09-02-2010, 01:27 PM
BroscoFobie`Verde: Imi pare bine ca ai trecut pe aici. Iti voi lua in considerare sfaturile si ma voi perfectiona pe viitor ;) Lectura placuta!
Capitolul 4: Gelozia e lucrul cel mai de temut…
In fata casei se afla tatal sau. De cum il vazu, fata ii sari la piept imbratisandu-l.
-Tata ce faci aici? Rosti aceasta, strangandu-l in brate, parca nedorind sa-i mai dea drumul.
-Ei bine, am o mica surpriza pentru tine! Marturisi barbatul zambind in bataia placuta a razelor de soare. Daca ai vrea sa ma urmezi…
-Desigur. Sunt chiar in spatele tau.
La nici zece metri departare de ei, pe un vast teren in curtea casei, se afla un Lamburghini de toata frumusetea.
-Asta e a mea?! Exclama fata incantata la vederea masinii luxoase care se potrivea de minune cu vila in care locuia. Tati esti cel mai tare.
Tatal isi privi fica, zambind multumit pentru ca a reusit sa o faca fericita, iar mai apoi o anunta ca trebuia sa-si ia ramas bun, deoarece, fiind un important om de afaceri, trebuia sa se intoarca la serviciu.
Multumita de cadoul primit, fata intra in casa in pasi de dans, trantind usa dupa ea. Imediat ce ajunse in dormitor, se tranti pe pat si isi seta la mp3 melodia preferata. Dupa ce aceasta se sfarsi, tanara arunca obiectul cat colo, privind ceasul. In linistea ce se asternuse, ticaitul sau enervant parea dureros si nesfarsit. Neavand altceva mai bun de facut, scoase jurnalul din geanta, privind pagina pe care era asternuta misterioasa ghicitoare.
“Hmm… am citit si-am recitit prostia asta de ghicitoare si nimic. Ma intreb daca voi gasi ceva referitor la asta in biblioteca scolii. Trebuie sa fie ceva in 11 500 de carti si ziare vechi. Voi cauta acolo maine dupa ore.â€
Puse mai apoi jurnalul la loc in geanta si se intinse pe pat adormind. Ziua de maine isi facu aparitia cu o scurta ploaie de vara. Dincolo de deal, peste blocurile orasului Tokyo, se intindea un frumos curcubeu imbalsamat de culoare.
“Nu pot sa cred ca azi voi merge la scoala cu propria mea masina… sper din tot sufletul sa nu provoc un accident.†rase fata in sinea ei.
Dupa ce-si trase pe ea niste ginsi largi taiati, un maieu stramt negru si o curea de aceiasi culoare, merse la dulapul cu bijuteri. Adauga un ceas cu pietre pretioase si niste bratari ce-i atarnau pe mana dreapta. In picioare isi lua o pereche de adidasi negri din piele intoarsa iar parul despletit ii se prelingea pe umeri. Dupa ce termina de luat micul dejun, isi trase geanta pe umeri si pleca catre institut. Dupa o groaza de ore care mai de care mai plictisitoare se instala comod in biblioteca si incepu de zor sa caute indicii despre ghicitoare.
“Cei ce zboara fara sa zboare… hmm… ma intreb ce o insemna asta. Ar putea fi vorba de oameni, dar oamenii nu pot zbura… sa fie oare vorba despre fantome? Oamenii care au devemit fantome… da! Asta e! Asta ar trebui sa fie. Ma intreb daca voi gasi ceva despre familia care a locuit in acea casa de la inceput. Tata mi-a spus doar, ca numele familiei era Fujisu. Voi cauta in arhiva de ziare vechi, trebuie sa fie ceva pe acolo.â€
Pe un raft din partea dreapta a bibliotecii erau asezate in ordine cronologica diferite ziare vechi. Intradevar, in ziarul care facea referire la marele cutremur din 1990, fata gasi un articol foarte interesant:
“In data de 20 iulie 1990 s-a produs un teribil cutremur soldat cu moartea a mii de oameni. Printre victime se aflau si membrii importantei familii de afaceri Fujisu. Trupurile neinsufletite, vor fi ingropate, cu onorariile cuvenite, pe data de 21 iulie 1990 in cimitirul de langa periferia orasului.â€
“Hmm… se pare ca ar trebui sa merg pana acolo.â€
Impachetandu-si lucrurile, fata vroi sa paraseasca biblioteca, cand cineva o prinse de mana si o trase inapoi.
-O… buna Kaori! Ce faci aici? Studiezi pentru viitorul proiect la stiinte?
-Nu. Te cautam pe tine. Rosti baiatul rasufland apasat.
-Pentru ce anume?
-Ei bine… eu… ma intrebam daca nu vrei sa iei cina cu mine deseara. Spunand acestea baiatul lasa capul in jos rusinat.
-Ei bine… de ce nu. Spuse Norina cu un zambet larg pe fata in timp ce se amuza de starea baiatului din fata ei.
-Super. Deci… vin sa te iau la opt. Unde stai?
-La conacul de pe deal.
-Oau! Adica, se aude ca ar fi bantuit.
-Da… “Iar eu stiu asta mai bine ca oricine.â€
-Bine. Ne vedem atunci.
-Sigur! Ai grija de tine.
In cimitirul de langa periferia orasului, linistea profunda facea ca totul sa para straniu si ciudat. Din cand in cand mai trecea agale cate o persoana, ai carei pasi rasunau intr-un surd ecou. Vantul adia printre ramurile plopilor ce dadeau cimitirului un aer aparte. In mijlocul sau se afla cripta familiei Fujisu. Norina lasa un trandafir rosu si pleca.
Acasa fusese intampinata de aceiasi liniste profunda. Nici un suflet, nimeni, in afara de ea. Deoarece era ora 19:00 fata urca pentru a se pregati de cina. Isi alesese o rochie roz si sexi pana deasupra de genunchi si isi lua niste sandale negre care se asortau perfect cu parul sau negru prins in coc, in afara de doua suvite ce ii se prelingeau pe fata sa perfect ovala.
-Oau, draguta rochie! Carui fapt ii datorez placerea de a te vedea imbracata asa. Rase sarcastic Yura care tocmai intrase prin usa sifonierului.
Neluindu-si ochii de la oglinda fata rosti:
-Nu te priveste pe tine. Tu nu ai altceva mai bun de facut decat sa imi porti mie de grija?
In urmatorul moment, Yura disparu din locul sau confortabil de langa usa si aparu langa fata, lipind-o de perete; isi lipi trupul de al ei, tinandu-i mainile deasupra capului si privind-o fix. Norina il privea speriata, respiratiile celor doi aproape intalnindu-se. Yura-si misca incet capul, ducandu-l la urechea fetei.
-Asculta pisicuto, nu ma fa sa fac ceva ce nu as vrea. Tu esti foarte diferita de ceilalti… tu ma poti simti…
Apoi o musca de lobul urechi. La atingerea lui fata tresari. Mii de sentimente isi faceau acum simtita aparitia in inima ei confuza. Un claxon de masina ii intrerupse pe cei doi.
-Lasa-ma… te rog… exclama Norina incercand sa ascunda lacrimile ce acum ii invadau chipul. Se smuci din bratele puternice ale baiatului si cobori in graba. Deschise usa in spatele careia se afla Kaori cu un imens buchet de trandafiri. Fata lua florile si il privi zambind, apoi il lua de brat si plecara spre restaurant. Din sparele scarilor, Yura privea scena cu dispret.
“Deci asa pisicuto… joci dur aa… nu pot sa cred ca deja are pe cineva… si eu care credeam ca ma place… oh, ce se intample cu mine? De ce ma simt asa? Il urasc pe acel baiat desi nu mi-a facut nimic… cum sa putut intampla asa ceva… M-am indragostit de o muritoare…â€
Capitolul 4: Gelozia e lucrul cel mai de temut…
In fata casei se afla tatal sau. De cum il vazu, fata ii sari la piept imbratisandu-l.
-Tata ce faci aici? Rosti aceasta, strangandu-l in brate, parca nedorind sa-i mai dea drumul.
-Ei bine, am o mica surpriza pentru tine! Marturisi barbatul zambind in bataia placuta a razelor de soare. Daca ai vrea sa ma urmezi…
-Desigur. Sunt chiar in spatele tau.
La nici zece metri departare de ei, pe un vast teren in curtea casei, se afla un Lamburghini de toata frumusetea.
-Asta e a mea?! Exclama fata incantata la vederea masinii luxoase care se potrivea de minune cu vila in care locuia. Tati esti cel mai tare.
Tatal isi privi fica, zambind multumit pentru ca a reusit sa o faca fericita, iar mai apoi o anunta ca trebuia sa-si ia ramas bun, deoarece, fiind un important om de afaceri, trebuia sa se intoarca la serviciu.
Multumita de cadoul primit, fata intra in casa in pasi de dans, trantind usa dupa ea. Imediat ce ajunse in dormitor, se tranti pe pat si isi seta la mp3 melodia preferata. Dupa ce aceasta se sfarsi, tanara arunca obiectul cat colo, privind ceasul. In linistea ce se asternuse, ticaitul sau enervant parea dureros si nesfarsit. Neavand altceva mai bun de facut, scoase jurnalul din geanta, privind pagina pe care era asternuta misterioasa ghicitoare.
“Hmm… am citit si-am recitit prostia asta de ghicitoare si nimic. Ma intreb daca voi gasi ceva referitor la asta in biblioteca scolii. Trebuie sa fie ceva in 11 500 de carti si ziare vechi. Voi cauta acolo maine dupa ore.â€
Puse mai apoi jurnalul la loc in geanta si se intinse pe pat adormind. Ziua de maine isi facu aparitia cu o scurta ploaie de vara. Dincolo de deal, peste blocurile orasului Tokyo, se intindea un frumos curcubeu imbalsamat de culoare.
“Nu pot sa cred ca azi voi merge la scoala cu propria mea masina… sper din tot sufletul sa nu provoc un accident.†rase fata in sinea ei.
Dupa ce-si trase pe ea niste ginsi largi taiati, un maieu stramt negru si o curea de aceiasi culoare, merse la dulapul cu bijuteri. Adauga un ceas cu pietre pretioase si niste bratari ce-i atarnau pe mana dreapta. In picioare isi lua o pereche de adidasi negri din piele intoarsa iar parul despletit ii se prelingea pe umeri. Dupa ce termina de luat micul dejun, isi trase geanta pe umeri si pleca catre institut. Dupa o groaza de ore care mai de care mai plictisitoare se instala comod in biblioteca si incepu de zor sa caute indicii despre ghicitoare.
“Cei ce zboara fara sa zboare… hmm… ma intreb ce o insemna asta. Ar putea fi vorba de oameni, dar oamenii nu pot zbura… sa fie oare vorba despre fantome? Oamenii care au devemit fantome… da! Asta e! Asta ar trebui sa fie. Ma intreb daca voi gasi ceva despre familia care a locuit in acea casa de la inceput. Tata mi-a spus doar, ca numele familiei era Fujisu. Voi cauta in arhiva de ziare vechi, trebuie sa fie ceva pe acolo.â€
Pe un raft din partea dreapta a bibliotecii erau asezate in ordine cronologica diferite ziare vechi. Intradevar, in ziarul care facea referire la marele cutremur din 1990, fata gasi un articol foarte interesant:
“In data de 20 iulie 1990 s-a produs un teribil cutremur soldat cu moartea a mii de oameni. Printre victime se aflau si membrii importantei familii de afaceri Fujisu. Trupurile neinsufletite, vor fi ingropate, cu onorariile cuvenite, pe data de 21 iulie 1990 in cimitirul de langa periferia orasului.â€
“Hmm… se pare ca ar trebui sa merg pana acolo.â€
Impachetandu-si lucrurile, fata vroi sa paraseasca biblioteca, cand cineva o prinse de mana si o trase inapoi.
-O… buna Kaori! Ce faci aici? Studiezi pentru viitorul proiect la stiinte?
-Nu. Te cautam pe tine. Rosti baiatul rasufland apasat.
-Pentru ce anume?
-Ei bine… eu… ma intrebam daca nu vrei sa iei cina cu mine deseara. Spunand acestea baiatul lasa capul in jos rusinat.
-Ei bine… de ce nu. Spuse Norina cu un zambet larg pe fata in timp ce se amuza de starea baiatului din fata ei.
-Super. Deci… vin sa te iau la opt. Unde stai?
-La conacul de pe deal.
-Oau! Adica, se aude ca ar fi bantuit.
-Da… “Iar eu stiu asta mai bine ca oricine.â€
-Bine. Ne vedem atunci.
-Sigur! Ai grija de tine.
In cimitirul de langa periferia orasului, linistea profunda facea ca totul sa para straniu si ciudat. Din cand in cand mai trecea agale cate o persoana, ai carei pasi rasunau intr-un surd ecou. Vantul adia printre ramurile plopilor ce dadeau cimitirului un aer aparte. In mijlocul sau se afla cripta familiei Fujisu. Norina lasa un trandafir rosu si pleca.
Acasa fusese intampinata de aceiasi liniste profunda. Nici un suflet, nimeni, in afara de ea. Deoarece era ora 19:00 fata urca pentru a se pregati de cina. Isi alesese o rochie roz si sexi pana deasupra de genunchi si isi lua niste sandale negre care se asortau perfect cu parul sau negru prins in coc, in afara de doua suvite ce ii se prelingeau pe fata sa perfect ovala.
-Oau, draguta rochie! Carui fapt ii datorez placerea de a te vedea imbracata asa. Rase sarcastic Yura care tocmai intrase prin usa sifonierului.
Neluindu-si ochii de la oglinda fata rosti:
-Nu te priveste pe tine. Tu nu ai altceva mai bun de facut decat sa imi porti mie de grija?
In urmatorul moment, Yura disparu din locul sau confortabil de langa usa si aparu langa fata, lipind-o de perete; isi lipi trupul de al ei, tinandu-i mainile deasupra capului si privind-o fix. Norina il privea speriata, respiratiile celor doi aproape intalnindu-se. Yura-si misca incet capul, ducandu-l la urechea fetei.
-Asculta pisicuto, nu ma fa sa fac ceva ce nu as vrea. Tu esti foarte diferita de ceilalti… tu ma poti simti…
Apoi o musca de lobul urechi. La atingerea lui fata tresari. Mii de sentimente isi faceau acum simtita aparitia in inima ei confuza. Un claxon de masina ii intrerupse pe cei doi.
-Lasa-ma… te rog… exclama Norina incercand sa ascunda lacrimile ce acum ii invadau chipul. Se smuci din bratele puternice ale baiatului si cobori in graba. Deschise usa in spatele careia se afla Kaori cu un imens buchet de trandafiri. Fata lua florile si il privi zambind, apoi il lua de brat si plecara spre restaurant. Din sparele scarilor, Yura privea scena cu dispret.
“Deci asa pisicuto… joci dur aa… nu pot sa cred ca deja are pe cineva… si eu care credeam ca ma place… oh, ce se intample cu mine? De ce ma simt asa? Il urasc pe acel baiat desi nu mi-a facut nimic… cum sa putut intampla asa ceva… M-am indragostit de o muritoare…â€