07-02-2010, 12:38 AM
Asta e capitolul scris de Kaname, dar ea nu se mai poate loga pe zup, a incercat sa-si faca si alt cont, dar degeaba, nu merge. Capitolul l-a scris inca de mult timp, insa nu a avut cum sa posteze [si nici eu] pentru ca nu mergea sit-ul, deci nu am stat degeaba toata vacanta >.<
Imi deschid lenes ochii, nefiind deranjat de lumina diminetii sau de vreun zgomot, ci tocmai am simtit corpul cuiva lipindu-se de al meu. Amintindu-mi ce anume s-a intamplat aseara, mi-am deschis ochii larg, privind in dreapta mea, iar imaginea care mi-a fost data sa o vad, trebuie sa recunosc ca e a dracului de frumoasa... Strify doarme lipit de mine, cu capul pe bratul meu si cu mana asezata pe pieptul care mi se misca lent, in timp de inspir aerul diminetii. Asa o expresie nevinovata si dulce ma indeamna la ideea de a-l ravasi din nou, avand in vedere si faptul ca e dezbracat... si lipit de mine. E acoperit doar pe o mica parte din trup, adica de la piept pana la zona intima, insa e lasat la iveala fundul ala...
Gata! Ce dracu'. Am destula minte cat sa nu fac asta... Imi scot incet bratul de sub capul lui, ii acopar intreg corpul, apoi ma ridic din patul moale, unde intru la dus, lasand picaturile calde sa-mi dezmierde corpul.
In mai putin de zece minute ma intorc in camera cu un prosop in jurul taliei, insa nu il mai vad pe Strify, ceea ce mi se pare ciudat, pentru ca asta e camera lui, nu a mea.. in fine. Ma indrept spre bucatarie cu pasi lenti, avand de gand sa beau ceva, insa acolo il vad pe el, stand rezemat de bufet, cu un pahar plin de suc in mana. Poarta doar un halat alb de matase, strans la mijloc cu un cordon ce aceeasi culoare. Ma apropii, trecandu-mi mana prin parul meu ud, insa la doar cativa pasi distanta, ii si aud gura papadiei.
-Nici sa nu te gandesti sa te apropii! Te-ai jucat destul cu mine! replica el, ridicandu-si degetul aratator.
-Ce? stai numai putin, ca iar intelegi numai ce vrei. De unde ai scos-o si pe asta? intreb eu, putin enervat de atitudinea lui, continuand totusi sa ma apropii.
-Numai asta stii sa faci de la un timp incoace! Profiti de fiecare data cand beau ceva! Nu sunt un lucru de care te poti folosi cand vrei si unde vrei!
-Nici ca ai arata de parca te-ar deranja. Stii, esti doar incapatanat, si nu vrei sa accepti ca totusi este ceva intre noi. In plus, ieri abia ai baut jumatate de pahar de bere! Nici un copil nu se imbata din atat.
-Nu e absolut nimic intre noi doi! Tresare el ca ars, incercand apoi sa continue. Tu... Tu... vrei doar...
-Ce vreau? Habar nu ai! Ti s-a parut cumva sa am fost prea dur cu tine? Ti s-a parut ca n-am incercat sa-ti fac si tie pe plac? Stii ca imi place sa te necajesc, dar cand vine vorba de altceva cred ca te-ai prins si tu ca se schimba situatia. Dupa cum am spus, esti prea incapatanat! Ar trebui sa te dezvat de asta...
Rostind acele cuvinte, l-am apucat de incheietura mainii stangi, tragandu-l spre mine, pana cand trupurile noaste s-au lipit unul de celalalt.
-Stai Yu! Sucul meu! O sa se ver... Mmm!
Nu i-am dat voie sa isi termine fraza, ci ii acopar imediat buzele cu ale mele, strecurandu-mi limba in lacasul umed pe care incep sa-l inspectez liber. Desigur, Strify nu se opune pentru mult timp. Doar gura e de el. Avandu-si sucul in mana dreapta, i-l iau, sorbind din lichidul porticaliu, trecandu-mi apoi limba peste buze.
-Mmm... Suc de piersici. Dulce... spun pe urma, zambind siret, si lasand paharul pe bufet.
-Inceteaza, si lasa-ma sa beau sucul ala nenorocit! replica el, bosumflat.
-Chiar vrei dulcele ala atat de mult? intreb apoi, continuand sa zambesc.
-Mie imi place "dulcele ala"! Nu te mai prosti, si dami-l!
-Cu placere.
Evident, nu ii dau niciun pahar in mana, ci ii cuprind din nou buzele intre ale mele, dandu-i ocazia de a simti acel gust pe care il vrea. Desi pentru mine e gretos de dulce, se pare ca fac o exceptie.
-Destul de dulce pentru tine? Intreb eu, rupand sarutul.
-Nici nu se compara! se rasteste el, expirand aerul din incapere, cand isi da seama k are gura libera.
Ei bine, ghinionul lui ca nu se gandeste la ce spune. Mi-a dat o alta ocazie pentru a-i pune stapanire pe buze, si de a continua cu planul meu "malefic" pe care, apropo, tocmai l-am nascocit.
Il prind in brate, ridicandu-l si asezandu-l pe bufetul din spatele sau, iar el scapa un scancet, rezultat al durerii provocate de momentele din noaptea precedenta. Imi strecor mana dreapta pe sub materialul fin, urcand pe piciorul sau, timp in care, cu cealalta ii desfac repede cordonul, insa fara a-i lasa halatul sa cada. Strify mormaie din cand in cand cate un "Nu", dar lasand asta deoparte, nici nu se opune, si nici nu ma impinge pentru a scapa. Dupa cum spuneam, numai gura e de el. Ii indepartez picioarele pentru a ma plasa intre ele, apoi imi indrept ambele maini spre spatele lui, continuand sa-l sarut atat de lacom...
-Stai... Yu! Poate... ne vede cineva, rosteste el, dupa ce imi dezlipesc buzele de ale sale pentru a-i cobori pe gat, insa nu vreau sa-l bag in seama, asadar am de gand sa continui.
-De fapt, Strify chiar are dreptate, replica o voce cunoscuta care vine din dreptul intrarii in bucatarie. E chiar Romeo, care sta rezemat de tocul usii, cu bratele incrucisate, privindu-ne.
-Oh, amice, nu stii sa anunti cand esti aici? Ma faci sa ma rusinez, spun eu incepand sa chicotesc, insa fara a-mi lua mainile de pe pielea calda a celui din bratele mele. Abia acum ii observ obrajii fierbinti si rosii pe care incearca imediat sa-i ascunda cu ajutorul mainilor si lasandu-si capul in jos. Isi acopera corpul cu halatul, strangandu-si mainile la piept, vrand sa plece, insa nu-i dau ocazia de a cobori.
-Yu, lasa-ma sa plec sau...
-Sau ce anume imi faci? intreb eu, mai mult in soapta, continuand apoi discutia cu Romeo: Prietene, mai bine revii in cinci minute... pana atunci vom fii de mult in cealalta camera.
Nu stiu cum si de ce, dar Strify imi trage o palma, incat obrazul meu stang incepe efectiv sa arda, apoi el coboara de pe bufet, mergand cu pasi apasati spre camera lui.
-Uuuuh... Cred ca te-a durut, si cred ca si pe el. Ai fost cam nesimtit. Oricum, ar trebui sa te imbraci si sa-ti usuci parul, altfel te-ar putea prinde o raceala frumusica, spune brunetul, luandu-si o bere din frigider, apoi parasind bucataria.
Eu... nesimtit? Nu-mi dau seama de ce anume as fi eu un nesimtit... insa lasand asta deoparte, ma indrept spre camera mea pentru a ma imbraca.
"Ce dracu' am spus ca sa fiu nesimtit?" ma intreb eu nedumerit, in timp ce imi pun hainele pe mine, iar acelasi lucru ma intreb si cand imi usc parul, dar se pare ca mintea mea nu vrea sa lucreze dupa o tentativa nereusita de... preludiu, ca sa zic asa.
Cand ies din camera, ma indrept direct spre locul in care statea Romeo, adica pe canapea in fata televizorului, avandu-l langa el pe Shin. Ma asez langa brunet, punandu-mi coatele pe genunchi si intrebandu-l cu ce dracu am gresit, iar el incepe sa rada de parca as fi intrebat cat fac unu plus unu...
-Prietene, eu cred ca in anumite momente nu mai gandesti! "Mai bine revii in cinci minute, pana atunci vom fii in cealalta camera" ? E ca si cum ai spune ca e o tarfa care in mai putin de cinci minute ti se ofera pe tava. Credeam ca ai destula experienta pentru asta. Ei bine, se pare ca m-am inselat...
-Stai... chiar asa a sunat? Adica e evident ca nu mi s-ar oferi in cinci minute... il duceam cu forta, replic eu, uitandu-ma inspre brunet, care, din nou, incepe sa rada.
-N-ai inteles, intervine Shin, dandu-si ochii peste cap. E vorba de cum s-a simtit el, cand tu ai spus aia, ce e atat de greu? Daca ai fost intrerupt ti s-a afectat si creierul? Intreaba pe urma, privindu-ma in ochi.
-Sta...Stati o clipa! Acum mi-a picat fisa! Cum de nu sunteti niciunul socat sau cel putin uimit de faza asta? Adica eu si Strif'. Pareti a stii de mult timp, la cum imi vorbiti, deci care e treaba?
Pentru a treia oara in ziua de astazi mi se rade in fata, si nu stiu cum ma abtin sa nu-l pocnesc pe vreunul dintre ei doi. Mi-au raspuns ca e evident dupa felul in care ne comportam (si dupa cum se aseaza Strify pe scaun in anumite zile). Hilar, nu-i asa? Pana si prietenii nostrii si-au dat seama ca e ceva intre noi si numai el nu accepta. Fie cum o vrea. Acum ar trebui sa-mi cer niste scuze, asadar pornesc inspre camera "victimei". Intru fara a mai ciocani la usa, surprinzandu-l tocmai cand avea de gand sa-si dea halatul jos. De cum observa ca teritoriul i-a fost invadat, opreste materialul pe incheieturile mainilor inainte de a cadea de pe el, lasandu-si doar partea de sus a corpului descoperita. Nu indrazneste sa priveasca in dreptul meu, insa eu incep sa ma apropii, incercand sa-i vorbesc:
-Asculta, imi pare rau pentru ce am spus... Chiar nu am vrut sa sune asa. A fost ceva ce mi-a scapat pe moment, rostesc eu ciufulindu-mi parul.
-Ah nu?! Atunci cum voiai sa sune?! Urla el, intorcandu-si capul spre mine, fiind enervat la culme, continuandu-si apoi "disursul": Parca eu as fi acea tarfa de la coltul blocului, cand stii foarte bine ca nu e asa! Nu pot sa te inteleg! Ai... tu... M-am saturat de-de-de to-toata joaca asta a-a ta!
Ultima propozitie, desi scurta, a fost atat de incurcata, balbaita si rostita rapid, incat abia am inteles ce a vrut sa spuna, iar cand sunt doar la un metru distanta de el, isi trage halatul inapoi pe el, tipand sa ies afara... lucru pe care n-am de gand sa-l fac! E agitat, are si nervi, iar eu prin prostia mea, m-am exprimat gresit, aducandu-l in starea asta. Serios acum.. au fost doar niste cuvinte! Oricum, nu stiu in fata cui vrea sa se prefaca de faptul ca nu-i pasa, avand in vedere cum reactioneaza la niste vorbe spuse la nimereala. Il prind de incheietura mainii, tragandu-l in bratele mele, iar spre mirarea mea nu se crizeaza, nici nu imi vorbeste, ci isi lasa privirea in jos.
-Vrei sa iti amintesc niste versuri? Sigur le stii, spun eu, apropiindu-mi buzele de urechea sa, prinzandu-l cu mainile de talie si recitand acele versuri incet insa indeajuns cat sa le inteleaga. "Stop the masquerade, there's no one left, just you and me, just empty seats, don't say your lies, say what you feel, there is no stress, the show is real..." Ti se par cunoscute? Intreb eu, urcandu-mi mana spre obrazul sau, alunecand apoi pana pe gat. Ii pot simti trupul tremurand, si asta doar soptindu-i cateva cuvinte...
-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, rosteste pe urma, fara a-si ridica privirea din pamant. Probabil crede ca doar ma joc cu el, dupa cum a pus intrebarea aia, atat de nesigur pe sine.
-Ce vreau...? Nu cred ca e atat de greu sa iti dai seama, raspund eu, asezandu-mi ambele maini pe umerii sai, impingand materialul fin ce-i acopera corpul, astfel incat sa-i alunece pe brate si sa-i cada la picioare. Ii prind barbia intre degetul mare si aratator, indemnandu-l sa ma priveasca in ochi. Buzele ii tremura usor, parca vrand sa spuna ceva, insa cuvintele nu vor sa se faca auzite, iar eu imi cobor mainile spre talia lui, indreptandu-le apoi spre spate, pentru a-i strange in brate trupul lipsit de haine. "Pe tine te vreau", as fi spus, dar nu inteleg ce anume ma opreste...
Capitolul 13
Imi deschid lenes ochii, nefiind deranjat de lumina diminetii sau de vreun zgomot, ci tocmai am simtit corpul cuiva lipindu-se de al meu. Amintindu-mi ce anume s-a intamplat aseara, mi-am deschis ochii larg, privind in dreapta mea, iar imaginea care mi-a fost data sa o vad, trebuie sa recunosc ca e a dracului de frumoasa... Strify doarme lipit de mine, cu capul pe bratul meu si cu mana asezata pe pieptul care mi se misca lent, in timp de inspir aerul diminetii. Asa o expresie nevinovata si dulce ma indeamna la ideea de a-l ravasi din nou, avand in vedere si faptul ca e dezbracat... si lipit de mine. E acoperit doar pe o mica parte din trup, adica de la piept pana la zona intima, insa e lasat la iveala fundul ala...
Gata! Ce dracu'. Am destula minte cat sa nu fac asta... Imi scot incet bratul de sub capul lui, ii acopar intreg corpul, apoi ma ridic din patul moale, unde intru la dus, lasand picaturile calde sa-mi dezmierde corpul.
In mai putin de zece minute ma intorc in camera cu un prosop in jurul taliei, insa nu il mai vad pe Strify, ceea ce mi se pare ciudat, pentru ca asta e camera lui, nu a mea.. in fine. Ma indrept spre bucatarie cu pasi lenti, avand de gand sa beau ceva, insa acolo il vad pe el, stand rezemat de bufet, cu un pahar plin de suc in mana. Poarta doar un halat alb de matase, strans la mijloc cu un cordon ce aceeasi culoare. Ma apropii, trecandu-mi mana prin parul meu ud, insa la doar cativa pasi distanta, ii si aud gura papadiei.
-Nici sa nu te gandesti sa te apropii! Te-ai jucat destul cu mine! replica el, ridicandu-si degetul aratator.
-Ce? stai numai putin, ca iar intelegi numai ce vrei. De unde ai scos-o si pe asta? intreb eu, putin enervat de atitudinea lui, continuand totusi sa ma apropii.
-Numai asta stii sa faci de la un timp incoace! Profiti de fiecare data cand beau ceva! Nu sunt un lucru de care te poti folosi cand vrei si unde vrei!
-Nici ca ai arata de parca te-ar deranja. Stii, esti doar incapatanat, si nu vrei sa accepti ca totusi este ceva intre noi. In plus, ieri abia ai baut jumatate de pahar de bere! Nici un copil nu se imbata din atat.
-Nu e absolut nimic intre noi doi! Tresare el ca ars, incercand apoi sa continue. Tu... Tu... vrei doar...
-Ce vreau? Habar nu ai! Ti s-a parut cumva sa am fost prea dur cu tine? Ti s-a parut ca n-am incercat sa-ti fac si tie pe plac? Stii ca imi place sa te necajesc, dar cand vine vorba de altceva cred ca te-ai prins si tu ca se schimba situatia. Dupa cum am spus, esti prea incapatanat! Ar trebui sa te dezvat de asta...
Rostind acele cuvinte, l-am apucat de incheietura mainii stangi, tragandu-l spre mine, pana cand trupurile noaste s-au lipit unul de celalalt.
-Stai Yu! Sucul meu! O sa se ver... Mmm!
Nu i-am dat voie sa isi termine fraza, ci ii acopar imediat buzele cu ale mele, strecurandu-mi limba in lacasul umed pe care incep sa-l inspectez liber. Desigur, Strify nu se opune pentru mult timp. Doar gura e de el. Avandu-si sucul in mana dreapta, i-l iau, sorbind din lichidul porticaliu, trecandu-mi apoi limba peste buze.
-Mmm... Suc de piersici. Dulce... spun pe urma, zambind siret, si lasand paharul pe bufet.
-Inceteaza, si lasa-ma sa beau sucul ala nenorocit! replica el, bosumflat.
-Chiar vrei dulcele ala atat de mult? intreb apoi, continuand sa zambesc.
-Mie imi place "dulcele ala"! Nu te mai prosti, si dami-l!
-Cu placere.
Evident, nu ii dau niciun pahar in mana, ci ii cuprind din nou buzele intre ale mele, dandu-i ocazia de a simti acel gust pe care il vrea. Desi pentru mine e gretos de dulce, se pare ca fac o exceptie.
-Destul de dulce pentru tine? Intreb eu, rupand sarutul.
-Nici nu se compara! se rasteste el, expirand aerul din incapere, cand isi da seama k are gura libera.
Ei bine, ghinionul lui ca nu se gandeste la ce spune. Mi-a dat o alta ocazie pentru a-i pune stapanire pe buze, si de a continua cu planul meu "malefic" pe care, apropo, tocmai l-am nascocit.
Il prind in brate, ridicandu-l si asezandu-l pe bufetul din spatele sau, iar el scapa un scancet, rezultat al durerii provocate de momentele din noaptea precedenta. Imi strecor mana dreapta pe sub materialul fin, urcand pe piciorul sau, timp in care, cu cealalta ii desfac repede cordonul, insa fara a-i lasa halatul sa cada. Strify mormaie din cand in cand cate un "Nu", dar lasand asta deoparte, nici nu se opune, si nici nu ma impinge pentru a scapa. Dupa cum spuneam, numai gura e de el. Ii indepartez picioarele pentru a ma plasa intre ele, apoi imi indrept ambele maini spre spatele lui, continuand sa-l sarut atat de lacom...
-Stai... Yu! Poate... ne vede cineva, rosteste el, dupa ce imi dezlipesc buzele de ale sale pentru a-i cobori pe gat, insa nu vreau sa-l bag in seama, asadar am de gand sa continui.
-De fapt, Strify chiar are dreptate, replica o voce cunoscuta care vine din dreptul intrarii in bucatarie. E chiar Romeo, care sta rezemat de tocul usii, cu bratele incrucisate, privindu-ne.
-Oh, amice, nu stii sa anunti cand esti aici? Ma faci sa ma rusinez, spun eu incepand sa chicotesc, insa fara a-mi lua mainile de pe pielea calda a celui din bratele mele. Abia acum ii observ obrajii fierbinti si rosii pe care incearca imediat sa-i ascunda cu ajutorul mainilor si lasandu-si capul in jos. Isi acopera corpul cu halatul, strangandu-si mainile la piept, vrand sa plece, insa nu-i dau ocazia de a cobori.
-Yu, lasa-ma sa plec sau...
-Sau ce anume imi faci? intreb eu, mai mult in soapta, continuand apoi discutia cu Romeo: Prietene, mai bine revii in cinci minute... pana atunci vom fii de mult in cealalta camera.
Nu stiu cum si de ce, dar Strify imi trage o palma, incat obrazul meu stang incepe efectiv sa arda, apoi el coboara de pe bufet, mergand cu pasi apasati spre camera lui.
-Uuuuh... Cred ca te-a durut, si cred ca si pe el. Ai fost cam nesimtit. Oricum, ar trebui sa te imbraci si sa-ti usuci parul, altfel te-ar putea prinde o raceala frumusica, spune brunetul, luandu-si o bere din frigider, apoi parasind bucataria.
Eu... nesimtit? Nu-mi dau seama de ce anume as fi eu un nesimtit... insa lasand asta deoparte, ma indrept spre camera mea pentru a ma imbraca.
"Ce dracu' am spus ca sa fiu nesimtit?" ma intreb eu nedumerit, in timp ce imi pun hainele pe mine, iar acelasi lucru ma intreb si cand imi usc parul, dar se pare ca mintea mea nu vrea sa lucreze dupa o tentativa nereusita de... preludiu, ca sa zic asa.
Cand ies din camera, ma indrept direct spre locul in care statea Romeo, adica pe canapea in fata televizorului, avandu-l langa el pe Shin. Ma asez langa brunet, punandu-mi coatele pe genunchi si intrebandu-l cu ce dracu am gresit, iar el incepe sa rada de parca as fi intrebat cat fac unu plus unu...
-Prietene, eu cred ca in anumite momente nu mai gandesti! "Mai bine revii in cinci minute, pana atunci vom fii in cealalta camera" ? E ca si cum ai spune ca e o tarfa care in mai putin de cinci minute ti se ofera pe tava. Credeam ca ai destula experienta pentru asta. Ei bine, se pare ca m-am inselat...
-Stai... chiar asa a sunat? Adica e evident ca nu mi s-ar oferi in cinci minute... il duceam cu forta, replic eu, uitandu-ma inspre brunet, care, din nou, incepe sa rada.
-N-ai inteles, intervine Shin, dandu-si ochii peste cap. E vorba de cum s-a simtit el, cand tu ai spus aia, ce e atat de greu? Daca ai fost intrerupt ti s-a afectat si creierul? Intreaba pe urma, privindu-ma in ochi.
-Sta...Stati o clipa! Acum mi-a picat fisa! Cum de nu sunteti niciunul socat sau cel putin uimit de faza asta? Adica eu si Strif'. Pareti a stii de mult timp, la cum imi vorbiti, deci care e treaba?
Pentru a treia oara in ziua de astazi mi se rade in fata, si nu stiu cum ma abtin sa nu-l pocnesc pe vreunul dintre ei doi. Mi-au raspuns ca e evident dupa felul in care ne comportam (si dupa cum se aseaza Strify pe scaun in anumite zile). Hilar, nu-i asa? Pana si prietenii nostrii si-au dat seama ca e ceva intre noi si numai el nu accepta. Fie cum o vrea. Acum ar trebui sa-mi cer niste scuze, asadar pornesc inspre camera "victimei". Intru fara a mai ciocani la usa, surprinzandu-l tocmai cand avea de gand sa-si dea halatul jos. De cum observa ca teritoriul i-a fost invadat, opreste materialul pe incheieturile mainilor inainte de a cadea de pe el, lasandu-si doar partea de sus a corpului descoperita. Nu indrazneste sa priveasca in dreptul meu, insa eu incep sa ma apropii, incercand sa-i vorbesc:
-Asculta, imi pare rau pentru ce am spus... Chiar nu am vrut sa sune asa. A fost ceva ce mi-a scapat pe moment, rostesc eu ciufulindu-mi parul.
-Ah nu?! Atunci cum voiai sa sune?! Urla el, intorcandu-si capul spre mine, fiind enervat la culme, continuandu-si apoi "disursul": Parca eu as fi acea tarfa de la coltul blocului, cand stii foarte bine ca nu e asa! Nu pot sa te inteleg! Ai... tu... M-am saturat de-de-de to-toata joaca asta a-a ta!
Ultima propozitie, desi scurta, a fost atat de incurcata, balbaita si rostita rapid, incat abia am inteles ce a vrut sa spuna, iar cand sunt doar la un metru distanta de el, isi trage halatul inapoi pe el, tipand sa ies afara... lucru pe care n-am de gand sa-l fac! E agitat, are si nervi, iar eu prin prostia mea, m-am exprimat gresit, aducandu-l in starea asta. Serios acum.. au fost doar niste cuvinte! Oricum, nu stiu in fata cui vrea sa se prefaca de faptul ca nu-i pasa, avand in vedere cum reactioneaza la niste vorbe spuse la nimereala. Il prind de incheietura mainii, tragandu-l in bratele mele, iar spre mirarea mea nu se crizeaza, nici nu imi vorbeste, ci isi lasa privirea in jos.
-Vrei sa iti amintesc niste versuri? Sigur le stii, spun eu, apropiindu-mi buzele de urechea sa, prinzandu-l cu mainile de talie si recitand acele versuri incet insa indeajuns cat sa le inteleaga. "Stop the masquerade, there's no one left, just you and me, just empty seats, don't say your lies, say what you feel, there is no stress, the show is real..." Ti se par cunoscute? Intreb eu, urcandu-mi mana spre obrazul sau, alunecand apoi pana pe gat. Ii pot simti trupul tremurand, si asta doar soptindu-i cateva cuvinte...
-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, rosteste pe urma, fara a-si ridica privirea din pamant. Probabil crede ca doar ma joc cu el, dupa cum a pus intrebarea aia, atat de nesigur pe sine.
-Ce vreau...? Nu cred ca e atat de greu sa iti dai seama, raspund eu, asezandu-mi ambele maini pe umerii sai, impingand materialul fin ce-i acopera corpul, astfel incat sa-i alunece pe brate si sa-i cada la picioare. Ii prind barbia intre degetul mare si aratator, indemnandu-l sa ma priveasca in ochi. Buzele ii tremura usor, parca vrand sa spuna ceva, insa cuvintele nu vor sa se faca auzite, iar eu imi cobor mainile spre talia lui, indreptandu-le apoi spre spate, pentru a-i strange in brate trupul lipsit de haine. "Pe tine te vreau", as fi spus, dar nu inteleg ce anume ma opreste...