Iubirea unei sirene

[Lye]

Salvarea

In incaperea principala a palatului subacvatic isi facea aparitia Coral.Aceasta era speriata,pentru ca nu stia ce pedeapsa ii va da tatal ei,avand in vedere ca a iesit la suprafata,pe timpul zilei.Pe tronul confectonat din coral,statea Kazejin,iar de o parte si de alta a lui erau Karen si Crina.Fata a oftat adanca la vederea zambetului satisfacut de pe chipul surorii mai mari,dar nici cea mijlocie nu era mai prejos.Cu miscari usoare din coada,Coral s-a apropiat de tatal ei ce parea foarte furios.
-Accept orice pedeapsa.Stiu ca am fost imprudenta si neascultatoare insa...
Dar vocea stapanului a rasunat in intreaga incapere.
-Taci si apropiete.
Cu sufletul cat un purice,fata s-a dus langa tatal ei,care,spre uimirea ei si a surorilor,a mangaiat-o usor pe obraz.
-Intodeauna ai fost o fiica razvratita.Semeni atat de mult cu mama ta.Ea...intodeauna facea exact opusul la ceea ce ziceam eu.Acum esti libera sa pleci.
Bucuroasa,Coral si-a sarutat tatal pe obraz dupa care a plecat grabita din incapere.Tatal ei nu o pedepsise,defapt nici nu o certase.Doar o asemana cu mama ei,iar fata iubea acest lucru.Era aproape miezul noptii iar sirena se intreba daca este sau nu bine sa iasa la suprafata,din nou.
In vila de pe tarmul oceanului,era liniste.Insa era doar o aparenta.Pe nisipul ud se plimba Elliot.Acesta purta o pereche de pantaloni negri si o camasa alba complet deschisa la nasturi.Vantul incepea sa se intensifice,iar pe apa se formau valuri din ce in ce mai furioase.Insa baiatului nu ii pasa.Era mult prea cufundat in ganduri ca sa ii mai pese de o furie a oceanului.Obosise ca tatal sau sa ii controleze toate actiunile,sa nu il lase sa traiasca liber.Uneori si-ar fi dorit sa se transforme intr-un pescarus si sa zboare nestingherit deasupra lumii,fara ca cineva sa ii tina contul.Deodata,in spatele lui a aparut Samantha,ce purta o camasa de noapte.Formele ei se puteau dinstinge prin materialul vaporors si transparent,furandu-i privirea blondului pentru catvea minute.
-Iubitule,ce faci la ora asta aici?
-Cand vreau sa ma relaxez,stii ca imi place sa vin aici.Vezi,e luna plina.Spune baiatul privind cu interes astrul noptii.
-Da,mi-am dat seama.Eu ma duc sa dorm.Sa nu intarzii.
Elliot si-a sarutat logodnica,dupa care aceasta s-a reintors in casa.Valurile erau din ce in ce mai furioase,insa baiatul parea sa fie complet hipnotizat de lumina stralucitoare a Lunii.Inconstient,si-a dat camasa jos,dupa care a intrat in oceanul agitat.Nu a trebuit mult timp pana ca un val sa il indeparteze de tarm,bagandu-l sub apa.Stand aproape un minut fara oxigen,blondul si-a pierdut cunostiinta.Insa de dupa o stanca,a iesit Coral ce a inotat rapid spre Elliot,scotandu-l de sub apa.Aceasta a trebuit sa se lupte cu valurile,pentru a-l duce pe blond la tarm.Era trecut cu mult de miezul noptii,iar pe uscat nu era nimeni.In clipa in care l-a asezat pe nisip,Elliot parea sa fie inconstient.Inghitise destula apa.Sirena a inceput sa il apese pe stomac,in speranta ca acesta isi va reveni.Si asa a si fost.Cand a vazut ca in cele din urma acesta respira,Coral s-a reintors in ocean,dar nu inainte de a-i lasa colierul de perle ce il avea infasurat in jurul cozii.
Dis-de-dimineata,in jurul orei sapte,blondul a fost trezit de vocea calda a majordomului.
-Tanare Elliot,ce este cu tine pe plaja la ora asta.Si mai ales dezbracat.
-A ce?Nu stiu...tot ce imi amintesc este ca am intrat in apa.Si de acolo,mintea imi este incetosata.Raspunde baiatul punadu-si palma pe frunte.
-Domnisorule,ce ai in mana?
Elliot l-a privit suspicios,dupa are s-a uitat in jos.In palma dreapta,avea pus un sirag de perle foarte valoroase,ale caror nuante se schimba in functie de lumina soarelui.De unde il avea,sau mai bine spus cine il daduse.Plaja aceea era proprietate privata,si nimeni nu incerca sa calce pe acolo.Iar logodnica lui nu avea un colier atat de pretios.Perlele semanau cu cele ascunse in carapacea scoicilor,ce domneau pe fundul oceanului.
-Chiar nu stiu de unde sunt.Nu imi amintesc.
-In regula.Acum va trebui sa va reintoarceti in casa.Tatal tau vrea sa te vada.
Baiatul s-a ridicat de pe nisip,indreptandu-se spre intrarea in vila.Insa s-a mai intors o data cu fata spre intinderea infinita de apa.Ceva ciudat se petrecea acolo,insa nu stia sigur ce.
In adancurile oceanului,Coral inota vesela printre constructiile naturale ale coralilor.Pesti multicolori ii ieseau in fata,rotindu-se in jurul ei.Dar deodata,in spatele ei au aparut cele doua surori.
-Hei,mezino,unde e colierul de pe coada?Intreaba Karen.
-A...cred ca l-am pierdut.Nu sunt sigura.Incerca fata sa gaseasca un motiv cat mai plauzibil.
-Sper ca nu l-ai dat cuiva.Cred ca stii faptul ca acel colier trebuie sa ii apartina baiatului de care te-ai indragostit pentru prima oara.Si din cate stiu eu,tata inca nu ti-a dat voie sa vezi sirenii ce se ascunt in palat.Sau i l-ai dat muritorului?Intreaba Crina zambind malefic.
-Ce muritor?Ce vrei sa spui?Intreaba sirena speriata.
-Coral,te-am vazut acum doua zile,cand te-ai intalnit cu baiatul acela cu parul ca soarele.Ai fost foarte agitata de la intalnirea cu el.
Sirena cu parul albastru a inceput sa inoate,plecand de langa cele doua surori ale ei.Daca tatal ei ar fi aflat ca si-a dat colierul unui baiat care locuieste pe uscat,s-ar fi infuriat foarte tare.Acest lucru era inadmisibil
In vila situata la tarm,membrii familiei Grant luat micul-dejun.Elliot era prezent cu trupul,insa mintea lui zbura la cu totul alceva.Tatal sau si-a dat seama de acest lucru,si incepu sa ii puna intrebari.
-Fiule,ti s-a intamplat ceva?
-Nu...sigur ca nu.Sunt putin distrat.Ma scuzati.Vreau sa ma duc in camera mea.
Cand baiatul s-a ridicat de la masa,din buzunarul de la pantaloni a cazut colierul de perle dat de Coral.Samantha l-a vazut,si l-a ridicat fericita de jos.
-Elliot,asta e pentru mine?Este minunat iubitule.
Insa tanarul i l-a luat din mana,punandu-l inapo in buzunar.
-Nu...sa zicem ca acest colier este un dar de la ocean.Acum ma scuzati.
Atat tala cat si logodnica sa nu intelegeau ce vroia sa spuna baiatul.Vorbele blondului erau atat de ciudate,aproape de neinteles.Insa lui ii era suficient sa stie cui ii apartinea acel sirag.Si era hotarat sa isi intalneasca din nou sirena.