A single love is my wish

[Yuki4ever]

Va multumesc muult de tot!> Am venit si cu noul capitol, da` stiu cam intarziata, dar na, nu prea am avut timp.




Capitolul 5.Nu mai suport





Plangeam. De ce? Pentru un prost? Niciodata. Singurul lucru de care puteam sa imi fac griji era acel jurnal. Daca afla cineva reputatia mea se duce ape apa sambetei, iar asta nu era un lucru favorabil. De data asta a intrecut masura de tot. Sa ma culc cu el? Cine naiba ma crede? O tarfa pe care o gasesti la fiecare colt de drum? Se inseala amarnic. I-o voi plati, intr-un fel sau altul. Nimeni nu isi bate joc de mnie si de sentimentele mele. De cand am ajuns aici, viata mea a luat o intorsatura drasctica. Mai intai ma despart de prietenul meu, nu stiu de ce naiba, dupa, ma fac la vrajeala cu printul din poveste, si acum fug ca o proasta pe strada incercand sa atrag atentia la lume? Cu siguranta ca nu sunt eu. Cine era de vina pentru toate astea? Nu, nu Kaito, mama bineinteles. M-a luat de langa tata fara sa asculte ce am de spus, fara sa ii pese de ce cred eu sau tata, fara sa se gandeasca la consecintele ce vor urma. Niciodata, niciodata n-am avut ocazia sa imi exprim parerea liber. Mereu eram obligata sa nu spun ce gandesc si sa fiu manipulata ca o papusa. Si cand ma gandesc ca asta imi dauneaza asa de mult acum. O, da! Imi trebuia un loc unde sa imi fac ordine in ganduri, sa ma linistesc. Dar unde era acel loc? Nicaieri. Acasa mai tare ma enervam, iar acel loc nici nu poate fi numit acasa, nu este locul meu. Prietenele mele stau la mama naibii si mai este mult pana vin la mine. Unde? Unde? Aceasta intrebare imi macina toti nervii ramasi.
Nu stiu cum, dar ceva m-a facut sa ma trezesc la realitate. Abia acum observasem ca eram pe jos si cineva statea bine mersi deasupra mea. Privirea mea a fost captata de acea privire pe care o adoram. Era Tadashi. Ce-o fi crezand acum? Ca am fugit de Kaito? Nu ma interesa, sincer. Dar de ce? De ce mi l-ai scos chiar pe el in cale? Nu vreau sa ma vada plangand. Pe mine, cea care nu a mai varsat o lacrima decand acea fiinta a plecat din viata mea si m-a lasat singura. Intr-un final s-a ridicat de pe mine si mi-a intins mana si mie. Am apucat-o usor, fiind trasa in sus de blond. Se aproprie de mine si imi pune o mana pe obraz. Ma uitam fix in ochii lui care cereau macar o explicatie.
-Ce ai patit? spune uitandu-se adanc in ochi mei.
Nu indrazneam sa spun ceva. Oare de ce? Ma impresiona asa de mult acel zambet, acea privire, acel suras? Nici eu nu mai stiu. M-am apropriat de el si l-am imbratisat. Mare greseala. Dar a fost ciudat. De ce am actionat asa? Poate pentru ca il plac? Cred. Mi-a raspuns fara intarziere la imbratisare, strangandu-ma tare la piept. Cat de bine putea mirosea! Adoram acel parfum! Imi amintesc ca si fostul meu iubit folosea acel parfurm. Un fior mi-a strabatut tot corpul. Parca nu vroiam sa ma slabeasca din acea stransoare, imi place prea mult acea caldura care o emana. Nu mai puteam sa ma tin pe picioare. Am inchis ochii, pleopele devenind din ce in ce mai grele.

................................................................................................


O lumina imi licarea in ochi. I-am deschis usor si primul lucru ce l-am vazut au fost doi ochi albastri. Atunci mi-am amintit tot ce s-a intamplat. M-am ridicat automat in sezut ferindu-mi privirea de cea a blondului. Stiu ca acum ma credea slaba, totusi am dovedit ca acel idiot nu ma poate controla pe mine. Oare de ce facea Tadashi toate aceste lucruri pentru mine? Pnetru ca ma simpatiza? Imposbil. Sau poate este adevarat. Daca pastrez intrebarile astea doar pentru mine niciodata nu voi primi raspuns. Este si normal! Dupa inca cateva minute de privit la locul in care ma aflam, i-am spus pe un ton cat se poate de cald:
-De ce faci asta?
Nu am primit raspuns. S-a ridicat de pe pat si a parasit incaperea. Mda, normal ca nu-mi va raspunde! La ce naiba ma puteam astepta.
Mi-am rotit ochii prin incaperea in care ma aflam si mi-am dat seama usor ca trebuie sa fie camera lui. Culorile erau asa bine imbinate! Un contrast alb/negru. Ce-mi placea stilul asta. In camera mea, pe cand locuiam cu tata, aveam contrast roz/portocaliu. Stiu, pentru fetite! Dar macar atunci eram cu tata... Of, Amaya! Cat naiba te vei mai gandi la vechea ta viata? Mult! Iar imi amintesc datorita cui am ajuns in orasul asta, in situatia asta, acum, aici. Nu pot uita niciodata si nici nu o voi face. Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de un tipat. Alarmata, m-am dat repede jos din pat si am iesit din camera. Am mers de-a lungul unui hol lung si am dedus ca nu era aceeasi vila. Cred ca Tadashi locuia singur. La ce frate are, nu-l invinuiesc! Am coborat scarile usor si am putut sa il observ pe Tadashi ce apropre tipa la... Kaito? Ce dracu mai vrea dobitocul asta?
-Fratioare draga, ce te tot bagi tu atat in viata mea? Amaya e a mea! A mea! Nu inteleg ce te intereseaza asa mult soarta ei?
-Tu realizezi ca nu e un obiect, ci o fiinta umana? O santajezi cu acel jurnal, doar pentru ca vrei sa iti bati joc de ea. De ce ma intereseaza? Ei bine, fata asta m-a impresionat. Te uraste, nu te suporta, iti raspunde impertinent, e perfecta! Nu ma intelege gresit, dar cine nu te inghite pe tine, este prietenul meu. Acum, iesi din casa mea pana nu te iau la bataie.
-S-o crezi tu! Lucrurile nu vor ramane asa! Ai sa vezi cum reputatia ei de fata dura se prabuseste si asta din vina ta.
Isi scoate telefonul din buzunar, il butoneaza, cel butoneaza si spune:
-Trimitere!
Inainte sa apese pe acel buton care putea sa-mi strice viata, Tadashi i-l arunca din mana undeva prin camera. Aceasta se loveste de parchet si buf!!! Printul ramane fara telefon. Ce frumos este de primivit, acum imi dau si eu seama. Fara sa gandesc cobor si celelalte trepte ramase si imi fac aparitia in living. Kaito fierbea de nervi.
-Vai draga, crezi ca imi mai pasa? Fa ce vrei sa faci! Trimite mesajul! Nu imi pasa daca ma fac de ras, chiar nu imi pasa. Eu nu ascult de nimeni si nu accept ca cineva sa ma trateze in halul asta. Nu am ajuns papusa nimanui si nici sclava ta. Nu poti intelege, ca nu te suport? Moaca ta imi face greata! Esti un nimeni si un nimic in fata mea. Acum dispari pana nu arunc cu ghiveciul de flori dupa tine! ii spun pe nerasuflate, lasandu-l uimit si fara replica. Ha! Nimeni nu se pune cu mine! Nici printul din poveste care se pare ca i s-au scufundat corabiile.
Mi-a mai oferit inca o privire plina de dispret si s-a carat, trantind usa in urma lui. Cred ca Tadashi se uita cu admiratie la mine. A, ce imi place sentimentul asta de... nu stiu, triumf? Da, da! L-am pus la punct pe idiotul ala care se crede mare sef. Amaya, esti cea mai tare! Un singur lucru mai aveam de facut. Sa imi revendic titlul de fata rea. Iar, Tadashi ma va ajuta cu asta. Multi ar zice ca vreau doar sa profit de oameni, asta reesind din comportamentul meu, dar nu e asa. Vreau sa profit de Kaito, dar nu de fratele lui. Asta mi se pare cam ciudat. Deoarece, nu am mila de nimeni!