10-02-2010, 04:10 PM
^^" Da, stiu, am intarziat cam mult.So...nici capitolul asta nu a iesit cum voiam, dar asta e.Sper sa va placa:)
Capitolul 8- A fost odata...
A fost odata...asa incep toate povestile.Triste, de dragoste, drame, toate incep cu aceste cuvinte.Dar sfarsitul lor difera.Dramele probabil se incheie cu cate o invatarura gen "nu iti trada prietenii" , romanele triste au un sfarsit dureros, cinic, care sa te faca sa plangi, sau asa ar trebui, iar povestile de dragoste se incheie cu faimoasa replica "si au trait fericiti pana la adanci batraneti".Niste cuvinte simple, deloc filozofice cu un inteles usor de priceput.Printul ramane cu printesa si au o viata minunata impreuna alaturi de tot alaiul!Prieteni, familie,catel, purcel, pisici, mai fac si copii, iar batranetea ii gaseste tot impreuna stand in scaune pe veranda casei tricotand si privindu-si nepotii.Frumos, nu-i asa?Mi-ar placea sa traiesc si eu o asemenea poveste, alaturi de persoana pe care o iubesc.Dar, avand in vedere ca eu vreau sa raman alaturi de propriul frate, renunt la copii, la pisici, pentru ca nu ii plac lui si categoric fara purcel.Deci as ramane cu prietenii, poate familia si catelul.Imi convenea atata timp cat el avea pe Tom cu mine.
Nu puteam sa imi scot din cap scena de mai devreme.Ma zvarcoleam prin pat incercand sa dorm, insa de fiecare data in fata ochilor imi aparea imaginea lui, pielea mea inca simtea atingerea catifela a buzelor lui iar corpul meu cerea caldura trupui sau bine facut.M-am ridicat in fund punandu-mi mainile pe frunte.Am oftat ridicandu-ma lenes din locul confortabil si cald indreptandu-ma spre baie.Mi-am dat cu putina apa pe fata privindu-ma apoi in oglinda mare ce trona deasupra chiuvetei.Ochii nu imi mai erau asa rosii, dar nu paream odihnit.Mi-am atins gatul vazand o mica pata rosiatica, probabil ca rezultat al muscaturilor fratelui meu.Am apucat prosopul adancindu-mi fata in el.Nu voiam sa plang iar, mi-au ajuns ultimele ore, in care singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa stau inconstient in timp ce picaturile sarate imi invadau obrajii.Am hotarat ca e timpul sa fac ceea ce cred eu ca e bine, sa nu mai fiu o papusa in mainile altora, voiam sa imi spun punctul de vedere.Nu eram un romantic incurabil, asa cum ma credeau unii, defapt aproape toti erau siguri ca urma sa traiesc fericit alaturi de fata pe care mi-o doresc, dar nu e deloc asa.Vreau sa raman alaturi de fratele meu, el e cel pe care il vreau in viata mea, singurul care ma poate face fericit.Of, a sunat ca si cum as fii un copil razgait care prefera ciocolata alba in loc de cea neagra.
Simt cum durerea creste in mine incetul cu incetul, lumea aceea perfecta se prabusea odata cu plecarea mea.Nu, nu puteam permite asa ceva.Am iesit din baie deschizand usa camerei.Am auzit mai multe voci venind din bucatarie si m-am indreptat spre acel loc.De cum l-am vazut pe Tom cu aceea femeie care se presupune ca e logodnica insensibilului meu tata, am simtit ca devin din ce in ce mai furios
- Voiam să ştiu cum te-ai simţi dacă Bill ar fi, cum să spun eu aşa, luat.Am auzit-o spunandu-i fratelui meu aceste cuvinte care pentru mine erau ca niste cutite care imi strapungeau inima.Am inaintat atingand gentil umarul fratelui meu apoi am atintit-o cu privirea pe Annika raspunzand rastit la ceea ce tocmai a indraznit sa spuna.
- Nu plec nicăieri, nici pentru un milion de euro!Ea a zambit la auzul cuvintelor mele, dar nu ma impresiona cu nimic ranjetul ei.Nu stiu de ce nu o suport pe acesta femeie, la urma urmei ea nu e vinovata pentru decizia tatei, dar nu puteam avea incredere in fiinta asta.Tom si-a mutat privirea spre mine, probabil voia sa vada o urma de regret pentru ceea ce tocmai am facut, dar nu schitam vreo parere de rau.M-am asezat in poala lui iar mainile mele le-au prins pe ale lui strandandu-l usor.Mama a venit langa noi mangaindu-ma pe crestetul capului pe mine apoi pe Tom care parea pierdut intr-un alt taram.
Dupa cateva secunde tatal meu vitreg m-a intrebat daca sunt bine, afisand o expresie ingrijorata.Am incercat sa imi arcuiesc buzele intr-un zambet, apoi i-am zis ca sunt putin obosit.Nu cred ca a dat crezare vorbelor mele insa stia ca orice s-ar intampla voi fii bine.Si totusi nu vreau sa plec.Aici am tot ce imi trebuie, pe cand acolo, acasa la Jorg, nu as avea nimic.Doar un barbat arogant si o scorpie drept "mama".
Annika mi-a mai adresat cateva intrebari la care am raspuns nepasator.Din tonul vocii mele se putea deduce usor ca nu aveam chef de ea si de interogatoriul ei, ma simteam ca la inchisoare.In gandul meu ma rugam sa ma salveze cineva de toata sarada asta, aveam nevoie de...de bunii mei prieteni Georg si Gustav.
Degetele lui Tom mi-au prins chipul intorcandu-l spre el iar ochii lui m-au privit protector cateva secunde.Am dat negativ din cap, insa nu stiu ce negam.Buzele fratelui eu au facut contact cu ale mele, acolo, in fata tuturor.A mamei, a lui Jorg, a tatalui meu vitreg si a Annikai.Mi-am pus mainile pe umerii lui lasandu-mi ochii in jos.Toti ne priveau socati, Gordon a oftat usor ceea ce ma face sa cred ca stia de sentimentele mele pentru Tom. Nu stiam ce sa spun, obrajii mei ardeau, ma simteam jenat, inconfortabail.Expresia de pe chipul tatei arata cat de frustrat era de gestul nostru.Ii dezamagisem pe toti, eram constient de asta.Fratele meu si-a lasat capul pe umarul meu soptind un "imi pare rau".S-a ridicat de pe scaun indepartandu-ma de el apoi a spus privindu-l pe Jorg:
-E mai bine sa il iei la tine, tata, ii va fii mai bine.
In secunda aceea am pierdut tot.Pierdusem tot dar speram ca cel ce m-a abandonat in mainile tatei avea sa lupte pentru a ma lua inapoi.Imi repetam intruna asta in gand, nu voiam sa cred ca fratele meu spusese asta.Ii daruisem tot, dragostea mea, alinarea, sfaturile mele.I-am dat tot, si acum cu ce raman?Cu amintirea lui, cu vocea lui rostind acele cuvinte care mi-au facut inima sa bata mai puternic.Daca voi pleca, soarta mea va fii una clara, voi plange neincetat incercand sa uit, dar acum nu mai aveam pe cineva care sa ma mangaie spunandu-mi ca va fii bine.Singura persoana pe care am contat m-a lasat in mainile soartei crude.Cerul plangea si el impartasindu-mi durerea, privind cum noi doi urma sa ne despartim."De ce? " Au fost ultimele cuvinte inainte de a cadea pe podeaua rece.Ochii mi s-au inchis lasand o lacrima sa cada din ei.Atunci si acolo, ultima farama de fericire s-a stins si odata cu ea, ultima raza de soare din sufletul meu.
Cand am deschis ochii ma aflam in sufragerie pe pat, cu capul in poala tatalui meu vitreg.Mama era langa mine plangand, sarutandu-mi fruntea si obrajii pe care si-au facut din nou aparitia rauri de lacrimi amare.Vazand-o pe mama in halul asta, durerea a crescut in sufletul meu.Mi-am plimbat privirea prin camera si l-am zarit pe fratele meu stand pe fotoliu cu mainile incrucisate sub barbie iar alaturi de el se aflau Jorg si logodnica lui.De cum au vazut ca m-am trezit tata s-a apropiat de mine stand in genunchi langa pat, luandu-mi mana si strangand-o in a lui.Mi-am lasat pleoapele grele sa imi acopere pupilele dilatate incercand sa ma calmez.Nu mai puteam face nimic, as fii vrut sa lupt cu toata fiinta mea, dar el m-a respins si asta m-a facut sa vreau din toata inima sa mor, sa ma ascund undeva unde nimeni si nimic sa nu stie de existenta mea.
Capitolul 8- A fost odata...
A fost odata...asa incep toate povestile.Triste, de dragoste, drame, toate incep cu aceste cuvinte.Dar sfarsitul lor difera.Dramele probabil se incheie cu cate o invatarura gen "nu iti trada prietenii" , romanele triste au un sfarsit dureros, cinic, care sa te faca sa plangi, sau asa ar trebui, iar povestile de dragoste se incheie cu faimoasa replica "si au trait fericiti pana la adanci batraneti".Niste cuvinte simple, deloc filozofice cu un inteles usor de priceput.Printul ramane cu printesa si au o viata minunata impreuna alaturi de tot alaiul!Prieteni, familie,catel, purcel, pisici, mai fac si copii, iar batranetea ii gaseste tot impreuna stand in scaune pe veranda casei tricotand si privindu-si nepotii.Frumos, nu-i asa?Mi-ar placea sa traiesc si eu o asemenea poveste, alaturi de persoana pe care o iubesc.Dar, avand in vedere ca eu vreau sa raman alaturi de propriul frate, renunt la copii, la pisici, pentru ca nu ii plac lui si categoric fara purcel.Deci as ramane cu prietenii, poate familia si catelul.Imi convenea atata timp cat el avea pe Tom cu mine.
Nu puteam sa imi scot din cap scena de mai devreme.Ma zvarcoleam prin pat incercand sa dorm, insa de fiecare data in fata ochilor imi aparea imaginea lui, pielea mea inca simtea atingerea catifela a buzelor lui iar corpul meu cerea caldura trupui sau bine facut.M-am ridicat in fund punandu-mi mainile pe frunte.Am oftat ridicandu-ma lenes din locul confortabil si cald indreptandu-ma spre baie.Mi-am dat cu putina apa pe fata privindu-ma apoi in oglinda mare ce trona deasupra chiuvetei.Ochii nu imi mai erau asa rosii, dar nu paream odihnit.Mi-am atins gatul vazand o mica pata rosiatica, probabil ca rezultat al muscaturilor fratelui meu.Am apucat prosopul adancindu-mi fata in el.Nu voiam sa plang iar, mi-au ajuns ultimele ore, in care singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa stau inconstient in timp ce picaturile sarate imi invadau obrajii.Am hotarat ca e timpul sa fac ceea ce cred eu ca e bine, sa nu mai fiu o papusa in mainile altora, voiam sa imi spun punctul de vedere.Nu eram un romantic incurabil, asa cum ma credeau unii, defapt aproape toti erau siguri ca urma sa traiesc fericit alaturi de fata pe care mi-o doresc, dar nu e deloc asa.Vreau sa raman alaturi de fratele meu, el e cel pe care il vreau in viata mea, singurul care ma poate face fericit.Of, a sunat ca si cum as fii un copil razgait care prefera ciocolata alba in loc de cea neagra.
Simt cum durerea creste in mine incetul cu incetul, lumea aceea perfecta se prabusea odata cu plecarea mea.Nu, nu puteam permite asa ceva.Am iesit din baie deschizand usa camerei.Am auzit mai multe voci venind din bucatarie si m-am indreptat spre acel loc.De cum l-am vazut pe Tom cu aceea femeie care se presupune ca e logodnica insensibilului meu tata, am simtit ca devin din ce in ce mai furios
- Voiam să ştiu cum te-ai simţi dacă Bill ar fi, cum să spun eu aşa, luat.Am auzit-o spunandu-i fratelui meu aceste cuvinte care pentru mine erau ca niste cutite care imi strapungeau inima.Am inaintat atingand gentil umarul fratelui meu apoi am atintit-o cu privirea pe Annika raspunzand rastit la ceea ce tocmai a indraznit sa spuna.
- Nu plec nicăieri, nici pentru un milion de euro!Ea a zambit la auzul cuvintelor mele, dar nu ma impresiona cu nimic ranjetul ei.Nu stiu de ce nu o suport pe acesta femeie, la urma urmei ea nu e vinovata pentru decizia tatei, dar nu puteam avea incredere in fiinta asta.Tom si-a mutat privirea spre mine, probabil voia sa vada o urma de regret pentru ceea ce tocmai am facut, dar nu schitam vreo parere de rau.M-am asezat in poala lui iar mainile mele le-au prins pe ale lui strandandu-l usor.Mama a venit langa noi mangaindu-ma pe crestetul capului pe mine apoi pe Tom care parea pierdut intr-un alt taram.
Dupa cateva secunde tatal meu vitreg m-a intrebat daca sunt bine, afisand o expresie ingrijorata.Am incercat sa imi arcuiesc buzele intr-un zambet, apoi i-am zis ca sunt putin obosit.Nu cred ca a dat crezare vorbelor mele insa stia ca orice s-ar intampla voi fii bine.Si totusi nu vreau sa plec.Aici am tot ce imi trebuie, pe cand acolo, acasa la Jorg, nu as avea nimic.Doar un barbat arogant si o scorpie drept "mama".
Annika mi-a mai adresat cateva intrebari la care am raspuns nepasator.Din tonul vocii mele se putea deduce usor ca nu aveam chef de ea si de interogatoriul ei, ma simteam ca la inchisoare.In gandul meu ma rugam sa ma salveze cineva de toata sarada asta, aveam nevoie de...de bunii mei prieteni Georg si Gustav.
Degetele lui Tom mi-au prins chipul intorcandu-l spre el iar ochii lui m-au privit protector cateva secunde.Am dat negativ din cap, insa nu stiu ce negam.Buzele fratelui eu au facut contact cu ale mele, acolo, in fata tuturor.A mamei, a lui Jorg, a tatalui meu vitreg si a Annikai.Mi-am pus mainile pe umerii lui lasandu-mi ochii in jos.Toti ne priveau socati, Gordon a oftat usor ceea ce ma face sa cred ca stia de sentimentele mele pentru Tom. Nu stiam ce sa spun, obrajii mei ardeau, ma simteam jenat, inconfortabail.Expresia de pe chipul tatei arata cat de frustrat era de gestul nostru.Ii dezamagisem pe toti, eram constient de asta.Fratele meu si-a lasat capul pe umarul meu soptind un "imi pare rau".S-a ridicat de pe scaun indepartandu-ma de el apoi a spus privindu-l pe Jorg:
-E mai bine sa il iei la tine, tata, ii va fii mai bine.
In secunda aceea am pierdut tot.Pierdusem tot dar speram ca cel ce m-a abandonat in mainile tatei avea sa lupte pentru a ma lua inapoi.Imi repetam intruna asta in gand, nu voiam sa cred ca fratele meu spusese asta.Ii daruisem tot, dragostea mea, alinarea, sfaturile mele.I-am dat tot, si acum cu ce raman?Cu amintirea lui, cu vocea lui rostind acele cuvinte care mi-au facut inima sa bata mai puternic.Daca voi pleca, soarta mea va fii una clara, voi plange neincetat incercand sa uit, dar acum nu mai aveam pe cineva care sa ma mangaie spunandu-mi ca va fii bine.Singura persoana pe care am contat m-a lasat in mainile soartei crude.Cerul plangea si el impartasindu-mi durerea, privind cum noi doi urma sa ne despartim."De ce? " Au fost ultimele cuvinte inainte de a cadea pe podeaua rece.Ochii mi s-au inchis lasand o lacrima sa cada din ei.Atunci si acolo, ultima farama de fericire s-a stins si odata cu ea, ultima raza de soare din sufletul meu.
Cand am deschis ochii ma aflam in sufragerie pe pat, cu capul in poala tatalui meu vitreg.Mama era langa mine plangand, sarutandu-mi fruntea si obrajii pe care si-au facut din nou aparitia rauri de lacrimi amare.Vazand-o pe mama in halul asta, durerea a crescut in sufletul meu.Mi-am plimbat privirea prin camera si l-am zarit pe fratele meu stand pe fotoliu cu mainile incrucisate sub barbie iar alaturi de el se aflau Jorg si logodnica lui.De cum au vazut ca m-am trezit tata s-a apropiat de mine stand in genunchi langa pat, luandu-mi mana si strangand-o in a lui.Mi-am lasat pleoapele grele sa imi acopere pupilele dilatate incercand sa ma calmez.Nu mai puteam face nimic, as fii vrut sa lupt cu toata fiinta mea, dar el m-a respins si asta m-a facut sa vreau din toata inima sa mor, sa ma ascund undeva unde nimeni si nimic sa nu stie de existenta mea.
I'm Kira.