A turning point in life [Gravitation]

[AngelsCry]

Capitolul 2

*
In fata ochilor mei se ridica maiestuasa cladire a NG-ului a carui presedinte este Tohma Seguchi, unul dintre cei mai mari clapisti din intreaga istorie a muzicii japoneze. Si cum pot sa uit de partenera lui Ukai Noriko, cea mai extraordinara clapista a timpurilor? Si desigur, zeul zeilor, idol al milioanelor de fani (inclusiv eu), magnificul, extraordinarul, nemaintalnitul, nemaipomenitul Ryuichi Sakuma! …
,, Hiro… ce cautam noi in fata NG-ului?”
Nu imi raspunse ci doar s-a dat jos de pe motocicleta si l-a urmat pe omul imbracat in costum albastru. Nu aveam altceva de facut decat sa ma duc dupa ei si sa vad ce se va intampla. Eram atat de confuz, atatea intrebari imi treceau prin minte si numai nu gaseam raspunsul la nici una dintre ele. Cine e pana la urma acest om din fata mea? Lucreaza intr-adevar la NG? Va vorbi cu presedintele despre noi? Va vorbi cu Tohma? Ce vor de la noi? … vreau doar ca totul sa se termine si sa-mi zica ce au hotarat pana la urma.
Ne-a spus sa il asteptam in hol ca nu va dura mult. Eu si cu Hiro ne-am asezat pe niste canapele din piele neagra si am asteptat… 30 de minute au trecut foarte greu fara ca unul dintre noi sa scoata un singur cuvant. Gata… Nu mai suport tacerea aceasta.
,, Cum il cheama pe..”
,, Sakano-san” .. se simtea pe vocea lui ca e nerabdator sa afle verdictul… si eu eram
,, Si pana la urma are de gand sa ne rezolve un contract sau de ce am venit la NG? Intr-adevar aici lucreaza?”
,, Daca nu ar lucra aici atunci de ce ne-ar fii lasat paznicii sa trecem? Pui niste intrebari fara sa gandesti inainte! Si NG cu ce se ocupa? Zici ca este pentru prima data cand auzi de aceasta firma” … mai bine taceam. Are dreptate, uneori nu gandesc inainte sa imi deschid gura, uneori pun intrebari al caror raspuns este evident …dar pana la urma am si eu dreptul sa stiu daca merita sa-mi fac iluzii, daca totul este un vis ce e pe cale sa devina realitate sau e doar o gluma proasta…
,, Imi pare rau pentru dimineata. Chiar imi pare foarte rau… si te rog sa nu mai fii suparat pe mine ca nu am facut-o intentionat stii bine acest lucru”
,, Shuichi… sunt nerabdator sa aflu de avem o sansa sau nu. Nu o lua personal insa acuma chiar nu am chef de chestii puerile.”
,, Chestii puerile zici? Crezi ca numai tu esti nerabdator sa vezi de suntem acceptati sau nu? Crezi ca pentru mine totul este o joaca?”
,, De nu este totul o joaca pentru tine atunci de ce iei totul asa de in gluma? De ce nu poti sa ajungi macar o data la timp? Cine stie ce crede acuma despre noi…”
,, Mi-am cerut o data scuze!”
,, In fine… nu am chef sa ma cert cu tine. Ma duc afara la o tigara.”
Am dat-o rau in bara de aceasta data. Poate ca uneori chiar o iau in joaca insa pentru mine trupa aceasta inseamna enorm de mult, e insasi viata mea. Altceva nu stiu sa fac, toata energia si sufletul se afla aici, in micile cantece pe care le scriu, in versurile acelea puerile care niciodata nu mi se par perfecte, in acordurile de chitara ale lui Hiro… tot ceea ce sunt eu dau pe scena pentru a vedea cateva zambete si a auzi aplauze … nu conteaza cati sunt… daca reusesc sa ajung si in inima unei singure persoane imi este de ajuns.
Nu vreau sa distrug tot ce am acumulat pana acuma, nu vreau sa-l vad pe Hiro suparat din cauza mea. Vreau ca sa vina o data Sakano-san si sa ne spuna ce trebuie sa facem.
,, Inca nu a venit? A trecut aproape o ora de cand stam aici fara sa ne dea cineva o veste. Nu mai suport tensiunea aceasta.” … m-am decis sa nu raspund, mai bine tac si il las sa se descarce.

O ora si 15 minute. Atata a durat pana am primit vestea mult asteptata….

,, Deseara la Zepp Tokyo? Vreti sa cantam deseara acolo?” nu imi venea sa cred…
,, La ora 9 incepeti spectacolul. Va rog frumos sa fiti punctuali si sa dati tot ce aveti mai bun din voi. Dupa concert o sa aflati de primiti contractul sau nu.” … cum putea omul acesta sa vorbeasca asa de calm despre un lucru cu o importanta asa de mare pentru noi?
,, De ce aflam numai deseara de primim un contract sau nu? Ne-ati auzit deja cantand”
,, Nu eu ma duc sa va ascult ci cineva mult mai important decat mine. Insa nu trebuie sa aveti emotii, daca performanta voastra este la fel de buna ca cea de seara trecuta atunci puteti spune ca sunteti acceptati.”
,, Cine va veni sa ne vada?” nu puteam renunta… vroiam sa aflu numele celui care ne va hotara destinul
,, Nu conteaza. Mergeti acasa si va odihniti. Succes deseara si sper sa va vad maine pe aici”
Dupa aceste cuvinte ne conduse pana la usa. Ne zambi dupa care intra inapoi in cladirea imensa. M-am intors sa il urmaresc si prin usa de sticla l-am vazut pe el… Tohma… Seguchi…
,, Shuichi haide acasa.”
,, Mi-e frica Hiro…”
,, Si mie insa va fii bine. Vom da tot ce avem din noi si fie ce va fii.” …zambetul lui ma calma. Va fii bine…

**
O la naiba NU din nou! De ce trebuie sa o iau din nou de la inceput? NU mai vreau!
,, Hirooooo!”
Nici nu ma asculta, adica cred ca nici nu avea chef sa ma bage in seama. Ce il apuca acuma? Nu sunt invizibil.
,, Hiroooo!”
,, Ce vrei acuma? Nu vezi ca imi acordez chitara?”
,, Nu mai vreau!”
,, Ce nu mai vrei?”
,, Nu mai vreau sa cant. Adica de ce sa trec din nou printr-un concert cand abia acus cateva seri am avut unul?”
,, Acuma ce-ar fi sa le spunem organizatorilor ca nu mai cantam, ca mergem acasa si sa dam cu piciorul in singura sansa pe care o avem.” (spus pe un ton ridicol de sarcastic, care l-ar face si pe un maestru al sarcasmelor mandru)
,, Tu chiar ai innebunit sau asta e o gluma foarte proasta care nu-ti iese?”
,, Pey nu tu ..”
,, Eu ce? Nu am voie sa imi exprim cum am eu chef emotiile? Adica daca tu ai voie sa iti acordezi chitara, lucru care te ajuta sa te calmezi inaintea fiecarui concert, eu nu am voie sa spun prostii ca sa ma eliberez de multitudinea de sentimente care ma tortureaza in interior?”
Dupa replica asta Hiro si-a vazut din nou de treaba. Acuma ce am mai zis? De ce nu ma mai baga din nou in seama? In fine… revenind la emotiile de dinainte. O sa mor!