07-02-2010, 07:00 AM
Hi there! A'Svear: Ma bucur foarte mult ca ai trecut pe aici :). Well ... stiu ca nu e prea reusit primul capitol dar am corectat ce ai mentionat tu si cred ca acum suna mai bine. Sper sa-ti placa urmatorul capitol.
Capitolul 2: Misterul din jurnal si intalnirea din gradina
Inmarmurita de cele intamplate dar in acelasi timp emotionata, burneta rebela citi cu entuziasm urmatoarele randuri de pe paginile prafuite ale jurnalului din mainile sale suave precum petalele de trandafir: “Cei care zboara fara sa zboare au ascuns un secret in pasarea ce noaptea-si strange puii, iar ziua ii risipeste… gaseste intelesul cuvintelor mele si vei fi cu un pas mai in fata in descoperirea adevarului ce mistuie aceste locuri.â€
Fata citi si reciti ceea ce scria in jurnal in speranta gasirii unei modalitati de dezlegare a misterului pe cat de mare pe atat de fascinant pentru ea, fiind studenta la facultatea de “Creatii Mistice in lumea nouaâ€.
Inca de la varsta de 5 ani obisnuia sa resolve puzze-luri imposibile pentru varsta ei cu cea mai mare usurinta, iar acest lucru i-a indemnat pe parintii sai sa o inscrie la scoala de “Mistere ale trecutuluiâ€, unde studia profilul “Litere si creatii in limba vecheâ€, invatand astfel sa citeasca si sa scrie in diferite limbi stravechi.
“Orice ar fi o sa dezleg acest mister. Cand tata mi-a luat aceasta casa nu a stiut ca imi va indeplini cea mai mare dorinta a mea: â€o casa plina de mistrere pe care sa le dezleg dealungul timpului.†Gandind acestea, fata urca sacrile in graba spre dormitor, iar mai apoi spre patul ei cu perdelute mov asortate, in care se tranti si adormi cu jurnalul in brate, fara a se mai schimba de hainele de peste zi, din cauza oboselii ce o facu sa treaca repede in imparatia minunata a viselor.
-Ei surioara, se pare ca nu va fi prea usor sa scapam de ea. E inteligenta, incapatanata si agera. Poate ea va reusi sa descopere puterea ascunsa in acest jurnal si sa faca razboiul din inima ta sa inceteze.
-Poate. Sau poate ca nu. Vreau sa o supraveghezi cu atentie. Nu permit nici o greseala… ai grija ce faci Yura, rosti fata incruntandu-se.
-Voi avea… rosti baiatul in timp ce o privea fix si gol pe Norina care se afla de ceva vreme in taramul viselor.
-Ma bucur ca ai inteles! Eu voi pleca acum. Sper ca sti ce ai de facut daca da gres… mai rosti aceasta cu vocea sa imperiala dupa care disparu prin perete.
“Cu siguranta stiu.â€In urmatorul minut se apropie de fata si o mangaie suav pe obraz. Aceasta zambi si se aseza mai comod in salteaua pufoasa a patului, lasandu-l pe baiat confuz in propriile sale ganduri.
“Nu pot sa cred ca ma poti simti… asa ceva nu s-a mai intamplat pana acumâ€, apoi isi continua sirul gandurilor cu vocea sa tare si rece ca marea inghetata si stravezie in lumina lunii:
-Cine esti tu defapt? Esti foarte diferita de ceilalti… cred ca sederea ta aici va fi foarte interesanta…, apoi disparu cu o adiere pe care fata o simti si se trezi.
“Um… mai e cineva aici? Poate doar mi-am imaginat…â€. Se ridica usor din pat si merse la fereastra care spre surprinderea ei era deschisa.
O adiere placuta flutura draperiile movali ale ferestrei si un aer curat de primavara, care voia parca sa ii intre in suflet, o imbia sa iasa in gradina in care acum erau infloriti mii de trandafiri multicolori si in care ciresii isi scuturau florile splendide, in bataia vantului linistitor de primavara.
Ajungand in gradina se aseza pe o banca aflata sub un cires inflorit ce isi scutura florile in bataia mirifica a vantului. Se lasa pe spate si furata de ganduri si de splendoarea din jur uita de somn si de ghicitoarea din jurnal.
Un fluture frumos colorat i se aseza pe mana parca vroind sa ii spuna ceva. In momentul acela isi aminti de baiatul enervant care o intampina pe sacri la sosire.
“Era atat de dragut… pacat ca era enervant… ma intreb unde o fi? Oh la ce ma tot gandesc, e doar o imaginatie a mea, sau… poate o fantoma dar asta ar fi imposibil.â€
Sperand ca il va uita culesese un brat de flori dupa care se aseza si incepu sa impleteasca o coronita, iar mai apoi se ridica in picioare privin-o.
-Nu vrei sa mi-o faci cadou? Intreba o voce stranie de baiat din spatele sau.
Uimita fata se intoarse. In frumusetea unei nopti stravezi de primavera, printre petalele de cires, care fluturau in intregimea gradinii, chipul sau angelic o facu pe fata sa amuteasca.
Se intoarse incet si cu o oarecare indiferenta trecu pe langa el, cand acesta o prinse de mana si o facu sa stea pe loc.
-Raspunde-mi! Rosti fara a-si lua privirea din locul in care fata statea inainte.
-Lasa-ma in pace. Rosti aceasta smucindu-si mana din stransoarea lui ca mai apoi sa fuga in casa fara a se uita in urma sa.
“Nu pot sa cred ca m-am pierdut cu firea! O revino-ti Norina,cum ai putut sa amutesti cand i-ai zarit chipul?! Gandea fata in timp ce urca spre dormitorul ei.
Se duse la geam si cu stupoare observa ca chipul ingerului din gradina disparuse…
Capitolul 2: Misterul din jurnal si intalnirea din gradina
Inmarmurita de cele intamplate dar in acelasi timp emotionata, burneta rebela citi cu entuziasm urmatoarele randuri de pe paginile prafuite ale jurnalului din mainile sale suave precum petalele de trandafir: “Cei care zboara fara sa zboare au ascuns un secret in pasarea ce noaptea-si strange puii, iar ziua ii risipeste… gaseste intelesul cuvintelor mele si vei fi cu un pas mai in fata in descoperirea adevarului ce mistuie aceste locuri.â€
Fata citi si reciti ceea ce scria in jurnal in speranta gasirii unei modalitati de dezlegare a misterului pe cat de mare pe atat de fascinant pentru ea, fiind studenta la facultatea de “Creatii Mistice in lumea nouaâ€.
Inca de la varsta de 5 ani obisnuia sa resolve puzze-luri imposibile pentru varsta ei cu cea mai mare usurinta, iar acest lucru i-a indemnat pe parintii sai sa o inscrie la scoala de “Mistere ale trecutuluiâ€, unde studia profilul “Litere si creatii in limba vecheâ€, invatand astfel sa citeasca si sa scrie in diferite limbi stravechi.
“Orice ar fi o sa dezleg acest mister. Cand tata mi-a luat aceasta casa nu a stiut ca imi va indeplini cea mai mare dorinta a mea: â€o casa plina de mistrere pe care sa le dezleg dealungul timpului.†Gandind acestea, fata urca sacrile in graba spre dormitor, iar mai apoi spre patul ei cu perdelute mov asortate, in care se tranti si adormi cu jurnalul in brate, fara a se mai schimba de hainele de peste zi, din cauza oboselii ce o facu sa treaca repede in imparatia minunata a viselor.
-Ei surioara, se pare ca nu va fi prea usor sa scapam de ea. E inteligenta, incapatanata si agera. Poate ea va reusi sa descopere puterea ascunsa in acest jurnal si sa faca razboiul din inima ta sa inceteze.
-Poate. Sau poate ca nu. Vreau sa o supraveghezi cu atentie. Nu permit nici o greseala… ai grija ce faci Yura, rosti fata incruntandu-se.
-Voi avea… rosti baiatul in timp ce o privea fix si gol pe Norina care se afla de ceva vreme in taramul viselor.
-Ma bucur ca ai inteles! Eu voi pleca acum. Sper ca sti ce ai de facut daca da gres… mai rosti aceasta cu vocea sa imperiala dupa care disparu prin perete.
“Cu siguranta stiu.â€In urmatorul minut se apropie de fata si o mangaie suav pe obraz. Aceasta zambi si se aseza mai comod in salteaua pufoasa a patului, lasandu-l pe baiat confuz in propriile sale ganduri.
“Nu pot sa cred ca ma poti simti… asa ceva nu s-a mai intamplat pana acumâ€, apoi isi continua sirul gandurilor cu vocea sa tare si rece ca marea inghetata si stravezie in lumina lunii:
-Cine esti tu defapt? Esti foarte diferita de ceilalti… cred ca sederea ta aici va fi foarte interesanta…, apoi disparu cu o adiere pe care fata o simti si se trezi.
“Um… mai e cineva aici? Poate doar mi-am imaginat…â€. Se ridica usor din pat si merse la fereastra care spre surprinderea ei era deschisa.
O adiere placuta flutura draperiile movali ale ferestrei si un aer curat de primavara, care voia parca sa ii intre in suflet, o imbia sa iasa in gradina in care acum erau infloriti mii de trandafiri multicolori si in care ciresii isi scuturau florile splendide, in bataia vantului linistitor de primavara.
Ajungand in gradina se aseza pe o banca aflata sub un cires inflorit ce isi scutura florile in bataia mirifica a vantului. Se lasa pe spate si furata de ganduri si de splendoarea din jur uita de somn si de ghicitoarea din jurnal.
Un fluture frumos colorat i se aseza pe mana parca vroind sa ii spuna ceva. In momentul acela isi aminti de baiatul enervant care o intampina pe sacri la sosire.
“Era atat de dragut… pacat ca era enervant… ma intreb unde o fi? Oh la ce ma tot gandesc, e doar o imaginatie a mea, sau… poate o fantoma dar asta ar fi imposibil.â€
Sperand ca il va uita culesese un brat de flori dupa care se aseza si incepu sa impleteasca o coronita, iar mai apoi se ridica in picioare privin-o.
-Nu vrei sa mi-o faci cadou? Intreba o voce stranie de baiat din spatele sau.
Uimita fata se intoarse. In frumusetea unei nopti stravezi de primavera, printre petalele de cires, care fluturau in intregimea gradinii, chipul sau angelic o facu pe fata sa amuteasca.
Se intoarse incet si cu o oarecare indiferenta trecu pe langa el, cand acesta o prinse de mana si o facu sa stea pe loc.
-Raspunde-mi! Rosti fara a-si lua privirea din locul in care fata statea inainte.
-Lasa-ma in pace. Rosti aceasta smucindu-si mana din stransoarea lui ca mai apoi sa fuga in casa fara a se uita in urma sa.
“Nu pot sa cred ca m-am pierdut cu firea! O revino-ti Norina,cum ai putut sa amutesti cand i-ai zarit chipul?! Gandea fata in timp ce urca spre dormitorul ei.
Se duse la geam si cu stupoare observa ca chipul ingerului din gradina disparuse…