Love In Silence

[Verrine]

Asa, acum pentru ca sunt eu o persoana buna si crestina o sa va dau nextul :X>
Ms ptr comentarii A'Svear.

~Partea 5~
Ies din camera… Nu ma grabesc, incerc sa trag cat mai mult de timp. Ma opresc undeva la jumatate de metru de camera lui si incerc sa imi controlez chackra in asa fel incat brunetul sa nu ma simta.
-Sasuke chiar ai de gand sa faci asta? se auzi o voce masculina dincolo de usa.
-Da Suigetsu. Acum e momentul potrivit.
“Vocea lui… Atat de frumoasa.”
-Si cu asasinul roz ce facem? interveni de data aceasta o voce feminina.
“Ma intreb cine o fi…”
-Nimic.
Din nou acel cuvant nenorocit ce imi bantuie existenta. Eram atat de puternica, atatea jutsuri invatate, atatea teorii, atatia ani de munca pentru… nimic. Oricum, cred ca e mai bine sa dispar din peisaj din cauza acelei fete. Am vaga impresie ca ma cunoaste…
M-am indepartat prudent de usa, intorcandu-ma in camera mea unde mi-am lasat chackra sa curga in ritmul ei normal. Daca nu ma insel, dupa voce, acea pare a fi Karin. Unul dintre cei mai buni ninja ce poate detecta chackra. Am auzit ca recordul ei este de 200 km. Ce n-as da sa testez aceasta teorie. Partea ciudata e ca ma stie drept “ asasinul roz”.

!~Flash Back~!

-Sakura sunt mandru de tine. Abilitatile tale sunt extraordinare, iar misiunile de nivel S le-ai indeplinit cu usurinta. Cred ca am sa te numesc… “ asasinul roz”.
-Multumesc pentru incredere Kazekage-sama.
-Ti se potriveste Sakura!

!~End FlashBack~!

Cine ar fi crezut. Ma simt flatata. Oricum, sunt curioasa daca arata precum este descrisa de asasinii cetii. Corpul suplu, un par rosiatic precum flacarile iadului, ochi la fel de aprinsi ce sunt insotiti de niste ochelari. Ce n-as das a-i testez puterile… mor de curiozitate. Ma bucur ca face parte din echipa lui Sasuke, un motiv in plus pentru a ma lupta cu ea.
Pur si simplu nu pot rezista…
“Asa te vreau Sakura! Haide vreau sa vad cum iti plimbi kunaiul pe gatul ei, cum i se citeste teama si disperarea in ochi, cum ii tremura corpul la contactul dintre… Ah”
Cat de sadica putea sa fie, insa trebuia sa recunosc ca nu imi displacea ideea. Ma intreb de ce voiam atat de mult sa ma lupt cu ea. Sa fi fost pur si simplu faptul ca vroiam sa-i testez puterile? Sau poate…
“Haide Sakura! Sa-i dam o lectie!”
Nu… Daca faceam asta sigur aveam sa imi pierd o mana sau un picior. Din cate mi-am dat seama in incaperea pe langa cei doi mai era si un tip Suigetsu. Chackra lui spunea destul de multe, defapt cred ca foloseste ca element apa. Ceea ce nu m-ar ajuta prea mult avand in vedere elementele pe care le pot folosi pentru un inceput.Sasuke are de asemenea fulgerele, deci o vor proteja. Nu pot sa o testez doar daca ii omor pe cei doi, iar asta nu e o solutie. Am spus ca nu-l voi ucide si ma voi tine de promisiune.
“ Tu si promisiunile tale. O sa pierdem toata distractia.”
Macar mintea mea a ramas intreaga in cele din urma. Ce mi-a trebuit mie oare sa merg in misiunea asta? Defapt, daca stau bine sa ma gandesc, Raikage-sama valoreaza destul de mult. In plus, nu mi-ar strica cativa bani pentru calatorie.
-Vad ca ti-ai revenit in cele din urma.
-Asa e. Ii spun lui Gaara in timp ce ma indrept spre fereastra.
-Deci a mers dupa cum ai planuit. Ce ai de gand sa faci acum?
Nu m-a mirat faptul ca roscatul stia de planul meu, era normal pentru cineva ce poate sa imi citeasca gandurile. Oricum, vad ca toata acele momente “amoroase” si “melancolice” nu am functionat si pentru el. Pacat…
-Cum ai stiut?
-Nu a fost prea greu sa-mi dau seama. In plus, crezi ca am venit in misiune asa… nepregatita? ii spun pe un ton sarcastic.
-Te-ai ascuns destul de bine. L-ai pacalit cu toate acele “sentimente”.
-Nu… isi va da seama. A fost doar o fatada la urma urmei.
-Fatada zici? Sarutul acela nu mi s-a parut sa fie atat de “ireal” pe cum zici.
Mi-am incordat pumnul, insa m-am calmat in scurt timp. Era atat de naiv, poate aceasta este si diferenta dintre noi doi.
-Esti naiv, Gaara. Sunt doar un asasin, am fost antrenata sa traiesc fara sentimente, sa omor pe oricine imi sta in cale. Crezi ca un amarat de sarut inseamna ceva pentru mine? Nu iti imaginezi prin cate faze asemanatoare am trecut.
Roscatul nu paru uimit de lucrurile ce i le adresam, probabil se astepta la asa ceva. In plus, asta a fost misiunea mea. Sa par o fata fara suflet, apoi dintr-o data ma indragostesc de Sasuke si revin toate sentimentele.
-Ma intreb care este adevarata Sakura.
-Eu sunt, cea care sta in fata ta. Singura persoana pe care am iubit-o vreodata a fost el, nimeni nu imi va putea trezi acele sentimente din nou. Dar, probabil stii asta, nu-i asa?
-Da. Oricum, Ran este mort. Nu poti sa-l mai aduci inapoi. Nu crezi ca ar trebui sa incepi o alta viata?
“ Ran. “
Ce amuzant, pana si mintea mea ii duce dorul. Cine spune ca mintea si inima nu pot avea lucruri in comun?
-Da asa e. Si oricum, nici nu-mi doresc sa-l aduc inapoi.
Aceasta ultima afirmatia i-a atras mai mult atentia roscatului. La asta, sigur nu se astepta. Chiar credea ca este singurul imprevizibil?
-In plus… Sasuke este doar… Sasuke si atat. Nimic mai mult. Nebun sa-l omoare pe fratele lui, insa fara a sti adevarul despre el. Sa distruga satul fara a avea vreun motiv. Doar un copil.
-Cel putin el are un motiv pentru care sa traiasca. Insa tu?
-Tata si mama au fost asasini,ce te asteptai sa iasa din dragostea a doi ucigasi? Un ingeras? Pentru asta am fost nascuta, asta este scopul meu.
Nu a mai zis nimic. Eu inca priveam pe fereastra, la stelele lucioase si la luna palida.
-Ai de gand sa-l omori?
-Nu vad rostul. Nu mi-a cerut nimeni asta si in plus nu ofera nimeni o recompensa pentru el. Cred ca o sa merg la Akatsuki, am auzit ca ma doresc tare mult acolo, in locul lui Itachi. In plus… nu l-am mai vazut de mult pe Pain.
-Si cand pleci? ma intreba acesta calm de parca am fi vorbit despre culorile noastre preferate.
-Nu stiu… sa-l las asa balta pe Naruto, Sasuke si mai ales pe tine, bunul meu prieten.
Acesta se infurie la auzul celor spuse de mine. Imi placea atat de mult cand nu-l inconjura acea atmosfera calma. Puteam sa vad cum isi pierde controlul, cum ii creste pofta de sange. Atat de frumos, treceam si eu destul de des prin asta. La cati oameni am omorat incep sa fac o obsesie deja. Insa, nu puteam sa neg… imi placea.
-Ce copil problematic si nehotarat. Ba vrei sa-i omori, ba nu.
-Daca spui tu.
Ce imi placea de roscat cand facea pe durul. Recunosc ca este un ninja puternic, nu neg acest lucru, insa… inauntrul lui este atat de copilaros si vrea sa faca un bine tuturor. Ah… asta inseamna sa ai un suflet bun. Pacat, atunci cred ca eu sunt desprinsa din iad. Mare paguba.
-Cred ca o sa ma culc. Ii spun roscatului in timp ce ma indreptam spre pat.
-Atunci am sa plec.
-Insa… inainte de asta.
Si in momentul acela am aparut in fata lui, la cativa centimetri de buzele sale. L-am sarutat. Mereu am vrut sa incerc si acum am ocazia, nu vad de ce as irosio. Buzele lui aveau un gust atat de dulce, insa cred ca tot a lui Sasuke sunt mai gustoase.
“Sakura! Daca te-ar vedea Ran… Cred ca ar fi morti amandoi.”
Asta e! Nu pot rezista tentatiei. Insa, lucrul cel mai frumos era acela ca si lui ii placea, iar acea aura calma din jurul lui a disparut. Acum era dea dreptul uimit de gestul meu. Ce imi placea.
Mi-am despartit buzele de ale lui si i-am zis:
-Am terminat. Acum poti pleca! si pentru ca totul sa fie perfect, i-am afisat si un zambet cat de credibil.