Monochromatic Love

[Verrine]

Bun deci am revenit cu o nou parte din acest capitol;)
Multumesc ptr comentariu A'svear

~Partea 2~

-Ce tare! Oricum, nu o sa-ti vina sa crezi! Saruta excelent! E atat de frumoasa, iar ochii ei sunt… absolut superbi. Si… azi vine la noi!
La ultima propozite aproape ca ma inecasem. De abea puteam sa stau de vorba cu el, dar daca va vrea -si sigur vrea- sa ma prezinte ei? Ce ii pot spune? Ca simt ca imi vine sa ii iau capul de pe umeri cand vad ca isi bag degetele ei in parul matasos a lui Alex?
Ce tot gandesc? Par matasos? Degetele? Sa ii rup capul pentru Alex? Stef… azi chiar nu te simti bine.
-Ma bucur… ii spun incercand sa imi revin psihic si bineinteles sa nu ma inec pentru a doua oara.
-Bine atunci! Eu am terminat de mancat! Ne vedem mai tarziu. Si in timp ce vorbeau iesi si din camera, lasandu-ma singura pe pat… inca gandidu-ma la cele discutate.
Nu stiam ce sa cred. Stiam ca va fi o confruntare dificila prin care din pacate va trebui sa trec… sa nu? Cateva ganduri malefic imi strabatusera mintea, insa renuntasem destul de usor la ele.
Daca se iubesc… Nu am nimic impotriva. Pana la urma… despre asta e vorba. Nu sunt geloasa, pur si simplu nu vreau ca Alex sa sufere.
Cu ocazia asta am descoperit am gasit solutie si la dilema legata de comportamentul meu. Poate asi fi putut sa ii spun ca ma duc in oras cu Karolynne.
Da dar… daca Alex se intalneste cu ea, sigur draga de Karolynne va vrea sa o cunoasca pe asazisa iubita.
Deci cu Karolynne nu puteam scapa, iar alti prieteni nu aveam. Nu am fost niciodata o fata populara, paote doar la inceput cand toti au descoperit “talentul” meu insa odata cu trecerea anilor multi au uitat, traind de parca totul ar fi fost la fel, indiferent daca eram sau nu acolo.
Daca i-as spune ca ma duc la plimbare singura, sigur mi-ar arata o privirea suspicioasa, luandu-ma mai apoi la intrebi. Ca urmare, nu aveam nici o scapare… trebuia sa o intalnesc pe roscovana…
Bun. Acum terminasem de mancat si trebuia sa duc farfuriile la bucatarie. Imi era o teama teribila de a il intalni pe Alex, abia scapasem data trecuta. Nu stiam daca il mai pot minti si a doua oara- desi credeam cu desavarsire ca si-a dat seama ca ceva este inneregula-. Orica tar fi fost el cu capul in nori din cauza ca e indragostit… tot ar fi observant ca ceva nu merge chiar cum ar trebui.
Fara a mai gandi la toate acestea, i-au farfuriile si am ridic din apt, intreptandu-ma spre bucatarie. In timp ce coboram scarile imi tot repetam in gand sa nu-l intalnesc. Dar, dupa cum se spune: de ce iti e frica nu scapi, am dat nas in nas cu el cand sa intru pe us ace ducea spre bucatarie.
-Stef, tu ai ceva cu mine. Chiar vrei sa ma omori? ma intreba acesta in timp ce si-a pus mana pe nas.
-Scuze… nu a fost cu intentie.
Fara a mai adauga nimic, am trecut pe langa el, probabil lasandu-l cu o expresie uimita, indreptandu-ma spre reala mea destinatie. Noroc ca mama era in bucatarie si nu eram nevoita sa spal vasele, cu ocazia asta scapam de inca o discutie cu Alex. Am lasat vasele in camera si mi-am pus in minte sa ma indrept spre camera mea, insa pe cand alergam pe scari a inceput sa sune soneria. Primul gand care l-am avut era ca vizitatorul ar fi Karolynne. Cat de naiva am putut sa fiu… O sa regret toata viata acest moment de cugetare.
Asadar, m-am indreptat spre usa, deschizand-o. Surprize! In fata mea nu se afla alta decat roscovana. Cred ca va puteti imagina ce fata am facut atunci cand am vazut-o, eram dea dreptul uimita, insa cred ca pe undeva se ascundea si teama. Partea ciudata era ca si ea parea la fel de uimita ca si mine, lucru ce ma cam ingrijora. Arata de parca m-ar fi cunoscut de o viata, vazandu-ma acum dupa ani buni in care am fost despartite.
-A… am incercat eu sa spun ceva.
-Ah! Tu trebuie sa fii Stefany, sora lui Alex! De cand voiam sa te cunosc! spuse acesta in timp ce ma imbratisa.
Si eu care credeam ca e o scorpie…
-Oh! Melany, vad ca deja ai facut cunostinta cu Stef!
-Da! A si ai dreptate… e frumoasa.
Alex crede ca sunt frumoasa…
-Multumesc… Cred.
Domane, cum am ajuns eu in situatia asta. Vreau sa dispara cei doi si sa pot pleca…. Te rog, cer prea mult? Cred ca o sa mor daca nu plec mai repede de aici.
Chiar atunci telefonul lui Alex a inceput sa sune.
Multumesc Doamne! Te iubesc! Promit ca o sa merg mai des la biserica!
Convorbirea nu a durat mai mult de cinci minute, insa imediat ce acesta a inchis telefonul ne-a anunta ca trebuie sa plece fara a mai da si alte detalii. Inainte de a iesi pe usa a mai adaugat:
-Melany poti sa ramai aici impreuna cu Stef pana ma intorc eu. Sunt sigur ca o sa va imprieteniti.
Ce?!? De ce eu? Cu ce ti-am gresit? Cu ce? Bine bine… daca ma scapi de ea promit ca-i spun doamnei Huns ca eu i-am calcat pisica cu masina, doar te rog. Scapa-ma de ea!!!
-Ma intreb ce s-a intamplat… spuse aceasta in timp ce privea in gol.
-Asa e mereu… O sa te obisnuiesti.
Ok Stef, trebuie sa fii calma. Gandim pozitiv. Poate ma pot imprieteni cu ea, nu se stie niciodata…
-Ce problematic.
Si in timp ce vorbi se si aseza pe una dintre canapele. Expresia ei nu mai era una uimita, mai degraba plictisita. Se uita prin prejur, analizand camera pana la un momentdat cand se opri cu privirea atintita asupra mea. Se comporta asa de ciudat…
-Hei, te poti aseza langa mine, sa stii ca nu te mananc.
Mai stii.
Chiar daca nu imi placea ideea de a sta atat de aproape de ea, m-am asezat. Nu voiam sa-si faca o impresie proasta despre mine, in fond daca Alex a ales-o inseamna ca e ceva de capul ei.