Iubirea unei sirene

[Lye]

Ok...ideea acestui fic poate parea nebuneasca.Insa am decis sa renunt pentru un moment la yaoi,ca sa imi deschid alte orizonturi.Prin acest fic,incerc sa arat alta latura a mea.


Marea ascunde lucruri

Era o noapte linistita in orasul Tokio.Pe faleza linistitului ocean se plimba agale un tanar ce nu parea sa aiba mai mult de optisprezece ani.Era imbracat intr-un costum negru si o camasa alba.Parea ca tocmai iesise de la un eveniment important.In fata intinderii de apa ce se retragea,se afla o vila somptuasa.Luminiile erau aprinse la toate etajele,iar tortele inconjurau piscina dandu-i un aer misterios.Baiatul avea parul blond precum spicul graului si ochii de un caprui patrunzator.Insa privirea sa era trista,pierduta.Obosise sa faca pe fiul perfect,pentru reputatia tatalui sau,un important om de afaceri.Avea totul la picioare:o avere imensa,cateva fabrici si o logodnica incredibil de frumoasa.Insa el nu era fericit.Detesta sa faca totul de fatada.Ura ca tatal sau sa ii controleze viata,sa faca totul in locul sau.Pana si logodna ce tocmai avuse-se loc in urma cu o ora era stabilita de el.Brusc,s-a oprit,intorcandu-se cu fata spre ocean.Parea atat de linistit.O dara de lumina creeata de Luna se alungea pe suprafata sa,creeand o atmosfera tipica noptilor de vara.In timp ce privea nestingherit intinderea mare de apa,i s-a parut ca aude o voce trista si singura.Cantecul acela minunat strapungea aerul ca un cutit,ajungand la urechile tanarului.Cine ar putea canta la miezul noptii,pe o proprietate privata.Deodata,i s-a parut ca vede pe o stanca o silueta zvelta,ce se oglindea in apa.Curios sa afle cine sau ce este,a strigat cu putere:
-E cineva acolo?
Insa nu a primit nici-un raspuns.A auzit doar zgomotul apei,ca si cum ceva s-ar arunca in ea.Brusc,a simtit cum o mana ii atinge umarul.
-Elliot,ce bine ca te-am gasit.Eram ingrijorata pentru tine.
-Nu trebuia Samy.Stii ca imi place sa vin aici cand vreau sa fiu singur.
Samantha era logodnica acestuia.Era o tanara de optisprezece ani,parul si ochii avand aceiasi nuanta minunata de albastru.Era o fata de familie buna,sau mai bine spus,de vita nobila,cum ii placea sa o numeasca tatal lui Elliot.Purta o rochie alba si o pereche de pantofi albi,cu toc cui.La gat avea un lantisor subtire,din aur,iar ca pandant purta initiala numelui sau.
-Cred ca ar trebui sa ne intoarcem in casa.Nu e bine ca tatal tau sa se enerveze.
-Mda,intodeauna tata!La mine se gandeste cineva?Scuza-ma ca am tipat la tine.Spune acesta privind in gol.
-Ce e cu tine?Sunt cateva minute de cand te uiti necontenit la ocean.
-Nu...mi s-a parut ca am avzut pe cineva.Insa cred ca m-am inselat.
Cuplul a plecat de pe faleza,intrand in casa aglomerata si luminata.Se tineau de mana,doar asa poruncise tatal lui Elliot.Iar in acel oras,nimeni nu indraznea sa ii incalce cuvantul.
In adancurile oaceanului,unde lumina Lunii patrandea cu greu,se desschidea o lume subacvatica.Era ca intr-o poveste,parea atat de ireal.Intr-un castel asezat pe fundul oceanului,intra o creatura ce erajumatate-om,jumatate-peste.Parul ei albastru se rasfata prin apa,in timp ce coada ei lunga de culoarea azurului o propulsa in interiorul palatului subacvatic.In intampinarea ei,au aparut doia sirene,uan verde si una roz.Pareau a fi surorile ei.
-Hei Coral,iar ai iesit la suprafata?Tata se va supara foarte tare cand va afla.Spune sirena ce avea culoarea smaraldului.
-Karen,te rog sa nu ii spui.Am vrut doar sa mai vad o data Luna.Este minunata.
-Stii ca nu avem voie sa parasim palatul pana la varsta de optisprezece ani.Insa tu intodeauna faci cum vrei.Se aude alta voce.
-Crina,nu am facut nimic.Spune Coral ingrijorata pentru propria soarta.
Cele doua sirene au plecat de langa fata,lasand-o singura.Era cea mai mica,si intodeauna trebuia sa suporte mofturile surorilor ei.De fiecare data cand aceasta facea ceva gresit,acestea nu ezitau nici un moment sa o parasca zeului marii.Hotarata,a iesit din palat,incepand sa inoate in oceanul albastru si infinit.Stia ca e gresit ce face,insa vroia sa se simta libera.Insa in fata ei,a aparut Crina,ce purta un zambet satisfacut pe chip.
-Tata a spus sa te duci la el.Acum.
Sirena s-a conformat,facand cale intoarsa.Dupa ce a strabatut niste mici tuneluri,a ajuns in incaperea unde se afla zeul marii.Se putea citii pe chipul acestuia cat este de dur in ceea ce priveste regulile si respectarea lor.
-Am aflat ca m-ai chemat.
-Coral,am obosit sa iti suport impertinentele.Este ultima oara cand te iert.Imagineaza-ti ce s-ar intampla daca in intamplator,te vede un muritor.
-Tata,nimeni nu il va crede.Aminteste-ti ca noi suntem creaturi mitice si pana acum am avut grija sa nu ne lasam vazute.Stiu ca iti dau batai de cap,insa nu imi place sa ma simt ca o prizoniera.Vreau sa aflu ce se ascunde dincolo de regatul tau.
-Destul!Ai vorbit prea mult.De azi inainte nu mai ai voie sa iesi din palat decat insotita de surorile tale.Poate asa te voi impiedica sa iesi la suprafata.
Coral a aprobat din cap,dupa care a iesit din incapere.Coada ei se misca usor prin apa,indreptand-o spre locul ce parea sa fie camera ei.Era nerabdatoare sa implineasc varsta de optisprezece ani,sa fie libera.

Personaje:
Elliot: http://i147.photobucket.com/albums/r301/...fulboy.jpg
Coral: http://i219.photobucket.com/albums/cc127...paper1.jpg
Samantha: http://i219.photobucket.com/albums/cc127...57dac1.jpg