Intre bine si rau

[Neith]

Teh : Mă bucur că ai continuat să citeşti , e bine că mai urmăreşte cineva această poveste . Cât despre numele ei îl vei afla în acest capitol pentru că nu l-am mai menţionat . Postez capitolul acum pentru că l-am terminat mai repede decât mă aşteptam şi oricum şcoala o să înceapă .


Capitolul 4
,, Pentru că viaţa nu aşteaptă pe nimeni ... E datoria ta să te urci în tren şi să supravieţuieşti , dar ai grijă să nu cobori la staţia greşită ! ”

Când am reuşit să deschid ochii , mă aflam încă în maşină . Brunetul conducea , iar cei doi nu vorbeau deloc , deşi am continuat să mă prefac adormită . Speram să aflu orice fel de informaţie despre locul în care mă duceau . Nu am putut găsi niciun indicator care să îmi arate locul în care ne aflam . O linişte deplină îşi făcuse loc în autoturism , auzindu-se doar zgomotul scos de motor . Un lucru care mi-a trezit uimirea , a fost faptul că nu întâlnisem nicio maşină . De-o parte şi alta a drumului puteai observa o mulţime de copaci , dar nu prezenţa unei fiinţe umane, Nicio casă , magazin sau benzinărie , numai natură la fiecare pas . O asemenea călătorie ar fi fost plăcută , storcând din jurul tău orice urmă de civilizaţie . În schimb pentru o persoană care tocmai fusese răpită , acest lucru nu era îmbucurător .
Maşina a frânt brusc , împingându-mă în scaunul din faţa . În faţa noastra se ridica o clădire , numele ei era scris mare cu vopsea neagră ,, Orfelinat” . Pentru câteva clipe am răsuflat uşurată , crezând că mă înşelasem în privinţa celor doi . Imobilul se afla într-o stare deplorabilă . Era neîngrijit , vopseau aproape inexistentă , dar iedera îi oferea un aer misterios . Ferestrele aveau gratii şi se putea observa lipsa multor geamuri . Timpul distrusese aceea clădire , ezitând să cred că mai era locuită . Cateogoric nu reda imaginea pe care o aşteptam de la un orfelinat şi mă îndoiam că era unul .
Însoţitorii mei au coborât din maşină , blondul având amabilitatea să îmi deschidă uşa . Aerul rece m-a izbit , ghemuindu-mă pentru câteva secunde . Se făcuse dimineaţă , iar soarele era doar o pată ştearsă de lumină , rătăcită pe cer .
Într-un moment de neatenţie am reuşit să mă împiedic , deja mă vedeam atingând solul şi auzeam râsul înfiorător al brunetului . O atingere caldă m-a ajutat să îmi recapăt echilibrul , atunci am întâlnit chipul nervos lui Roy .
- Ai grijă pe unde mergi! Am lucruri mai bune de făcut în loc de acţiuni caritabile cu tine .
Practic a ţipat la mine , destestam dispreţul lui faţă de mine , am vrut să îi răspund , dar deja se îndepărtase . Au deschis uşa mare , de stejar , pătrunzând în interiorul casei . Am sperat să fug , dar am realizat că eram înconjurată doar de pădure . Interiorul avea acel aer vechi , amintind de casele medievale . Pereţii fusese albi , atunci însă erau gri şi împânziţi de diverse desene nereuşite care păreau făcute de nişte copii. Roy m-a condus printr-un hol până într-o cameră , celălalt se pierduse însă printre coridoare . M-a împins cu grijă în cameră ce se ivise ca o rană în perete , auzind cheia care încuia uşa . Acum eram prizionera acelei încăperi . Era mică şi m-am bucurat că nu avea o problemă cu spaţiile închise . Am zărit un pat ascuns după uşă şi o fereastră situată prea sus pentru a ajunge la ea , prin care lumina se temea să patrundă . Mă aşteptam să găsesc ca noi prieteni o pereche de şobolani , dar din nefericire pentru mine nu am întâlnit asemenea specimene . Oricum cât aş încerca să glumesc , totul era real . Ce făcusem ? Undeva mă aflam , de ce? Şi mai ales cum puteam să scap ? Prea multe întrebari şi nicio persoană care să îmi răspundă .
Cred că am măsurat lungimea şi lăţimea camerei de o sută de ori . Mă roteam dintr-un colţ în altul , căutând un lucru necunoscut până şi mie . Atunci am observat ceva scris pe un perete , câteva litere scrijite formau cuvântul ,, criminal ” . După această descoperire am realizat că acea încăpere mai fusese locuită şi că se putea să nu mai fiu în viaţă pentru mult timp .
M-am înghesuit într-un loc mai ferit şi mi-a înconjurat genunchii cu braţele . Singurul lucru la care mă gândeam era să evadez şi să scap de acolo înainte de a fi prea târziu . E vina lor că nu m-au omorât când a trebuit , iar acum nu eram dispusă să renunţ aşa uşor . Nu se auzea nimic , devenisem agitată , sperând să vină cineva şi să deschidă uşa . Trebuia doar să scap din acea cameră , apoi fugeam prin pădure , rătăceam câteva zile până dădeam de civilizaţie şi apoi totul urma să fie bine . Mă întrebam de ce naiba mă băgasem în treaba asta.
Nu eram o eroină , nu aş fi renunţat la viaţa mea pentru nimeni şi nimic .Egoismul meu mă surprinde şi pe mine , cred că aş fi lăsat-o pe Isabela , să moare şi nici nu aş fi simţit prea multă suferinţă . Da , sunt o fiinţă privată de sentimente sau poate mă pricep foarte bine să le ascund . Eram prietene pentru că aveam nevoie una de cealaltă . Ea căuta o persoană care să o acopere la micile ei escapade şi în care avea încredere , eu pe cineva care să nu mă compătimească . Aş minţi dacă aş spune că mi-am riscat viaţă pentru a- mi salva prietena , totul l-am făcut pentru mine . Doream să scap de mine , nu aveam o viaţă fericită la care să mă întorc . Acasă mă astepta o cameră goala , lipsită de o prezenţă umană . Singuratatea scoatea din interiorul meu sentimente de mult uitate. Melancolie , durere şi tristeţe , toate clocoteau şi voiam să le eliberez . Am greşit , le-am îngropat în mine , le-au pierdut printr-un sertar , temându-mă să mă exteriorizez . În acel moment , moartea părea o ofertă tentantă , acum aş refuza-o . Regretam decizia luată , dar trebuia să aştept şi la primă ocazie voi evada.
Nişte paşi mi-au întrerupt şirul gândurilor , uşa s-a deschis şi chipul blondului a apărut . Din nou m-a prins de mâna , purta un maieu şi am putut admira tatuajul de pe braţ . Un desen tribal complicat şi jos nişte cuvinte necunoscute mie . M-a condus până la o altă încăpere , după ce am intrat înăuntru, el a dispărut . Acolo m-am întâlnit cu vechea mea cunoştinţă , brunetul , care era însoţit de o altă persoana . Bărbatul era aşezat pe un scaun , având în faţă un birou . Nu avea nicio armă la îndemână , iar urmă de îngrijorare de pe chipul meu s-a evaporat . Brunetul s-a ridicat , tuşind uşor şi începând să vorbească .
- Åžtii de ce te afli aici?
Credeam că răspunsul la aceasta întrebare era mai mult decât evident , totuşi l-am dezaprobat , făcând un semn din cap .
-Foarte bine ! Înainte de a face prezentările , trebuie să îţi spun că ai două opţiuni . Apoi a făcut o pauză accentuând ultimele cuvinte .
- Prima este: să rămâi în viaţă şi să faci tot ce îti vom spune , iar dacă nu eşti de acord cu aceasta , ţi-o vom oferi pe a doua : să mori .
Mi-au trebuit câteva minute pentru a asimila informaţiile primite . Să mor ? Dar deja luasem hotărârea că asta nu se va întâmpla , cel puţin nu prea curând . Prima ofertă era tentantă , dar singurul inconvenient era că nu ştiam ce doreau de la mine .
-Atunci am doar o optiune . Nu vreau să mor , deci nu rămân decât cu prima opţiune .
Din nou l-am făcut fericit pe brunet , văzându-i zâmbetul prostesc , i-am urmat exemplul . Cel mai bun surâs al meu şi-a făcut apariţia pe buzele mele . Dacă el voia să se joace , a greşit persoana cu care se pune . Convorbirea nu se terminase încă , iar bărbatul a continuat să-mi vorbească .
- Eşti sigură ? Nici măcar nu ştii ce vrem de la tine . Tonul dispreţuitor s-a sfârşit , mi- a aruncat momeala şi eu am luat-o .
- Cât timp nu mă puneţi să mă sinucid , normal că sunt sigură .
Zâmbetul nu mi-a dispărut nicio clipă de pe buze , încercând să par încrezătoare în vorbele mele . Nu aveam nici cea mai mică idee despre ce urma să fac , totuşi ştiam în interiorul meu că nu eram dispusă să îndeplinesc orice cerinţă.
- Atunci cred că ar trebui să mă prezint ! Sunt Matt , doar Matt .
Pentru câteva momente am crezut că va da mâna cu mine , dar şi-a introdus palmele în buzunarul pantalonilor . Purta un constum negru , dădea impresia unui om de afaceri influent , dar unele gesturi îi trădau adevaratul caracter .
- Şi cu cine am onoarea să vorbesc ? mi-a şuierat această întrebare , cât mai ironic posibil .
Am avut o reticenţă în ai dezvălui adevăratul meu nume , mă gândeam să îi dau un nume fals şi să îmi protejez identitatea . Am renunţat la acea idee , părea smulsă dintr-un film despre spioni .
- Nathalia , din păcate nu sunt încântată să vă cunosc , dar având în vederea circumstanţele în care ne-am întâlnit , cred că mă puteţi ierta .
Ştiam că numele nu mi se potrivea deloc . De fiecare dată când îl auzeam , îmi imaginam o fată dulce , cu părul blond , ondulat şi cu ochii albaştri . O tânără gingaşă , superbă şi iubită de toată lumea , iar eu eram exact inversul ei . Părinţii mei luaseră o decizie greşită când m-au botezat aşa . Totuşi când îmi auzeam numele pronunţat de anumite persoane , simteam că mă caracteriza atât de mult . Păcat am abandonat acei oameni şi unii m-au părăsit pe mine .
- Nathalia , cred că ai făcut cea mai mare greşeală din viaţa ta când ai acceptat prima variantă şi păreai o fată inteligentă .
Aş vrut să îl contrazic , făcusem multe erori mai grave decât asta , dar l-am lăsat să creadă ce vrea . Totuşi o tânăra deşteaptă nu ar accepta să moară , deci opinia lui era în totalitate greşită .
- Moartea ar fi fost o binecuvântare pentru tine . De fapt ai fi avut onoarea ca eu să fiu călăul tău .
Dacă încerca să mă enerveze , puteam să îl asigur că se descurca incredibil de bine . Dar nu avea să îi dau satisfacţia să culeagă roadele replicii sale , m-am comportat ca şi cum nu l-aş fi auzit , gândind că mai bine mă împuşc singură .
- Bine , atunci Roy te va conduce înapoi în camera ta . Totuşi eu sunt încântat să te cunosc .
Blondul a apărut chiar în acel moment , surprinzându-mă din nou . Aceeaşi strânsoare m-a întâmpinat , totuşi înainte să plec am auzit vocea celeilalte persoane din cameră : ,, Alea iacta est ! ” . Acestea au fost vorbele , mi le-am repetat la nesfârşit în minte până când am început să le înţeleg .
Eram extenuată , m-am prăbuşit în pat ,cerşind câteva momente de tăcere . Liniştea mi-a fost întreruptă , o împuşcătură s-a auzit .

Alea iacta est ! ( lat .) = Zarul a fost aruncat!