10-02-2010, 08:10 PM
Atentie: acest capitol este scris de Kaname, eu doar il postez in locul ei, deoarece are probleme cu contul si nici nu isi poate crea altul. Multumim frumos de comenturi si speram sa ne cititi in continuare! Lectura placuta :]
Il vedeam pe Marko mutandu-si ochii spre tinta, cautand o modalitate de a-si rezolva misiunea, iar eu nu-mi puteam lua sub nicio forma ochii de la el. Il priveam de parca era un obiect de arta sau asa ceva "Intradevar, frumos" am cugetat pe masura ce il priveam atent, nereusind sa-i gasesc vreun defect (desigur, inafara de atitudine).
-Hei! Ce naiba faci? Mai ca nu ma dezbraci din priviri! Tu realizezi ca am o misiune de rezolvat? Stiu, ca sunt al naibii de atragator, dar nu poti fii si tu atent? m-a intrebat el in soapta, aplecandu-se spre mine.
-Crede-ma nu numai te-as dezbraca... Si da, realizez. Ce ar fi daca ai pune una din gorilele alea sa-l omoare? Ar fi mai simplu, dar daca ceilalti observa, s-ar duce dracu' planul, asadat sugerez sa comita o sinucidere destul de furmusica.
-Aici gandim la fel. Se pare ca ti-a functionat neuronul pentru o secunda... Intradevar, sinucidere, dar cu ce si cum? a intrebat pe urma, mutandu-si privirea spre victima.
Ii iau mana, ridicad-o la nivelul chipului meu, presandu-mi buzele pe dosul palmei sale, si afisand pe urma un zambet discret privindu-l in ochii lui superbi pentru un scurt timp, pana cand l-am vazut zambind atat de malefic, in timp ce isi privea "prada". Nu stiam daca mi se parea, insa Marko parea mai palid la fata, insa nu arata semne cum ca s-ar simti rau. Am decis sa nu bag detaliul acela in seama, asadar am asteptat sa urmaresc scena ce avea sa se intample.
-Fi atent... asa ceva nici la televizor nu vezi, mi-a spus eu, continuand sa zambeasca.
In mai putin de doua secunde, aud un tipat de femeie si imi intorc capul brusc la masa tintei, vazandu-l pe acel domn cum el, cu propriile sale maini isi trece lama unui cutit pe gat, taind adanc in carne, pana cand sangele a inceput practic sa tasneasca din acel loc vatamat. El nu schita nimic, parea hipnotizat si continua ca faca ceea ce a inceput, parca nesimtind acea durere care cred ca e ingrozitoare... Marko nu isi lua ochii de pe el, insa s-a adunat multa lume ingrozita in jurul acelei mese, pana cand a iesit din raza vizuala a brunetului. De indata ce Marko nu l-a mai putut vedea s-a ridicat de la masa rapid, facandu-si loc prin multime, iar eu l-am urmat. Vazand acea balta de sange care zacea atat pe masa, cat si pe hainele barbatului, pana si eu m-am ingrozit. Vicepresedintele, in acea clipa cand a fost scapat de sub controlul lui Marko, si-a recapatat constiinta, si a aruncat cutitul din mana, insa nu avea cum sa vorbeasca si si-a acoperit gatul cu ambele maini, chipul lui schitand o expresie ingrozita, care cerea ajutor. Totusi, acel lucru nu parea sa-l afecteze pe brunet, care a preluat din nou controlul asupra barbatului care se zbatea pentru viata lui. Nu stiu, cine si cand, dar a fost anuntata salvarea care nu a intarziat sa apara, insa pana atunci, barbatul a luat din nou obiectul ascutit, vrand sa-l infiga in gat. Stiind ca oricum nu mai exista sanse sa supravietuiasca, avand in vedere cantitatea de sange pe care a pierdut-o, i-am acoperit ochii lui Marko cu palma mea, tragandu-l din acea imbulzeala. Toate persoanele priveau neputincioase la acel film de groaza care se desfasura inaintea ochilor lor, unii chiar voiau sa-l ajute pe acel domn, insa nu mai avea rost. La ce rana si-a cauzat, in mai putin de un minut, intreg sangele si-a croit drum afara din trup, iar el si-a pierdut suflarea.
-De ce m-ai oprit? Nenorocitul ala o merita cu varf si-ndesat! Mi-a spus Marko in soapta, incruntandu-se.
-L-ai omorat. Asta era misiunea ta, punct! Nu ai vazut ca oricum nu mai avea destula forta in brate incat sa-si ridice mainile pentru a se injunghia? Gata, s-a dus, am rostit eu, luandu-l de brat pe brunet, care isi duce doua degete la frunte, masand acea zona. Atunci se vedea clar ca nu se simtea bine. A inchis ochii, iar norocul a fost ca l-am prins in brate inainte sa cada la pamant. Nu intelegeam ce naiba s-a intamplat, insa evident nu se simtea bine, asadar l-am ridicat la piept, iesind cu el afara din restaurant, ignorand si paramedicii care treceau pe langa mine. Nu aveam de gand sa il duc la spital, iar de cum am ajuns la masina, l-am asezat pe bancheta din spate, intrand rapid la volan si accelerand automobilul, care a luat-o din loc fara alte mosmondeli. Am format un numar de telefon, al unui prieten care era medic, spunandu-i sa vina cat mai repede la mine acasa, iar fara sa mai astept sa-mi confirme sau sa refuze, am inchis telefonul, fiind atent la drum.
In mai putin de cinci minute am oprit masina, coborand din ea si luandu-l pe Marko de pe bancheta pe care inca zacea neajutorat. Am trantit in urma mea portiera si am urcat scarile cu "Frumoasa Adormita" in brate, insa a trebuit sa il las jos, langa perete pentru cateva secunde pentru a descuia usa, apoi am intrat cu el in camera mea, unde l-am asezat cu grija pe pat. L-am privit pentru un scurt timp, pana cand imi aud telefonul sunand, si, asezandu-ma pe suprafata moale, langa brunet, raspund la micul aparat, constatand ca cel care m-a sunat era medicul.
-Dante, sunt pe drum, dar care e problema? intreaba el, ca de obicei curios.
-A lesinat un... amic de-al meu si nu stiu ce naiba poate avea. Parea sanatos tun, raspund eu, mutandu-mi privirea spre cel ce zace in patul meu.
-Pot fii mai multe motive, incepe el, luand o scurta pauza, continuand pe urma: I-ai verificat pulsul? Respira?
-Pulsul.. rostesc eu, luand mana stanga a lui Marko si apasand cu degetul aratator pe incheietura. Pulsul e cam mare, iar de respirat, respira, continui apoi fara a-mi lua ochii de pe el.
Am incheiat discutia cu barbatul, el spunandu-mi ca va sosi in scurt timp, apoi mi-am asezat telefonul pe noptiera, indreptandu-mi din nou atentia spre Marko. I-am ferit suvitele brunete de pe chipul sau frumos, si am coborat cu mana spre obrazul lui palid. Parea atat de nevinovat, asa adormit, dar oare cate persoane stiau de acel demon care zacea in el? Pielea lui parea atat de fina incat nu mi-am putut reprima dorinta de a-i atinge pieptul, strecurandu-mi mana pe sub camasa a carei cativa nasturi au fost lasati desfacuti.
"Da... aveam dreptate" rostesc eu, in intimitatea gandurilor mele, apropiindu-mi in acelasi moment chipul de al sau.
-Nu ar fi mai bine daca ai saruta persoana treaza? m-a interabat o voce care venea de la intrarea in camera.
-Mda... cand oi mai prinde o asemenea ocazie, am raspuns eu, chicotind pe urma si ridicandu-ma de langa Marko, indreptandu-ma spre doctorul ce statea in pragul usii. Acesta m-a trimis sa aduc o batista pe care sa o ud cu otet, si exact asta am si facut, iar cand m-am intors in camera, barbatul ii desfacuse camasa brunetului, pentru a-l verifica.
- Intradevar, pulsul e mai mare decat ar trebui, insa pot presupune din ce cauza e asta. Ca de exemplu: oboseala, dar ar trebui sa-l facem sa-si revina.
Mi-a luat batista din mana, trecand-o pe la nasul brunetului, indemnandu-l pe acesta sa strambe din nas si sa-si deschida ochii, clipind repede.
-Ce naiba...ce s-a intamplat? intreaba el, ridicandu-se lent in capul oaselor, si ducandu-si mana la frunte.
-Ai lesinat, raspunde medicul, incepand pe urma cu intrebarile sale, la care Marko raspunde parca plictisit si fara niciun chef, tinandu-si mainile in san.
Dupa raspunsurile care i-au fost date, medicul trage o concluzie, la fel ca si mine, dupa ce am auzit raspunsurile.
-Deci, cred ca e clar ce s-a intamplat... Nu mananca destul si nu se odihneste. Asta ar putea deveni o problema daca va continua asa. Mi-am facut meseria, acum depinde numai de el, daca are de gand sa faca ceea ce trebuie pentru orice organism uman.
Spunand acestea, doctorul s-a indreptat spre usa, insa inainte sa apese clanta, s-a intors inspre mine.
-Apropo, frumos "amic" ti-ai gasit. Dar trebuie sa ai putina grija de el.
-Ce-ai zis?! Ce-i cu sarcasmul asta pe capul tau?! tresare Marko nervos. Tipu' asta nu are fata de mine, iar eu nu m-as incurca cu unu' ca el!
-Ohh, deci e asa cum ai zis. Nu trebuia sa te intrerup cand am ajuns aici, constata doctorul, incepand pe urma sa rada, si iesind apoi afara din apartament.
-Ce dracu?! Acum mi se face ciuda ca nu i-am citit gandurilre! Al naibii...
-De ce te ambalezi atata? Stim amandoi ca nu ai destul curaj pentru ce crede el ca faci cu mine, am spus eu, provocandu-l dinadins.
-Huh... Nici nu ma cunosti, asa ca mai bine sezi cuminte si nu mai vorbi prostii, a rostit, ridicandu-se incet de pe pat si indreptandu-se spre mine in timp ce isi incheia camasa. Ai face bine sa imi dai un pahar de apa, continua apoi, indreptandu-se spre acelasi fotoliu din living, ca de fiecare data.
-Apa? Ce zici de un vin? intreb eu, asezandu-ma cu coatele pe spatarul fotoliului pe care el statea. A dat negativ din cap, iar eu m-am indreptat spre bucatarie pentru a aduce acel pahar cu apa pentru oaspetele meu. Cand m-am intors, l-am vazut pe Marko miscandu-si umerii si incercand sa-i maseze cu mainile sale, vrand probabil sa scape de durerea ce ii presa umerii.
-Da-mi voie... am rostit eu, inmanandu-i paharul si asezandu-ma in spatele fotoliului. Mi-am asezat ambele maini pe umerii sai, apasand usor in acele zone care pareau ca il deranjeaza, iar el incepe incetul cu incetul sa se relaxeze.
-Esti cam incordat, i-am spus pe urma, ducandu-mi mainile pe gatul sau, continuand sa-i masez pielea fina.
-Mda... Nu prea am momente de relaxare. In alta ordine de idei, ce se mai aude de omul ala? A dat coltu'? M-a intrebat, lasandu-si capul in jos, semn ca ii face placere masajul meu.
Nu i-am raspuns, insa i-am sugerat sa aflam, asadar am deschis televizorul, punand pe un canal de stiri unde erau difuzate imagini de la locul sinuciderii. Marko s-a convins de faptul ca vicepresedintele era mort, dar nu parea pe deplin multumit, aducand in discutie faptul ca exista un tradator printre angajatii mei. Mi-a cerut dosarul in care erau toate datele despre fiecare persoana care lucreaza pentru mine, apoi a dat pe gat intregul pahar cu apa.
-Hmm... Frumosule, eu nu pot da acel dosar oricui mi-l cere, am rostit eu, aplecandu-ma spre urechea lui.
-Ei bine, frumosul asta nu este oricine! Si vreau dosarul ala neaparat! mi-a spus el, ridicandu-se de pe fotoliu, si apropiindu-se de mine, cu mainile-n san.
Am ras de indata ce i-am vazut chipul serios, apoi se incrunta, vrand pe urma sa-mi spuna ceva, dar nici nu l-am lasat sa inceapa.
-Iubire, iti propun un targ, avand in vedere ca doresti atat de mult sa ai dosarul ala. Facem schimb pe schimb... Tu mi te oferi, apoi iti primesti dosarul. Ce zici de asta? Intreb eu, prinzandu-i barbia intre degetul mare si aratator, apropiindu-mi chipul de al sau, care parea inlemnit, asadar imediat am zambit si am continuat: Dar evident, asta nu se va intampla, la cat esti acum de crispat.
-E... Eu crispat?! Glumesti! Nu esti unicul care imi propune asta, dar nici n-ai sa vezi asa ceva!
-Ei bine, atunci nici tu n-ai sa vezi dosarul acela, atata timp cat si de un sarut iti e frica... sau poate nu stii sa saruti, am tars eu o concluzie, evdent pentru a ma juca putin cu mintea lui. Si se pare ca planul meu fuctioneaza perfect, deoarece, de cum a inceput cu toata palavrageala inutila despre cat de bine saruta, a fost indeajuns sa spun un simplu si sarcastic "Da, sigur..."
Desi nu ma asteptam la o reactie atat de rapida, Marko imi prinde camasa in pumni tragandu-ma puternic spre el, unindu-si buzele cu ale mele. Trebuie sa recunosc ca eram al naibii de socat, dar trecand peste asta, planul meu a dat roade. Voia sa-si demonstreze "puterile" in fata mea, iar eu am decis sa profit din plin de aceasta ocazie. Imi strecor limba printre buzele lui rozalii, savurandu-l cu lacomie. Incerca sa ma domine, lucru care ma amuza, insa l-am impins spre cel mai apropiat perete, asezandu-mi mana stanga in dreptul capului sau, in timp ce degetele celei drepte le tineam inclestate in parul lui brunet. Imi asez genunchiul intre picioarele sale, presandu-l usor in zona sensibila, apoi mi-am coborat mana ce o aveam pe perete pe corpul lui, furisand-o sub camasa lui alba, masandu-i abdomenul.
Probabil ca incapatanarea lui era in favoarea mea, avand in vedere ca voia sa-mi demonstreze ce stie fara a-si aminti cu cine "negociaza". Vazand ca nu opune rezistenta, am inceput sa-i desfac nasturii materialului ce-i acoperea partea de sus a trupului, inspectandu-i apoi pielea cu buricele degetelor. Mainile sale inca tineau strans in pumni camasa mea, respiratia i se ingreuna, iar eu simteam cum atingerile mele isi fac efectul, doar avandu-mi genunchiul in zona dintre picioare. "Ar trebui cel putin sa recunoasca faptul ca ii place"am cugetat eu in timp ce imi coboram mana pe piciorul sau, strangand usor de unele locuri, aproape de zona lui intima.
Voiam sa vad pana la ce stadiu puteam ajunge, iar el nu parea a se opune. Sarutul a continua, si pe masura ce timpul trecea, devenea mai intens... si mai pasional. Mi-am dat seama ca avea de gand sa ma opreasca, dar nu i-am dat ocazia din a-mi intrerupe placerea care aproape imi ia respiratia. Continuam sa-i tin ocupate buzele, apoi mi-am lipit trupul de al sau, presandu-i mainile intre corpurile noastre, indeajuns cat sa nu aibe suficienta putere pentru a ma impinge de langa el. Mi-am asezat palmele pe talia lui, tragandu-l de langa perete pentru a-mi urca mainile pe spatele sau. Am coborat cu buzele pe gatul lui, iar in acel moment trupul incepe sa-i tremure usoar, apoi aud cateva sunete infundate vendind din partea brunetului. Vazand ca are o slabiciune in acea zona, insist asupra ei, sarutand tandru si bland, pana cand spre multumirea mea, Marko scapa un geamat de placere.
-Gata! S-a rastit el, reusind sa scape din bratele mele si luand o distanta considerabila fata de mine, fiind oarecum socat.
-Se pare ca am gasit un punct sensibil, am rostit, zambind usor si multumit.
Eram dornic sa il fac al meu cu orice pret. Iar asta... s-ar putea sa mai dureze ceva timp...
Capitolul VI
Il vedeam pe Marko mutandu-si ochii spre tinta, cautand o modalitate de a-si rezolva misiunea, iar eu nu-mi puteam lua sub nicio forma ochii de la el. Il priveam de parca era un obiect de arta sau asa ceva "Intradevar, frumos" am cugetat pe masura ce il priveam atent, nereusind sa-i gasesc vreun defect (desigur, inafara de atitudine).
-Hei! Ce naiba faci? Mai ca nu ma dezbraci din priviri! Tu realizezi ca am o misiune de rezolvat? Stiu, ca sunt al naibii de atragator, dar nu poti fii si tu atent? m-a intrebat el in soapta, aplecandu-se spre mine.
-Crede-ma nu numai te-as dezbraca... Si da, realizez. Ce ar fi daca ai pune una din gorilele alea sa-l omoare? Ar fi mai simplu, dar daca ceilalti observa, s-ar duce dracu' planul, asadat sugerez sa comita o sinucidere destul de furmusica.
-Aici gandim la fel. Se pare ca ti-a functionat neuronul pentru o secunda... Intradevar, sinucidere, dar cu ce si cum? a intrebat pe urma, mutandu-si privirea spre victima.
Ii iau mana, ridicad-o la nivelul chipului meu, presandu-mi buzele pe dosul palmei sale, si afisand pe urma un zambet discret privindu-l in ochii lui superbi pentru un scurt timp, pana cand l-am vazut zambind atat de malefic, in timp ce isi privea "prada". Nu stiam daca mi se parea, insa Marko parea mai palid la fata, insa nu arata semne cum ca s-ar simti rau. Am decis sa nu bag detaliul acela in seama, asadar am asteptat sa urmaresc scena ce avea sa se intample.
-Fi atent... asa ceva nici la televizor nu vezi, mi-a spus eu, continuand sa zambeasca.
In mai putin de doua secunde, aud un tipat de femeie si imi intorc capul brusc la masa tintei, vazandu-l pe acel domn cum el, cu propriile sale maini isi trece lama unui cutit pe gat, taind adanc in carne, pana cand sangele a inceput practic sa tasneasca din acel loc vatamat. El nu schita nimic, parea hipnotizat si continua ca faca ceea ce a inceput, parca nesimtind acea durere care cred ca e ingrozitoare... Marko nu isi lua ochii de pe el, insa s-a adunat multa lume ingrozita in jurul acelei mese, pana cand a iesit din raza vizuala a brunetului. De indata ce Marko nu l-a mai putut vedea s-a ridicat de la masa rapid, facandu-si loc prin multime, iar eu l-am urmat. Vazand acea balta de sange care zacea atat pe masa, cat si pe hainele barbatului, pana si eu m-am ingrozit. Vicepresedintele, in acea clipa cand a fost scapat de sub controlul lui Marko, si-a recapatat constiinta, si a aruncat cutitul din mana, insa nu avea cum sa vorbeasca si si-a acoperit gatul cu ambele maini, chipul lui schitand o expresie ingrozita, care cerea ajutor. Totusi, acel lucru nu parea sa-l afecteze pe brunet, care a preluat din nou controlul asupra barbatului care se zbatea pentru viata lui. Nu stiu, cine si cand, dar a fost anuntata salvarea care nu a intarziat sa apara, insa pana atunci, barbatul a luat din nou obiectul ascutit, vrand sa-l infiga in gat. Stiind ca oricum nu mai exista sanse sa supravietuiasca, avand in vedere cantitatea de sange pe care a pierdut-o, i-am acoperit ochii lui Marko cu palma mea, tragandu-l din acea imbulzeala. Toate persoanele priveau neputincioase la acel film de groaza care se desfasura inaintea ochilor lor, unii chiar voiau sa-l ajute pe acel domn, insa nu mai avea rost. La ce rana si-a cauzat, in mai putin de un minut, intreg sangele si-a croit drum afara din trup, iar el si-a pierdut suflarea.
-De ce m-ai oprit? Nenorocitul ala o merita cu varf si-ndesat! Mi-a spus Marko in soapta, incruntandu-se.
-L-ai omorat. Asta era misiunea ta, punct! Nu ai vazut ca oricum nu mai avea destula forta in brate incat sa-si ridice mainile pentru a se injunghia? Gata, s-a dus, am rostit eu, luandu-l de brat pe brunet, care isi duce doua degete la frunte, masand acea zona. Atunci se vedea clar ca nu se simtea bine. A inchis ochii, iar norocul a fost ca l-am prins in brate inainte sa cada la pamant. Nu intelegeam ce naiba s-a intamplat, insa evident nu se simtea bine, asadar l-am ridicat la piept, iesind cu el afara din restaurant, ignorand si paramedicii care treceau pe langa mine. Nu aveam de gand sa il duc la spital, iar de cum am ajuns la masina, l-am asezat pe bancheta din spate, intrand rapid la volan si accelerand automobilul, care a luat-o din loc fara alte mosmondeli. Am format un numar de telefon, al unui prieten care era medic, spunandu-i sa vina cat mai repede la mine acasa, iar fara sa mai astept sa-mi confirme sau sa refuze, am inchis telefonul, fiind atent la drum.
In mai putin de cinci minute am oprit masina, coborand din ea si luandu-l pe Marko de pe bancheta pe care inca zacea neajutorat. Am trantit in urma mea portiera si am urcat scarile cu "Frumoasa Adormita" in brate, insa a trebuit sa il las jos, langa perete pentru cateva secunde pentru a descuia usa, apoi am intrat cu el in camera mea, unde l-am asezat cu grija pe pat. L-am privit pentru un scurt timp, pana cand imi aud telefonul sunand, si, asezandu-ma pe suprafata moale, langa brunet, raspund la micul aparat, constatand ca cel care m-a sunat era medicul.
-Dante, sunt pe drum, dar care e problema? intreaba el, ca de obicei curios.
-A lesinat un... amic de-al meu si nu stiu ce naiba poate avea. Parea sanatos tun, raspund eu, mutandu-mi privirea spre cel ce zace in patul meu.
-Pot fii mai multe motive, incepe el, luand o scurta pauza, continuand pe urma: I-ai verificat pulsul? Respira?
-Pulsul.. rostesc eu, luand mana stanga a lui Marko si apasand cu degetul aratator pe incheietura. Pulsul e cam mare, iar de respirat, respira, continui apoi fara a-mi lua ochii de pe el.
Am incheiat discutia cu barbatul, el spunandu-mi ca va sosi in scurt timp, apoi mi-am asezat telefonul pe noptiera, indreptandu-mi din nou atentia spre Marko. I-am ferit suvitele brunete de pe chipul sau frumos, si am coborat cu mana spre obrazul lui palid. Parea atat de nevinovat, asa adormit, dar oare cate persoane stiau de acel demon care zacea in el? Pielea lui parea atat de fina incat nu mi-am putut reprima dorinta de a-i atinge pieptul, strecurandu-mi mana pe sub camasa a carei cativa nasturi au fost lasati desfacuti.
"Da... aveam dreptate" rostesc eu, in intimitatea gandurilor mele, apropiindu-mi in acelasi moment chipul de al sau.
-Nu ar fi mai bine daca ai saruta persoana treaza? m-a interabat o voce care venea de la intrarea in camera.
-Mda... cand oi mai prinde o asemenea ocazie, am raspuns eu, chicotind pe urma si ridicandu-ma de langa Marko, indreptandu-ma spre doctorul ce statea in pragul usii. Acesta m-a trimis sa aduc o batista pe care sa o ud cu otet, si exact asta am si facut, iar cand m-am intors in camera, barbatul ii desfacuse camasa brunetului, pentru a-l verifica.
- Intradevar, pulsul e mai mare decat ar trebui, insa pot presupune din ce cauza e asta. Ca de exemplu: oboseala, dar ar trebui sa-l facem sa-si revina.
Mi-a luat batista din mana, trecand-o pe la nasul brunetului, indemnandu-l pe acesta sa strambe din nas si sa-si deschida ochii, clipind repede.
-Ce naiba...ce s-a intamplat? intreaba el, ridicandu-se lent in capul oaselor, si ducandu-si mana la frunte.
-Ai lesinat, raspunde medicul, incepand pe urma cu intrebarile sale, la care Marko raspunde parca plictisit si fara niciun chef, tinandu-si mainile in san.
Dupa raspunsurile care i-au fost date, medicul trage o concluzie, la fel ca si mine, dupa ce am auzit raspunsurile.
-Deci, cred ca e clar ce s-a intamplat... Nu mananca destul si nu se odihneste. Asta ar putea deveni o problema daca va continua asa. Mi-am facut meseria, acum depinde numai de el, daca are de gand sa faca ceea ce trebuie pentru orice organism uman.
Spunand acestea, doctorul s-a indreptat spre usa, insa inainte sa apese clanta, s-a intors inspre mine.
-Apropo, frumos "amic" ti-ai gasit. Dar trebuie sa ai putina grija de el.
-Ce-ai zis?! Ce-i cu sarcasmul asta pe capul tau?! tresare Marko nervos. Tipu' asta nu are fata de mine, iar eu nu m-as incurca cu unu' ca el!
-Ohh, deci e asa cum ai zis. Nu trebuia sa te intrerup cand am ajuns aici, constata doctorul, incepand pe urma sa rada, si iesind apoi afara din apartament.
-Ce dracu?! Acum mi se face ciuda ca nu i-am citit gandurilre! Al naibii...
-De ce te ambalezi atata? Stim amandoi ca nu ai destul curaj pentru ce crede el ca faci cu mine, am spus eu, provocandu-l dinadins.
-Huh... Nici nu ma cunosti, asa ca mai bine sezi cuminte si nu mai vorbi prostii, a rostit, ridicandu-se incet de pe pat si indreptandu-se spre mine in timp ce isi incheia camasa. Ai face bine sa imi dai un pahar de apa, continua apoi, indreptandu-se spre acelasi fotoliu din living, ca de fiecare data.
-Apa? Ce zici de un vin? intreb eu, asezandu-ma cu coatele pe spatarul fotoliului pe care el statea. A dat negativ din cap, iar eu m-am indreptat spre bucatarie pentru a aduce acel pahar cu apa pentru oaspetele meu. Cand m-am intors, l-am vazut pe Marko miscandu-si umerii si incercand sa-i maseze cu mainile sale, vrand probabil sa scape de durerea ce ii presa umerii.
-Da-mi voie... am rostit eu, inmanandu-i paharul si asezandu-ma in spatele fotoliului. Mi-am asezat ambele maini pe umerii sai, apasand usor in acele zone care pareau ca il deranjeaza, iar el incepe incetul cu incetul sa se relaxeze.
-Esti cam incordat, i-am spus pe urma, ducandu-mi mainile pe gatul sau, continuand sa-i masez pielea fina.
-Mda... Nu prea am momente de relaxare. In alta ordine de idei, ce se mai aude de omul ala? A dat coltu'? M-a intrebat, lasandu-si capul in jos, semn ca ii face placere masajul meu.
Nu i-am raspuns, insa i-am sugerat sa aflam, asadar am deschis televizorul, punand pe un canal de stiri unde erau difuzate imagini de la locul sinuciderii. Marko s-a convins de faptul ca vicepresedintele era mort, dar nu parea pe deplin multumit, aducand in discutie faptul ca exista un tradator printre angajatii mei. Mi-a cerut dosarul in care erau toate datele despre fiecare persoana care lucreaza pentru mine, apoi a dat pe gat intregul pahar cu apa.
-Hmm... Frumosule, eu nu pot da acel dosar oricui mi-l cere, am rostit eu, aplecandu-ma spre urechea lui.
-Ei bine, frumosul asta nu este oricine! Si vreau dosarul ala neaparat! mi-a spus el, ridicandu-se de pe fotoliu, si apropiindu-se de mine, cu mainile-n san.
Am ras de indata ce i-am vazut chipul serios, apoi se incrunta, vrand pe urma sa-mi spuna ceva, dar nici nu l-am lasat sa inceapa.
-Iubire, iti propun un targ, avand in vedere ca doresti atat de mult sa ai dosarul ala. Facem schimb pe schimb... Tu mi te oferi, apoi iti primesti dosarul. Ce zici de asta? Intreb eu, prinzandu-i barbia intre degetul mare si aratator, apropiindu-mi chipul de al sau, care parea inlemnit, asadar imediat am zambit si am continuat: Dar evident, asta nu se va intampla, la cat esti acum de crispat.
-E... Eu crispat?! Glumesti! Nu esti unicul care imi propune asta, dar nici n-ai sa vezi asa ceva!
-Ei bine, atunci nici tu n-ai sa vezi dosarul acela, atata timp cat si de un sarut iti e frica... sau poate nu stii sa saruti, am tars eu o concluzie, evdent pentru a ma juca putin cu mintea lui. Si se pare ca planul meu fuctioneaza perfect, deoarece, de cum a inceput cu toata palavrageala inutila despre cat de bine saruta, a fost indeajuns sa spun un simplu si sarcastic "Da, sigur..."
Desi nu ma asteptam la o reactie atat de rapida, Marko imi prinde camasa in pumni tragandu-ma puternic spre el, unindu-si buzele cu ale mele. Trebuie sa recunosc ca eram al naibii de socat, dar trecand peste asta, planul meu a dat roade. Voia sa-si demonstreze "puterile" in fata mea, iar eu am decis sa profit din plin de aceasta ocazie. Imi strecor limba printre buzele lui rozalii, savurandu-l cu lacomie. Incerca sa ma domine, lucru care ma amuza, insa l-am impins spre cel mai apropiat perete, asezandu-mi mana stanga in dreptul capului sau, in timp ce degetele celei drepte le tineam inclestate in parul lui brunet. Imi asez genunchiul intre picioarele sale, presandu-l usor in zona sensibila, apoi mi-am coborat mana ce o aveam pe perete pe corpul lui, furisand-o sub camasa lui alba, masandu-i abdomenul.
Probabil ca incapatanarea lui era in favoarea mea, avand in vedere ca voia sa-mi demonstreze ce stie fara a-si aminti cu cine "negociaza". Vazand ca nu opune rezistenta, am inceput sa-i desfac nasturii materialului ce-i acoperea partea de sus a trupului, inspectandu-i apoi pielea cu buricele degetelor. Mainile sale inca tineau strans in pumni camasa mea, respiratia i se ingreuna, iar eu simteam cum atingerile mele isi fac efectul, doar avandu-mi genunchiul in zona dintre picioare. "Ar trebui cel putin sa recunoasca faptul ca ii place"am cugetat eu in timp ce imi coboram mana pe piciorul sau, strangand usor de unele locuri, aproape de zona lui intima.
Voiam sa vad pana la ce stadiu puteam ajunge, iar el nu parea a se opune. Sarutul a continua, si pe masura ce timpul trecea, devenea mai intens... si mai pasional. Mi-am dat seama ca avea de gand sa ma opreasca, dar nu i-am dat ocazia din a-mi intrerupe placerea care aproape imi ia respiratia. Continuam sa-i tin ocupate buzele, apoi mi-am lipit trupul de al sau, presandu-i mainile intre corpurile noastre, indeajuns cat sa nu aibe suficienta putere pentru a ma impinge de langa el. Mi-am asezat palmele pe talia lui, tragandu-l de langa perete pentru a-mi urca mainile pe spatele sau. Am coborat cu buzele pe gatul lui, iar in acel moment trupul incepe sa-i tremure usoar, apoi aud cateva sunete infundate vendind din partea brunetului. Vazand ca are o slabiciune in acea zona, insist asupra ei, sarutand tandru si bland, pana cand spre multumirea mea, Marko scapa un geamat de placere.
-Gata! S-a rastit el, reusind sa scape din bratele mele si luand o distanta considerabila fata de mine, fiind oarecum socat.
-Se pare ca am gasit un punct sensibil, am rostit, zambind usor si multumit.
Eram dornic sa il fac al meu cu orice pret. Iar asta... s-ar putea sa mai dureze ceva timp...