08-03-2008, 08:07 PM
Revin la o poveste pe care am inceput-o asta-vara. O sa postez un capitol pe saptamana. De obicei, o sa postez duminica. Alegerea e a voastra daca cititi sau nu, daca comentati sau nu !
“Vorbele, cuvinte au o putere atat de mare, concretizeaza un sentiment, o stare. Oricat de false ar fi, chiar daca nu reflecta realitatea jignesc, dor, te fac fericit sau din contra te intristeaza mai tare decat ceea ce ramâne neexprimat. Desi ceea ce ramane neexprimat e esenta tuturor actiunilor noastre. E ciudat sa observi ca niste vorbe aruncate in vant au o valoare mai mare decat o mie de sentimente neexprimate.†Gandi tanarul care simti nevoia sa-si asterne gandurile pe o foaie de hartie.
Prefera sa scrie pe foi, chiar daca le pierdea tot timpul si incepea sa urle pe Raluca, sustinand ca i le-a luat bruneta, care era nevinovata. Stia prea bine ca era nevinovata, dar simtea o placere sadica sa dea vina pe ceilalti pentru ca-si pierduse visurile si totusi nu renunta la ele, pentru ca realizase ca nu are talentul si nici resursele financiare sa ajunga poet.
Poezia trebuia sa ramana un hobby. Banii trebuia sa si castige din alta parte. Nu-i placeau slujbele stabile, ii ingradeau independenta, libertatea de alege. Prefera sa traiasca de azi pe maine, decat sa stie ca o sa fie nevoit sa faca acelasi lucru zi de zi.
Vlad ura luxul mai mult decat orice, i se parea dezgustator, degradant pentru natura umana. Faptul ca se nascuse intr-o familie foarte bogata, dominata de mentalitatea ca L’argent est le Dieu de tous les dieux†(Banul este dumnezeul tuturor dumnezeilor), ca prin bani poti sa cumperi tot ce-ti doresti, trupul si sufletul oameniilor, il determinase sa urasca luxul atat de dorit de noi toti.
- Ar trebui sa ma apuc de lucru! Lua o foaie ca sa schiteze un plan pe care avea sa-l urmeze. Desi dispretuia oamenii care voiau sa aiba totul sub control, realizase ca era bine sa stii ce ai de gand sa faci in linii mari, sa ai un plan pentru cand o sa te simti pregatit sa-l urmezi.. La el totul ramanea la stadiu de proiect, nu pentru ca-i lipsea vointa, ci pentru ca nu vedea rostul de a se chinui in zadarnic.
Imaginea fetei care plecase desfigurata de durere il fustra. Niciodata nu-si dorise s-o raneasca, nu pe ea…Dar o facea asa de des. Incepea aceste certuri idioate doar pentru amuzamentul lui, doar pentru a vedea daca mai merge si de data asta.
Raluca era singurul lucru special din viata lui, singurul lui sprijin, singura legatura cu realitatea. Curand realiza ca nu ajunge la niciun rezultat cu planul, nu scrisese nici macar un cuvant.
Se simtea vinovat. Stia prea bine ca vinovatia este un sentiment inutil, ca regretele dau dovada de mai multa prostie decat actul in sine, dar nu le putea reprima.
Trebuia sa se revanseze fata de ea, nu-i placea sa ramana dator.
- Cred ca sa-i ofer o floare e cea mai buna modalitate prin care sa-mi cer scuze. Tot timpul merge! Isi lua haina kaki de pe pat si iesi din camera. Se simtea usurat ca nu o intalni pe tanara care se retrasese in camera ei. Iesi din apartament.
Se opri la prima florarie pe care o intalni in calea sa. Nestiind care e floarea ei preferata, alese un nufar, o floare atat de neobisnuita pentru o mica atentie, dar care pentru el insemna iubirea instrainata pe care o simtea, puritatea ei si totodata ceva de neatins.
- Scuzati-ma, le trimiti si acasa! Intreba politicos pe vanzatoare care se uita curios la el, mirata de alegerea facuta. De obicei, toti barbatii care intrau alegeau banalul trandafir, care pare atat de impunator si pasional.
- Da! Raspunse, zambind . Ce doriti sa scriem pe biletel?
- Nimic.
Vanzatoare incerca sa-i citeasca gandurile, dar fata lui nu exprima nimic, ochii lui pareau pierduti intr-un spatiu in care numai el avea acces.
Edit: o sa scriu saptamana de saptamana. Asa ca nu-ti face probleme
“Vorbele, cuvinte au o putere atat de mare, concretizeaza un sentiment, o stare. Oricat de false ar fi, chiar daca nu reflecta realitatea jignesc, dor, te fac fericit sau din contra te intristeaza mai tare decat ceea ce ramâne neexprimat. Desi ceea ce ramane neexprimat e esenta tuturor actiunilor noastre. E ciudat sa observi ca niste vorbe aruncate in vant au o valoare mai mare decat o mie de sentimente neexprimate.†Gandi tanarul care simti nevoia sa-si asterne gandurile pe o foaie de hartie.
Prefera sa scrie pe foi, chiar daca le pierdea tot timpul si incepea sa urle pe Raluca, sustinand ca i le-a luat bruneta, care era nevinovata. Stia prea bine ca era nevinovata, dar simtea o placere sadica sa dea vina pe ceilalti pentru ca-si pierduse visurile si totusi nu renunta la ele, pentru ca realizase ca nu are talentul si nici resursele financiare sa ajunga poet.
Poezia trebuia sa ramana un hobby. Banii trebuia sa si castige din alta parte. Nu-i placeau slujbele stabile, ii ingradeau independenta, libertatea de alege. Prefera sa traiasca de azi pe maine, decat sa stie ca o sa fie nevoit sa faca acelasi lucru zi de zi.
Vlad ura luxul mai mult decat orice, i se parea dezgustator, degradant pentru natura umana. Faptul ca se nascuse intr-o familie foarte bogata, dominata de mentalitatea ca L’argent est le Dieu de tous les dieux†(Banul este dumnezeul tuturor dumnezeilor), ca prin bani poti sa cumperi tot ce-ti doresti, trupul si sufletul oameniilor, il determinase sa urasca luxul atat de dorit de noi toti.
- Ar trebui sa ma apuc de lucru! Lua o foaie ca sa schiteze un plan pe care avea sa-l urmeze. Desi dispretuia oamenii care voiau sa aiba totul sub control, realizase ca era bine sa stii ce ai de gand sa faci in linii mari, sa ai un plan pentru cand o sa te simti pregatit sa-l urmezi.. La el totul ramanea la stadiu de proiect, nu pentru ca-i lipsea vointa, ci pentru ca nu vedea rostul de a se chinui in zadarnic.
Imaginea fetei care plecase desfigurata de durere il fustra. Niciodata nu-si dorise s-o raneasca, nu pe ea…Dar o facea asa de des. Incepea aceste certuri idioate doar pentru amuzamentul lui, doar pentru a vedea daca mai merge si de data asta.
Raluca era singurul lucru special din viata lui, singurul lui sprijin, singura legatura cu realitatea. Curand realiza ca nu ajunge la niciun rezultat cu planul, nu scrisese nici macar un cuvant.
Se simtea vinovat. Stia prea bine ca vinovatia este un sentiment inutil, ca regretele dau dovada de mai multa prostie decat actul in sine, dar nu le putea reprima.
Trebuia sa se revanseze fata de ea, nu-i placea sa ramana dator.
- Cred ca sa-i ofer o floare e cea mai buna modalitate prin care sa-mi cer scuze. Tot timpul merge! Isi lua haina kaki de pe pat si iesi din camera. Se simtea usurat ca nu o intalni pe tanara care se retrasese in camera ei. Iesi din apartament.
Se opri la prima florarie pe care o intalni in calea sa. Nestiind care e floarea ei preferata, alese un nufar, o floare atat de neobisnuita pentru o mica atentie, dar care pentru el insemna iubirea instrainata pe care o simtea, puritatea ei si totodata ceva de neatins.
- Scuzati-ma, le trimiti si acasa! Intreba politicos pe vanzatoare care se uita curios la el, mirata de alegerea facuta. De obicei, toti barbatii care intrau alegeau banalul trandafir, care pare atat de impunator si pasional.
- Da! Raspunse, zambind . Ce doriti sa scriem pe biletel?
- Nimic.
Vanzatoare incerca sa-i citeasca gandurile, dar fata lui nu exprima nimic, ochii lui pareau pierduti intr-un spatiu in care numai el avea acces.
Edit: o sa scriu saptamana de saptamana. Asa ca nu-ti face probleme
It's a game...