Love In Silence

[Verrine]

Asa... continuarea :-?

Capitolul XXXIV: Surprize

Am ramas in acea pestera peste noapte, astfel in urmatoarea dimineata am plecat la drum. A fost o teroare cu Naruto. Abea am reusit sa-l trezesc. Cred ca daca nu as fi folosit un sarpe nu l-ar fi trezit nici un hipopotam.
Acum era dupamiaza, iar noi nu ne aflam departe de Satul Ascuns in Ceata. Eram curioasa sa vad cine era conducatorul de aceasta data… Orochimaru a fost deja absorbit de Sasuke deci cineva trebuia sa preia conducerea… Poate a fost chiar discipolul sau, Kabuto parca se numea.
-Sakura… Mi-e foameee! Cand mancam? ma intreba acesta cu o voce de milog in timp ce se prefacea ca lesina din cauza ca nu mancase.
-Diseara ajungem in sat. Atunci o sa mananci. Poate…
-Ce?!? Vrei sa mor? Nu ma misc de aici pana nu mananc.
Si in timp ce vorbi se aseza la marginea drumului, la umbra unui copac, incrucisandu-si mainile. Comportamentul lui de idiot deja ma scotea din sarite. El crede ca stau toata ziua dupa fundul lui.
-Bine atunci. Te las aici… oricum nu stii cum sa ajungi in sat. In plus o sa te descurci noapte…serpii vor fi o companie placuta… ii zic in timp ce ma intorc plictisita, continandu-mi drumul.
-Se…serpi? a spus el in timp ce a inghitit in sec.
Nu i-am raspuns, pur si simplu mi-am continuat drumul ramanand indiferenta, fara a-i da astfel atentie. Oricum, planul meu functionase… Nu a durat mai mult de zece secunde sa se ridice de jos si sa ma si ajunga din urma. Cred ca o sa ma folosesc mai des de fobia lui pentru serpi.
Asadar, ne-am continuat drumul… Comentariile enervante ale lui Naruto au fost existente, insa incercam sa nu-l bag in seama, lucru ce-l mobiliza, astfel vorbind si mai mult. Chiar si asa, nu doream nici sa-l satisfac… Ne-am continuat drumul in acest fel pana cand se inserase. Ma tot gandeam la o tactica prin care sa iasa si Nartuo viu din sat… Cine stie, poate voi avea nevoie de el mai tarziu.
“ Nu se stie niciodata nu-i asa?”
Da… Ran mereu avea dreptate cand venea vorba despre asa ceva. Nu omora niciodata o persoana ce credea el ca ii va fi folositoare. Oricum… as putea sa-l dau pe Naruto la schimb cu un jutsu… Insa, nu stiu exact daca Sasuke este in colaborare cu Akatsuki, prin urmare planul ar fi cam periculos.
Gandurile mi-au fos intrerupte de glasul enervant a lui Naruto:
-Wow! Uite ce porti uriase!
Da… Se pare ca am ajuns. Doi gardieni s-au apropiat de noi in timp ce se pregateau sa isi foloseasca jutsurile impotriva noastra.
-Nu va apropiati! incepuse Naruto. Sakura te voi apara, stai in spate!
Ma abtineam sa nu rad. Era atat de idiot… chiar credea ca am nevoie sa ma apere? Cred ca nu stia cu cine are de-a-face.
Gardienii s-au oprit undeva la doi metri de noi, in timp ce se pregateau sa-si faca miscarea.
-Haideti! Sa va vad! Eu sunt Naruto Uzumaki, credeti-ma ! O sa va inving si o sa ajungem la hokage.
Din nou m-am abtinut sa nu rad. Deci jur ca n-am vazut in toata viata mea un cretin mai mare ca el.
Ok. Sa trecem la lucruri mai seriose,nu aveam chef de vreo lupta. A fost indeajuns sa ma incrut la cei doi ca au tras o sperietura groaznica cand m-au recunoscut:
-E…e… a inceput unul dintre ei.
-Anuntati-l pe Hokage-sama. A intervenit si celalat in timp ce afacut cale-ntoarsa.
Se pare ca tehnica inca mai functioneaza.
-Vezi Sakura! Ti-am spus eu ca le e frica de mine! zise Naruto mandru in timp ce inainta.
Nu m-ai comentez. Imi bat capul degeaba cu el… Oricum cred ca deja s-a aflat ca am ajuns. Eram atat de curioasa sa vad cine e noul conducator… Intr-un fel voiam sa fie Kabuto deoarece aveam niste trebuie nerezolvate cu el si cred ca ar fi un moment prielnic pentru a-i da o lectie.
Prin urmare, am inaintat pana la cea mai inalta cladire din sat. Nu era cine stie ce, insa nu aveam pretentii, in plus nu era un sat prea puternic.
In scurt timp am ajuns in fata usii ce ne despartea de biroul Hokagelui. Am batut la usa pentru a face o prima impresie buna. Nu voiam sa fiu chiar atat de nepoliticoasa cu “Majestatea Sa”.
-Intra! se auzi o voce masculina dincolo de usa.
Am deschis incet usa, dupa care mi-am atintit privirea asupra persoanei care statea la birou. Eram dea dreptul socata. Nu imi venea sa cred pe cine am in fata ochilor. Se pare ca e plin de surprize baiatul asta.