Multumesc foarte mult de commuri, sper sa va placa acest capitol si sa nu vi se para plictisitor.
Copii au varstele curpinse intre 16-18 ani.
16, au Lucy Hereward, Lucas Van Klampff, Belle MAriee Halden, Melodye Heaps [ o sa apara in cap viitor ], Emma Hewitt [ la fel si ea] si Antonio [ o sa apara mai incolo ].
18 ani au Paul Van Klampff [ o sa apara in cap viitor, deasemenea e fratele mai mare a lui Lucas, si el e la scoala vrajitorilor deoarece asa a decis tatal sau ], Christian Heaps [ cel mai bun prieten a lui Paul si fratele lui Melody ], Cherry Hewitt [ sora lui Emma, o sa apara in cap urmatoare ]
Cam atatea personaje momentan.
Enjoy !
Capitolul doi
- Ma numesc Lucry Hereword !
Vocea mea, numele meu, cuvintele mele au rasunat in toat incaperea facandu-i atenti pe toti. Ochii lor curiosi ma priveau, ma studiau ... ma devorau. Unele priviri erau prietenoase, altele urate, altele indiferente. M-am incruntat putin dar apoi mi-am afisat din nou fata senina de data aceasta o acompania un zambet delicat. M-am intors spre directoare care m-a poftit sa ocup un loc in primul rand, langa un baiat. Imi dadea impresia ca-l cunoasteam, nu stiam de ce, dar figura lui imi era cunoscuta. Nu am dat prea mare atentie acestui lucru deoarece trebuia sa am atentie cum pasesc, eram o impiedicata uneori, si in momentul de fata picioarele-mi tremurau. M-am asezat pe scaunul din stanga baiatului. Nu am indraznit sa il privesc direct, mi-am lasat pivirea atintita in podea.
Niste susoteli se auzeau in spatele meu, am auzit o fata spunand ceva de Lucas Van Klampff, am tresarit la auzul numelui. Era cel de care mi-a spus mama sa ma feresc, cel care avea sa imi fie dusman la aceasta scoala. Tatal lui a fost un rival al tatalui meu, si in lumea vrajitorilor rivalitatile se transmit din generatie in generatie, netinand cont de varsta sau sex. Am decis sa ma deconectez de la aceste ganduri care-mi faceau pielea de gaina. Mi-am aranjat rochia din instinct sau poate pentru a avea o activitate.
Directoarea a inceput sa tina un discurs plictisitor din care nu intelegeam nimic. Poate se datora faptului ca nu eram atenta. Am observat din cate m-am uitat cu coada ochiului ca in stanga mea statea o fata roscata cu parul buclat ca si al meu. Avea niste ochi verzi foarte frumosi, insa nu am apucat sa vad si altceva deoarece mi-am retras privirea. Nu vroiam sa dau impresia de obsedata, sau ceva in genul.
Dupa douazeci de minute ingrozitor de plictisitoare discursul s-a incheiat. Am scos un scancet de fericire. Cotoroanta ne-a spus sa mergem in sala festiva, avea sa se tina ceva cina de inceput de an. Lucas s-a ridicat de pe scaun si s-a oprit pentru o secunda pentru a ma privi. Exact cum mi-a spus mama ca se v-a intampla. Sentimentele trimise de el prin acea privire au fost de ura si superioritate.
Acum am avut ocazia sa-l studiez mai bine, inalt, bine facut, ochi negrii care parca te inghiteau intr-un abis iar parul negru putin dezordonat il faceau inrezistibil. Si totusi, eu trebuia sa fiu exceptia dintre fete, cea care nu are de ce sa se apropie de el, cea care avea sa-i fie rivala in toate. La randul meu i-am adresat o privire plina de infumurare. Nu aveam sa ma las mai prejos, poate era el un Klampff, dar eu eram o Hereward, clanul celor puternici, clanul care avea o legenda, o poveste veche care inca nu s-a implinit. Si sincera sa fiu nici nu o sa o faca, adica deja eram in 1930, ce s-ar fi putut intampla acum ?
As fi vrut sa stau pe scaunul acela si sa nu ma duc la cina, insa glasul unui profesor m-a trezit la realitate. Am oftat mai mult pentru mine si m-am ridicat de pe scaun, m-am indreptat cu pasi timizi spre locul unde mi l-a indicat. Am trecut prin toata sala aceea mare si am intrat in locul unde avea sa se tina aceasta 'receptie'. Acelasi profesor m-a condus pana la locul unde aveam sa stau. In stanga mea locurile erau ocupate de doi baieti, unul era Lucas, iar celalalt, nu mi-am putut da seama. Mi-am tras scaunul si m-am asezat avand grija la rochie. Mi-am pus servetelul in poala si apoi am asteptat sa vina cu mancarea, desi nu imi era pofta de nimic.
- Buna, Lucy !
Am auzit o voce de fata. M-am intors privirea in dreapta mea, langa mine statea aceeasi fata roscata care a stat si la ceremonie
- Buna !
Am raspuns timid.
- Eu sunt Belle Mariee Van Halden !
Familia detinatoare a vantului. Desigur, mama o cunostea pe mama ei.
- Incantata de cunostinta !
Am raspuns eu la randul meu. Nu a mai apucat sa spuna nimic deoarece a sosit mancarea. Dupa codul manierelor, o domnsioara nu avea voie sa vorbeasca in timpul mancarii. Din nou am simtit niste priviri intense, care nu ma scapau din vedere niciun minut. De aceea a trebuit sa ma fortez sa nu izbucnesc in plans. Nu stiu de ce dar eram nervoasa si aveam aceasta nevoie de a ma descarca, de a plange. Nu imi placea sa fiu privita insistent. Obrajii mi-au luat foc sunt sigura de asta.
Dupa vreo cinci minute, nemaiputand rezista m-am ridcat de la masa si am fugit de acolo. M-am pierdut prin holurile imense ale acestei cladiri. Intr-un sfarsit mintea mi s-a limpezit, cat de cat, mi-am adus aminte etajul unde stateam, ultimul, al cincelea etaj, am inceput sa urc scarile pe care le-am gasit intamplator si am ajuns in camera mea. Am inchis usa cu cheia si m-am trantit pe pat dandu-mi frau lacrimilor.
[center]***[/center]
Nu stiu daca am adormit sau daca am plans toata noaptea dar cert e ca timpul a trecut si s-a facut dimineata. M-am ridicat din pat cu greu, azi avea sa fie prima zi parcursa spre a deveni un vrajitor adevarat. Am intrat in cada si am pornit dusul, noul mecanism pentru a te spala, eu il adoram, da, e patetic sa adori asa ceva, insa eu sunt patetica sau nu ?
Dupa ce m-am spalat am iesit si mi-am infasurat trupul cu un prosop si m-am dus inapoi in camera si am cautat o rochie pentru a o imbraca. Mi-am luat una albastra, simpla, iar parul mi l-am lasat desfacut. Mi-am luat niste caiete si cateva creioane. Am sucit cheia in usa si am deschis-o. Inainte sa ies am observat ceva scris pe o hartie care era lipita pe usa. Am luat foaia si am inceput sa o citesc.
[center] Nu te vrem aici, pleaca pana mai poti ! [/center]
Am ridicat instinctiv o spranceana. Deja incepeau disperatii sa ma enerveze.
- Ce e asta ?
Am auzit o voce cristalina, de fata.
- Ah, Belle !
Am spus speriata, chiar m-a speriat, adica sta omul linistit citeste o scrisoare de amenintare si apare cineva si-l sperie, asa ceva nu se poate !
- O nu, au inceput iar ?
A intrebat aceasta.
- Cu ce sa inceapa ?
- Sunt niste copii care nu trebuie bagati in seama, hai la cursuri si da uitarii chestia aceea, nu-ti bate capul, doar ei sunt impotriva venirii tale aici, majoritatea sunt deacord, au facut si o sedinta cu liderii de familii puternice, nimeni nu s-a impotrivit inafara de Hewitt. Ei sunt cei cu nasul pe sus, chiar si Klampff a fost deacord, a spus ca trebuie sa-ti acorde o sansa sa vada daca chiar esti asa cum se spune.
- Si cum se zice ca sunt ?
Am intrebat curioasa. Ce se intampla aici ? Devin un inger peste noapte si nu stiu eu ?
- Legenda clanului tau, se spune ca tu esti cea aleasa de catre profetie.
Am inceput sa rad zgomotos.
- Te rog - am spus printre rasete - nu se poate asa ceva, eu nu am puteri, nu am cum sa fiu aleasa.
- Nu ai ?
A intrebat mirata.
- Nu. Hai la cursuri !
Am spus entuziasmata, desi eram falsa. Nu imi venea sa cred ce se spunea despre mine, de aceea a insistat mama sa vin, ea credea ca nu o sa aflu sau ce ? Ma intreb ce aberatii o sa mai se spuna. Lipseste sa iasa o barfa cm ca nu as fi din familia Hereward. Asta ar fi culmea !
Am coborat scarile pana la parter si am iesit din cladirea unde erau dormitaorele. Belle imi povestea despre scoala in timp ce traversam gradina, ma incanta mirosul imbatator al florilor. Belle era o fata simpatica, dar cam vorbareata, defapt asa erau toti din familia Halden, vorbareti si foarte de treaba. Ne-a trebuit vreo cinci minute ca sa ajungem la cladirea unde se invata. Am intrat in incinta ei si am reusit sa ma impiedic de cateva ori. Am aflat ca prima ora aveam logica. Materie interesanta sa spun asa, ne ajuta sa ne ridican in nivel si ne ajuta uneori in lupte pentru a descifra unele secrete ale inamicului. Doar niste cuvinte puteau ajuta atat de mult. Mama mereu mi-a explicat ca acest lucru, sa fiu foarte atenta la logica, ca si la toate materiile in general.
Am ajuns intr-un sfarsit in clasa, pe coridoare am auzit barfele despre ceea ce facusem aseara. Adica sa fug de la masa si sa palng. Eram cam barfitori imitatiile de vrajitori din aceasta scoala. Abia astept sa imi descopar puterile ca sa pot sa le demostrez cat valoreaza un Hereward. Vreau sa-i calc pe urme tatalui meu.
M-am asezat cu Belle in banca, ma bucuram ca aveam sa stau cu cineva cunoscut. Profesorul de logica a intrat in clasa, dintr-o data s-a lasat o liniste totala. Barbatul avea o statura medie si era cam gras ( poti sa-l asemeni cu un pinguin ca nu se face diferenta ) avea un par alb si niste ochelari mici care-i stateau pe nas. Si-a aruncat privirea prin clasa si apoi a vorbit.
- La ora mea se sta in banca baiat-fata.
A spus pe un ton calm si hotarat. Apoi a adaugat :
- Hereward si Klampff va vreau pe amandoi in prima banca.
- Dar ... .
L-am auzit spunand pe Lucas.
- Niciun 'dar', domnule Klampff. Domnsioara, nu am toata ziua la dispozitie !
A spus din nou profesorul. Am oftat si m-am ridicat de pe scaun. M-am indreptat cu pasi inceti spre prima banca. Minunat ! Aveam sa fiu supusa toturii supreme, sa stau langa el.
[center] Langa rivalul meu [/center]
Copii au varstele curpinse intre 16-18 ani.
16, au Lucy Hereward, Lucas Van Klampff, Belle MAriee Halden, Melodye Heaps [ o sa apara in cap viitor ], Emma Hewitt [ la fel si ea] si Antonio [ o sa apara mai incolo ].
18 ani au Paul Van Klampff [ o sa apara in cap viitor, deasemenea e fratele mai mare a lui Lucas, si el e la scoala vrajitorilor deoarece asa a decis tatal sau ], Christian Heaps [ cel mai bun prieten a lui Paul si fratele lui Melody ], Cherry Hewitt [ sora lui Emma, o sa apara in cap urmatoare ]
Cam atatea personaje momentan.
Enjoy !
Capitolul doi
- Ma numesc Lucry Hereword !
Vocea mea, numele meu, cuvintele mele au rasunat in toat incaperea facandu-i atenti pe toti. Ochii lor curiosi ma priveau, ma studiau ... ma devorau. Unele priviri erau prietenoase, altele urate, altele indiferente. M-am incruntat putin dar apoi mi-am afisat din nou fata senina de data aceasta o acompania un zambet delicat. M-am intors spre directoare care m-a poftit sa ocup un loc in primul rand, langa un baiat. Imi dadea impresia ca-l cunoasteam, nu stiam de ce, dar figura lui imi era cunoscuta. Nu am dat prea mare atentie acestui lucru deoarece trebuia sa am atentie cum pasesc, eram o impiedicata uneori, si in momentul de fata picioarele-mi tremurau. M-am asezat pe scaunul din stanga baiatului. Nu am indraznit sa il privesc direct, mi-am lasat pivirea atintita in podea.
Niste susoteli se auzeau in spatele meu, am auzit o fata spunand ceva de Lucas Van Klampff, am tresarit la auzul numelui. Era cel de care mi-a spus mama sa ma feresc, cel care avea sa imi fie dusman la aceasta scoala. Tatal lui a fost un rival al tatalui meu, si in lumea vrajitorilor rivalitatile se transmit din generatie in generatie, netinand cont de varsta sau sex. Am decis sa ma deconectez de la aceste ganduri care-mi faceau pielea de gaina. Mi-am aranjat rochia din instinct sau poate pentru a avea o activitate.
Directoarea a inceput sa tina un discurs plictisitor din care nu intelegeam nimic. Poate se datora faptului ca nu eram atenta. Am observat din cate m-am uitat cu coada ochiului ca in stanga mea statea o fata roscata cu parul buclat ca si al meu. Avea niste ochi verzi foarte frumosi, insa nu am apucat sa vad si altceva deoarece mi-am retras privirea. Nu vroiam sa dau impresia de obsedata, sau ceva in genul.
Dupa douazeci de minute ingrozitor de plictisitoare discursul s-a incheiat. Am scos un scancet de fericire. Cotoroanta ne-a spus sa mergem in sala festiva, avea sa se tina ceva cina de inceput de an. Lucas s-a ridicat de pe scaun si s-a oprit pentru o secunda pentru a ma privi. Exact cum mi-a spus mama ca se v-a intampla. Sentimentele trimise de el prin acea privire au fost de ura si superioritate.
Acum am avut ocazia sa-l studiez mai bine, inalt, bine facut, ochi negrii care parca te inghiteau intr-un abis iar parul negru putin dezordonat il faceau inrezistibil. Si totusi, eu trebuia sa fiu exceptia dintre fete, cea care nu are de ce sa se apropie de el, cea care avea sa-i fie rivala in toate. La randul meu i-am adresat o privire plina de infumurare. Nu aveam sa ma las mai prejos, poate era el un Klampff, dar eu eram o Hereward, clanul celor puternici, clanul care avea o legenda, o poveste veche care inca nu s-a implinit. Si sincera sa fiu nici nu o sa o faca, adica deja eram in 1930, ce s-ar fi putut intampla acum ?
As fi vrut sa stau pe scaunul acela si sa nu ma duc la cina, insa glasul unui profesor m-a trezit la realitate. Am oftat mai mult pentru mine si m-am ridicat de pe scaun, m-am indreptat cu pasi timizi spre locul unde mi l-a indicat. Am trecut prin toata sala aceea mare si am intrat in locul unde avea sa se tina aceasta 'receptie'. Acelasi profesor m-a condus pana la locul unde aveam sa stau. In stanga mea locurile erau ocupate de doi baieti, unul era Lucas, iar celalalt, nu mi-am putut da seama. Mi-am tras scaunul si m-am asezat avand grija la rochie. Mi-am pus servetelul in poala si apoi am asteptat sa vina cu mancarea, desi nu imi era pofta de nimic.
- Buna, Lucy !
Am auzit o voce de fata. M-am intors privirea in dreapta mea, langa mine statea aceeasi fata roscata care a stat si la ceremonie
- Buna !
Am raspuns timid.
- Eu sunt Belle Mariee Van Halden !
Familia detinatoare a vantului. Desigur, mama o cunostea pe mama ei.
- Incantata de cunostinta !
Am raspuns eu la randul meu. Nu a mai apucat sa spuna nimic deoarece a sosit mancarea. Dupa codul manierelor, o domnsioara nu avea voie sa vorbeasca in timpul mancarii. Din nou am simtit niste priviri intense, care nu ma scapau din vedere niciun minut. De aceea a trebuit sa ma fortez sa nu izbucnesc in plans. Nu stiu de ce dar eram nervoasa si aveam aceasta nevoie de a ma descarca, de a plange. Nu imi placea sa fiu privita insistent. Obrajii mi-au luat foc sunt sigura de asta.
Dupa vreo cinci minute, nemaiputand rezista m-am ridcat de la masa si am fugit de acolo. M-am pierdut prin holurile imense ale acestei cladiri. Intr-un sfarsit mintea mi s-a limpezit, cat de cat, mi-am adus aminte etajul unde stateam, ultimul, al cincelea etaj, am inceput sa urc scarile pe care le-am gasit intamplator si am ajuns in camera mea. Am inchis usa cu cheia si m-am trantit pe pat dandu-mi frau lacrimilor.
[center]***[/center]
Nu stiu daca am adormit sau daca am plans toata noaptea dar cert e ca timpul a trecut si s-a facut dimineata. M-am ridicat din pat cu greu, azi avea sa fie prima zi parcursa spre a deveni un vrajitor adevarat. Am intrat in cada si am pornit dusul, noul mecanism pentru a te spala, eu il adoram, da, e patetic sa adori asa ceva, insa eu sunt patetica sau nu ?
Dupa ce m-am spalat am iesit si mi-am infasurat trupul cu un prosop si m-am dus inapoi in camera si am cautat o rochie pentru a o imbraca. Mi-am luat una albastra, simpla, iar parul mi l-am lasat desfacut. Mi-am luat niste caiete si cateva creioane. Am sucit cheia in usa si am deschis-o. Inainte sa ies am observat ceva scris pe o hartie care era lipita pe usa. Am luat foaia si am inceput sa o citesc.
[center] Nu te vrem aici, pleaca pana mai poti ! [/center]
Am ridicat instinctiv o spranceana. Deja incepeau disperatii sa ma enerveze.
- Ce e asta ?
Am auzit o voce cristalina, de fata.
- Ah, Belle !
Am spus speriata, chiar m-a speriat, adica sta omul linistit citeste o scrisoare de amenintare si apare cineva si-l sperie, asa ceva nu se poate !
- O nu, au inceput iar ?
A intrebat aceasta.
- Cu ce sa inceapa ?
- Sunt niste copii care nu trebuie bagati in seama, hai la cursuri si da uitarii chestia aceea, nu-ti bate capul, doar ei sunt impotriva venirii tale aici, majoritatea sunt deacord, au facut si o sedinta cu liderii de familii puternice, nimeni nu s-a impotrivit inafara de Hewitt. Ei sunt cei cu nasul pe sus, chiar si Klampff a fost deacord, a spus ca trebuie sa-ti acorde o sansa sa vada daca chiar esti asa cum se spune.
- Si cum se zice ca sunt ?
Am intrebat curioasa. Ce se intampla aici ? Devin un inger peste noapte si nu stiu eu ?
- Legenda clanului tau, se spune ca tu esti cea aleasa de catre profetie.
Am inceput sa rad zgomotos.
- Te rog - am spus printre rasete - nu se poate asa ceva, eu nu am puteri, nu am cum sa fiu aleasa.
- Nu ai ?
A intrebat mirata.
- Nu. Hai la cursuri !
Am spus entuziasmata, desi eram falsa. Nu imi venea sa cred ce se spunea despre mine, de aceea a insistat mama sa vin, ea credea ca nu o sa aflu sau ce ? Ma intreb ce aberatii o sa mai se spuna. Lipseste sa iasa o barfa cm ca nu as fi din familia Hereward. Asta ar fi culmea !
Am coborat scarile pana la parter si am iesit din cladirea unde erau dormitaorele. Belle imi povestea despre scoala in timp ce traversam gradina, ma incanta mirosul imbatator al florilor. Belle era o fata simpatica, dar cam vorbareata, defapt asa erau toti din familia Halden, vorbareti si foarte de treaba. Ne-a trebuit vreo cinci minute ca sa ajungem la cladirea unde se invata. Am intrat in incinta ei si am reusit sa ma impiedic de cateva ori. Am aflat ca prima ora aveam logica. Materie interesanta sa spun asa, ne ajuta sa ne ridican in nivel si ne ajuta uneori in lupte pentru a descifra unele secrete ale inamicului. Doar niste cuvinte puteau ajuta atat de mult. Mama mereu mi-a explicat ca acest lucru, sa fiu foarte atenta la logica, ca si la toate materiile in general.
Am ajuns intr-un sfarsit in clasa, pe coridoare am auzit barfele despre ceea ce facusem aseara. Adica sa fug de la masa si sa palng. Eram cam barfitori imitatiile de vrajitori din aceasta scoala. Abia astept sa imi descopar puterile ca sa pot sa le demostrez cat valoreaza un Hereward. Vreau sa-i calc pe urme tatalui meu.
M-am asezat cu Belle in banca, ma bucuram ca aveam sa stau cu cineva cunoscut. Profesorul de logica a intrat in clasa, dintr-o data s-a lasat o liniste totala. Barbatul avea o statura medie si era cam gras ( poti sa-l asemeni cu un pinguin ca nu se face diferenta ) avea un par alb si niste ochelari mici care-i stateau pe nas. Si-a aruncat privirea prin clasa si apoi a vorbit.
- La ora mea se sta in banca baiat-fata.
A spus pe un ton calm si hotarat. Apoi a adaugat :
- Hereward si Klampff va vreau pe amandoi in prima banca.
- Dar ... .
L-am auzit spunand pe Lucas.
- Niciun 'dar', domnule Klampff. Domnsioara, nu am toata ziua la dispozitie !
A spus din nou profesorul. Am oftat si m-am ridicat de pe scaun. M-am indreptat cu pasi inceti spre prima banca. Minunat ! Aveam sa fiu supusa toturii supreme, sa stau langa el.
[center] Langa rivalul meu [/center]
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End