11-03-2008, 09:16 PM
- Multumesc
Un simplu cuvant se ivi pe buzele tinerei zane, era obosita si o simtea pe propria piele. Decise ca era mai bine sa se reintoarca in camera sa se odihneasca, dar gandurile ei nu se implinisera chiar asa. Helly apara, micul spirit vesel mereu care nu ii dadea pace Anastasiei.
- Pentru o zi voi fi umila dumneavoastra serviotare, facand o plecaciune adanca in pamant.
Anastasia de abia se abtinu sa rada, se cunosteau de mult si spiritul stia mereu cum sa o binedispuna. Dar ochii zanei se inchisera usor, plecand in lumea viselor si uitand de ce se petrece in jurul ei. Helly o urmari si se asigura ca este bine, apoi iesi prin usa si isi urma drumul, punand la cale inca una din multele ei "glumite".
Visele dupa vise se perindau in micul capsor al zanei, un loc despre care se spune ca este granita dintre real si imaginar, sau un mod de comunicare.
Anastasia auzi o voce care o imbarbata, vocea tatalui ei, ii soptea sa fie puternica caci mai este multa cale de strabatut si sa nu se lase inselata de aparente. Brusc zana se trezi tipand <<Tataaa>>. Rasufla cu greu, isi ami visase tatal insa acest vis era cel mai ciudat, dar prefera sa nu isi mai faca griji ci sa stea linistita in pat , dar si de data aceasta ganduri desarte, iritatia produsa de plantele lui Seijuru incepu sa apara.
Un simplu cuvant se ivi pe buzele tinerei zane, era obosita si o simtea pe propria piele. Decise ca era mai bine sa se reintoarca in camera sa se odihneasca, dar gandurile ei nu se implinisera chiar asa. Helly apara, micul spirit vesel mereu care nu ii dadea pace Anastasiei.
- Pentru o zi voi fi umila dumneavoastra serviotare, facand o plecaciune adanca in pamant.
Anastasia de abia se abtinu sa rada, se cunosteau de mult si spiritul stia mereu cum sa o binedispuna. Dar ochii zanei se inchisera usor, plecand in lumea viselor si uitand de ce se petrece in jurul ei. Helly o urmari si se asigura ca este bine, apoi iesi prin usa si isi urma drumul, punand la cale inca una din multele ei "glumite".
Visele dupa vise se perindau in micul capsor al zanei, un loc despre care se spune ca este granita dintre real si imaginar, sau un mod de comunicare.
Anastasia auzi o voce care o imbarbata, vocea tatalui ei, ii soptea sa fie puternica caci mai este multa cale de strabatut si sa nu se lase inselata de aparente. Brusc zana se trezi tipand <<Tataaa>>. Rasufla cu greu, isi ami visase tatal insa acest vis era cel mai ciudat, dar prefera sa nu isi mai faca griji ci sa stea linistita in pat , dar si de data aceasta ganduri desarte, iritatia produsa de plantele lui Seijuru incepu sa apara.