Academia Vrajitorilor

[Denny]

Ahahaha ! Am revenit cu un fic nou, eu singura, nu stiu cat o sa ma tin de el [ pana nu mai am idei, poate =)) ]. Sper sa va placa, titlul spune tot [ sper ] Pe parcurs o sa aflati mai multe.


Capitolul unu

Zgomotul produs de autobuzul care gonea pe drumurile pietroase ce duceau spre academie, m-a facut sa ma trezesc la realitate. Eram absorbita de cartea care mama mea mi-a dat-o. Era despre vrajile care aveau sa ma ajute. Despre vrajile care se presupuneau ca erau corespondente elementului familiei noastre, adica apa. Desi, eu cred ca nu am nicio putere, mama a insistat sa merg la aceea academie stupida de vrajitori, ca cica e o traditie a familiei. De ce naiba nu l-a trimis pe Jared ? Nu era el cel care avea puterile ? El le mostenise, nu eu. Si totusi mama nu, ca eu sunt fata, ca eu trebuie sa merg, ca eu sunt privilegiata doar pentru ca sunt mezina familiei. Jared a fost al naibii de fericit, el avea sa fie liber mereu, se ocupa doar cu scoala normala, insa eu aveam sa stau aici si vara, defapt, anul incepea primavara aici si se termina iarna, era o nebunie, dar aveam sa stau cat mai putin timp aici.
Am privit in jurul meu si am observat ca nu mai era nimeni, inafara de sfoer. Desigur, cine ar mai putea merge la o asemenea scoala ? Doar cei selectati pot merge acolo, de familii bogate sau mai putin bogate, desigur, majoritatea erau bogati, din cate am inteles, asta inseamna copii infumuratisi superiori. Si familia mea era una bogata, nu ma puteam plange, nu mi-a lipsit niciodata nimic, insa era frustrant, toate prietenele mele aveau cate ceva de comentat la orice, eu nu, nici nu stian de ce eram prietena lor, sau poate ca aveam impresia asta.

- Domnisoara Hereward, am ajuns !

Am auzit o voce groasa, semana cu cea a soferului, am mai auzit-o cand am urcat in autobuz. Mi-am ridicat privirea spre el si am incuviintat din cap. Dupa ce am inchis cartea m-am ridicat de pe scaun si am inceput sa-mi aranjez rochia putin sifonata, de culoarea ierbii proaspat crescute. M-am ridicat pe varfuri pentru a ajunge la compartimentul unde imi era una dintre valize, celelalte aveau sa ajunga mai tarziu. Cu greu, mai sa cada pe mine, am luat-o la mana. M-am chinuit sa cobor din autobuz avand grija sa nu cumva sa-mi agat rochia. Desi nu imi era asa de draga aceea piesa vestimentara, mama de mica m-a invatat cum trebuia sa se poarte si cum trebuia sa aiba grija o fata de hainele ei si de tot ceea ce ii apartinea. L-am salutat politicos pe soferul autovehicolului iar apoi am facut cativa pasi inainte si m-am intors sa ma uit dupa autobuz cum se indeparta. M-am intors spre cladirea in care aveam sa stau cativa ani buni pentru a ma perfectiona in arta magiei.
Am luat o gura de aer buna pe care apoi am dat-o afata. Mi-am umezit putin buzele si mi-am pus valiza jos. Mainile mi le-am dus grijulii spre funda care imi prindea parul intr-o coada si am aranjat-o putin. Din nou mi-am aranjat rochia iar apoi mi-am luat valiza si am pasit timid spre intrare.
Un batran in jur de cincizeci de ani mi-a aparut in fata speriindu-ma urat de tot, inima parca vroia sa-mi iasa din piept. M-a intrebat pe un ton plin de dezgust, cine eram si ce cautam acolo, m-am prezentat spunandu-mi doar numele de familie, desigur, apoi sia schimbat complet atitudinea, ce pampalau. Am inceput sa merg din nou pe drumul pietros care ducea la intrarea oficiala a cladirii.
Am inceput sa inspectez locul pana la ultimul amanunt vizibil. Imi placea ca aleea era inconjurata de flori multi-colore frumos mirositoare, se simtea in aerul primaverii. Mi-am ridicat privirea spre constructia masiva ce isi impunea prezenta printre culorile vii ,cu un alb imaculat. Ferestrele mari, era impodobite cu draperii cafenii, potrivindu-se cu ramele gemurilor. Intr-un final am ajuns la niste scari, pe care le-am urcat destul de greu, avand si bagajul. O usa dubla, masiva, maronie, m-a intampinat. Avea un model destul de ciudat, dar nu l-am putut analiza bine deoarece s-a deschis. O doamna in jur de treizeci de ani si-a facut aparitia cu un zambet care dezvelea o dantura frumoasa si alba.

- Domnisoara, bine ai venit la Academia Vrajitorilor !

A spus dansa pe un glas foarte placut. Am incuviintat din cap fara sa scot un cuvant. M-a poftit inauntru iar eu am pasit neincreztoare. Din nou, aceeasi poveste, de ce am venit aici ?
Am inceput sa inspectez locul, se parea ca acesta este holul care primea oaspetii. Nu m-am uitat foarte bine deoarece aceea femeie mi s-a pus in fata spunandu-mi sa o urmez. A inceput sa mearga spre niste scari in forma de spirala care, presupunand, duc la etaj. Am urmat-o indeaproape cu pasi timizi, auncand din cand in cand o privire asupra lucrurilor care mi se puneau in cale, ba un tablou, ba o vaza de flori mai ciudata, ba un covor care umbla. Da, covoare umblatoare, ar fi fost un soc foarte mare daca nu ma avertiza mama despre asta, si cat ii multumeam, m-a scutit de inca o trauma.
Nu stiu cum de am ajuns asa de repede in fata unei usi de lemn pe care era o placuta inseamnata cu ' Biroul Directoarei ', o da, tribunalul scolii, dupa cum poreclesc eu asemenea sali. Doamna care m-a intampinat a deschis usa si m-a poftit inauntru ea inchizand-o in urma mea. Am inceput sa privesc locul fascinata, in loc sa fie o camera mica, ingusta, plina de hartii era defapt un fel de biblioteca cu etaj. Am zambit inconstienta de acest gest, inca minunandu-ma. Am putut observa cu usurinta biroul care era situat aproape in mijlocul camerei.

- Hereward !

Am auzit pe cineva spunand. Mi-am spus privirea speriata spre locul de unde se auzise vocea stridenta. Rezmata de balustrada statea o cotoroanta ( da, era nesuferita doar cand o vedeai ) destul de in varsta ( poti sa-i spui si mumie ), avea un nas stramb si parul alb ii era prins in coc. A coborat pe niste scari si s-a indreptat spre mine. Mi-am lasat valiza langa mine si am asteptat sa ajunga.

- Bine ai venit !

A spus din nou, cu vocea ei care ma deranja.

- Multumesc.

Am raspuns timida, da uram acest lucru, insa ce sa-i faci, asa eram eu.

- Dupa cum bine stii, aceasta este o scoala respectabila, singura din lume care are un cadru didactic perfect, vrajitori de clasa inalta, asa ca tatal dumneavoastra, Domnul sa-l odihneasca in pace !

Ah, uram acest lucru, sa mi se aduca aminte moartea tatalui meu. Vrajitoare batrana si bagacioasa.

- O sa te prezint elevilor dupa ce te instalezi in camera ta, o sa fi singura, aici nu se impart camerele.

Am aprobat din cap si am vazut-o zambind. Cred ca acela a fost cel mai urat lucru pe care l-am vazut in aceasta lume. Un fior mi-a strabatut sirea spinarii, indemandu-ma sa ma misc cat mai repede sa ies de acolo. Aveau sa fie niste zile destul de urate. Secretara directoarei m-a condus pana la camera unde aveam sa stau. Eram catalogati pe etaje, dupa familiile din care proveneam, hm, foarte inteligent, faceau diferente. Am auzit ca la etaj cu mine mai stateau inca patru copii de clasa, printre ei se numa si baiatul familiei ' Van Klampff ', vrajitorii priceputi la veninuri si la alte portiuni magice secrete. Erau doar cateva familii din toata lumea care puteau face asa ceva, iar ei erau privilegiatii.
Camera in care aveam sa stau era una foarte mare si foarte frumoasa. Era decorata in violet, aproape toata, inafara de mobila. Patul avea asternuturi in nuante de violet, pernele chiar tot. Biroul era chiar in fata unei ferestre mari care avea o priveliste frumoasa. Aveam un dulap destul de mare, aveau sa-mi incapa hainele in el. Am observat ca era o usa care ducea spre o alta incapere. Mi-am lasat valiza sa-mi cada din mana si am fugit spre aceea poarta care avea sa ma duca altundeva. Am deschis-o si am avut surpriza sa vad ca era doar o baie. Macar nu aveau sa fie bai comune. Am oftat si m-am reintors in incaperea unde aveam sa dorm la noapte. Mi-am luat valiza de jos si am pus-o pe pat. Am deschis-o si am inceput sa-mi scot rochitele, pantofii si fundele pe care mi le-am pus cu mine, pentru aceasta prima zi. Mi-am reamintit vorbele directoarei ' O sa te prezint elevilor dupa ce te instalezi in camera ta ... '. Minunat ! O sa am niste pusti care se holba la mine ca la o prajitura cu mere de la un patiser francez. Mi-am luat rchia rosie, pe care o adoram, si o funda de aceeasi culoare si le-am asezat pe pat. Mi-am deschis fermoarul de la spate al rochiei pe care o purtam. Aceasta a curs lin pana cand a ajuns jos pe podea. Am luat haina si am pus-o langa cea rosie. Apoi am luat-o pe celalata si m-am imbracat cu ea. Mi-am desprins parul, funda punand-o langa rochia pe care mi-am dat-o jos. Mi-am luat peria si am mers in baie. Am inceput sa-mi piaptan parul saten si cret, ochii mei caprui studiind miscarea mainii. Dupa ce am fost gata m-am reintors in camera si mi-am luat funda. Mi-am trecut mainile prin partea din fata a parului si le-am adunat, formant o mini codita, pe care am prins-o cu funda rosiatica. Mi-am aranjat rochia si apoi am zambit multumita. Maine aveau sa-mi soseasca toate hainele si lucrurile mele asa ca trebuie sa fiu linistita, nu o sa duc nicio lipsa.
O ciocanitura la usa de lemn m-a facut sa-mi indrept atentia spre aceasta. Am spus un ' Intra ' , destul de tare incat persoana sa ma auda. A intrat in camera aceeasi femeie care m-a intampinat mai devreme. Am zambit sincer si ea mi-a raspuns cu acelasi zambet.

- Domnisoara sunteti asteptata de catre doamna directoare si cadrul didactic in sala de bal, acolo s-au adunat toti elevii pentru a va cunoaste pe dumneavoastra.

Am tras aer in piept pe care l-am dat afara imediat. Am pasit afara din camera si am urmat-o spre acel loc. Curand am ajuns in fata usii care ma despartea de acel 'public'. Am inspirat increzatoare, am azuit usile scartaind si apoi o lumina puternica mi-a luat vederea timp de cateva secunde. Am pasit curajoasa inauntru si m-am uitat fix inainte pentru a evita ceva ce putea duce s ama inrosesc mai rau decat un rac. In camera era un sentiment foarte apasator care ma facea sa vreau sa ma inghita pamantul. Am auzit mai multe soapte, sunete de uimire, dar nu mi-am abatut privirea nicio clipa spre locul de unde proveneau. Am urcat niste scari care m-au dus la acelasi nivel cu directoarea si cu ceilalti profesori. I-am salutat dand din cap iar ei mi-au raspuns la fel. Directoarea mi-a facut semn din cap ca sa ma intorc si sa ma prezint eu singura, stiam asta, asa m-a avertizat mama.
Am tras aer in piept iar apoi m-am intors spre multime. Si am spus pe un ton calm si hotarat :

- Ma numesc Lucy Hereward !