06-02-2010, 09:36 PM
Chiar nu are degand sa puna nimeni un amarat de comment? Nimeni?
Ce naiba, doar nu va cad degetele pe jos, si nici tastatura nu sare sa va muste. In plus, vad ca il cititi, puteti sa lasati acolo doua randuri, (cau cat e minimul) numai de emoticonuri daca nu puteti lasa altceva :-<
Daca nu vreti sa o faceti pt mine, faceti-o pentru Yaku-chin
Inchise cartea cu un pocnet sec, oftand obosit. Terminase un alt tratat pe care ar fi trebuit sa il stie pe de rost, iar asta in numai doua saptamani. Il terminase, insemnandu-si bolile necunoscute, aprofundand simtomele celor pe care le stia deja. Imaginea color a unei ulceratii, de pe foaia volanta din acel manual extraordinar de gros, ii reveni in minte. Deja vedea complicatii care ar fi putut sa apara la nivelul organismului. In mintea sa, se si apucase sa trateze boala imaginara.
’Va dura ceva pana ce acesti tampiti imi vor acorda ceea ce le-am cerut, si asta fara sa cracneasca sau sa uite la mine cu ochii lor infundati in straturile de grasime sau intre ridurile tot mai profunde. Ma dezgusta numai gandul ca ei m-au dezbracat de atatea ori din priviri! .. Slava Domnului ca nu au incercat nimic. ‘ isi zise tanarul, cautand sa se convinga sa nu renunte.
Nu ii venea cateodata sa creada ce poate sa faca varsta inaintata unui om. El spre exemplu, aflase tocmai din liceu ca era bisexual, si nu il deranjase niciodata, desi mai avea pofte ca orice adolescent. Insa bosorogii aceia, pe care ar fi trebuit sa ii respecte din curtoazie, erau sub orice critica. Se casatorisera cu femei frumoase, umblasera dupa fuste tinere, iar acum se dadeau pe fata la baieti mai tineri. Asta era ceva care il dezgusta. Daca erai gay sau bisexula pe bune, nu aveai cum sa incepi la o asemenea varsta. Nu era natural, mai ales ca exact aceiasi domni respectabili de acum militasera, in tinerete, impotriva persoanelor atrase de aceeasi gen.
Inghiti in sec, isi frec ochii cu podul palmelor, lacrimile strecurandu-i-se dupa pleoape. Parca nu voia sa se duca la acel meeting cu seful acestui spital si cu aghiotantul lui. Nu voia pentru ca nu stia peste ce fosila ar fi dat, fosila care cu siguranta s-ar fi dat la el.
’Rasnite de oameni... De abia isi pot tarai basinile dupa ei, si uite ce fac in timpul liber: se dau la persoane tinere, la personal in primul rand, si mai scapa si cu basma curata.’ isi zise, frustrat, frecandu-si ochiul drept care incepuse sa il usture.
Il durea si capul, iar analgezicele nu il mai ajutau, dar nu credea ca avea vreo cefalee. Se consultase personal, isi facuse RMN-ul si nu descoperise nimic in neregula, iar toate celelalte teste, cum ar fi tomografia, iesisera in regula. Creierul lui era ultra-folosit, neexistand nici un spatiu unde sa nu fie cel putin un reziduu din informatiile acumulate, dar nu avea nici o malformatie sau orice altceva care ar fi semnificat vreo anomalie. Ofta, pentru a nu stiu cata oara, si isi scutura capul, apucand strans marginile scaunul sau plusat, ridicandu-si fundul amortit de pe el. Cate ore trecusera decand se asezase in el, si uitase efectiv sa se mai scoale? Nu isi aducea aminte, dar durerea din spate si ghiortaitul apatic al stomacului il facu sa stranga din dinti. Uitase pana si sa manance.
-Alex... Alexis, hai la tata! isi chema el, extenuat, ametit si amarat, micuta pisicuta pe care o avea de cateva luni.
De abia acum realizase ca nu ii daduse de mancare de ceva vreme, si nu era sigur ca prietena lui felina ar mai fi fost asa dragastoasa cu el ca si pana acum.
O striga din nou, si chiar inainte sa intre in bucatarie, un ghemotoc de blana neagra fasai repede printre picioarele lui, miorlaind vesel. Zambind dulce, Solomon se apleca si o culese de pe jos. Crescuse insa tot adorabila ramasese. Ii era foarte draga, desi ii reamintea constant de Haru. O aducea la birou in fiecare zi, fara sa ii pese de consecinte, stiind ca fusese angajat ca medic sef in acest spital, tocmai pentru ca era foarte bun in meseria sa. Nu voia sa o piarda, caci ii lumina zilele cand era singur.
’La asta de duce refuzul vehement cand vine vorba de intalniri: ramai singur, fara nici un sprijin, intr-o noapte furtunoasa, cu o erectie penibila si dureroasa..’ gemu el, frecandu-si fruntea cu mana disponibila, in timp pe pisica i se cocotase pe umeri si i se incolacise in jurul gatului, ca un fular blanos, grotesc si foarte viu.
-Stii, daca as putea sa te invat sa vorbesti, as renunta la toate studiile mele pentru asta. Pacat ca nu pot! se tangui el, amuzant de propriai voce ragusita.
Se uita la ceas in timp ce se intindea dupa conserva cu mancare pentru pisici, si uita efectiv, pentru cateva clipe, ca nu se afla la birou, ci in apartamentul sau, intr-un hotel extravagant. Se holba la perete, asteptand ca acesta sa ii spuna ora, sa il faca sa se grabeasca, sau din contra, sa ii spuna ca mai avea suficient timp pentru o mica relaxare cu celalalt manual de cateva sute de pagini pe care trebuia sa il parcurga, dar nu i se raspunse in nici un fel, iar cand pisica il musca incetisor de ureche, gadilandu-i nasul cu coada, roscatul se destepta, incredul si privi de la usa deschisa a dulapului la peretele gol al bucatariei.
-Iarta-ma Alex... sopti el, nevenindu-i sa creada ca oboseala il ajunsese deja din urma si ca tragea de el ca de un elactic mult prea uzat.
Hrani pisica, apoi isi lua un paharel de gin si se inapoie in living, uitandu-se dupa telefonul mobil si dupa un ceas care sa ii spuna ora. Intr-un final, gasi ambele obiecte pe biroul plin de hartoage, aruncand cateva obiecte nefolositoare la gunoi, asezandu-le pe celelalte cum se pricepu mai bine. Se uita la ceas, si statu asa cu el in mana, parca numarand minutele, tresarind cu fiecare secunda care trecea.
-Deja 3:20 dupa-amiaza? sopti el, simtindu-se pierdut.
Nici nu m-ai astepta ca minutele sa se scurga total, iar el sa intre si mai mult in intarziere. Era si asa suficient faptul ca trecusera douazeci de minute si el nu se prezentase la intalnire. Ce mai medic specialist era si el; reusea sa intarzie chiar si atunci cand cariera lui era in joc. Bine jucat Solomon! Tine-o tot asa si o sa ramai de caruta toata viata. Asta daca mai gasesti un post respectabil undeva. Sau te duci la fortele speciale ale Frantei si cu siguranta iti vor gasi ei un loc unde sa stergi patranii si invalizii la cur.
Un tremur usor ii cuprinse corpul si practic zbura catre parter, asa cum era imbracat intr-o camasa alba, descheiata la primii doi nasturi, cu pantonii usor sifonati de la un costum negru, ochelari la ochi si papuci de firma in picioare, neavand timp sa se schimbe. Ajunse in timp record la masina, rosu tot in obraji, gafaind insa nu incetini deloc, ci sari in decapotabila sa, si porni masina, apasand cu toata forta pe acceleratie. Masina zvacni inainte, rotile scartaind pe asfaltul subteran al hotelului, lasand o dara incinsa si neagra in urma. Viteza crescu nebuneste pana ce Solomon reusi sa urce la suprafata, reducand-o insa cand ajunse in trafic. Ora de varf a Parisului i se parea cea mai afurisita dintre toate, si parca totusi reusea sa inainteze.
Tremurand de nervi, gata sa izbucneasca, trase de volan la dreapta si accelera inconstient, lunad-o pe banda biciclistilor, trecand in viteza de ambuteiaj. Observa doar cu coada ochiului cum un politist se uita la el, dar nu face nici o miscare sa il opreasca. Atata lucru bun si pe ziua de azi.
Stranse de volan, gata gata sa stoarca zeama din el, convins ca acesti sefi ai lui ii vor revoca postul. Nu stia multe despre ei, dar le retinuse numele si fusese destul de inspirat sa caute cateva date despre ei in cuprinzatoarele arhive ale Frantei: se pare ca seful sau fantoma era Orlando Mausol, un individ de care nu multi auzisera, nu ca ar fi fost ceva foarte rau; dar nu ii vazuse poza si stia doar cateva date privind venitul respectivului: era bogat, poate mai bogat decat avea sa devina el vreodata, dar nu asta era important. Ce il deranja era premonitia ca totul se va transforma in ceva ce numai instinctele sale primare si reproductive aveau sa aprecieze.
Celalalt asociat, si aghiotant, cel care il angajase si care paruse extrem de tanar si abil, in comparatie cu imaginea deformata pe care o avea a sefului sau, era Anthony Damiens. Nu stia cum, dar nici acest personaj nu ii inspira incredere. Parea mai tanar decat descoperise ca era, si mult mai, versatil, siret si controversat. Nu stia precis ce era cu el, dar orice blond cu ochi negre era destinat sa atraga atentia. Pacat ca nu cauta sa se cupleze cu nimeni.
Injurand sub barba cand vazu, in departare un biciclist sovaitor, trase de volan spre stanga, brusc, schimband vitezele cat ai clipi din ochi. Isi continua drumul incetinind din ce in ce mai mult, intorcand masina incet in parcarea cafenelei unde trebuia sa se intalneasca cu cei doi. Inca gafaind, simtindu-si inima executand salturi mortale din stomac si pana in gat, protestand epuizata, Solomon sari din masina, isi indrepta hainele pe el, isi cauta, pentru o clipa nesfarsita si innebunitoare, telefonul in pantaloni, si porni catre cafenea. Pana sa ajunga acolo, se tot holba la imaginea sa reflectata de geamurile negre, strangand mobilul in pumn, sperand ca nu arata deplorabil. Ar fi fost penibil sa ajunga in fata celor doi aratand ca ultimul boschetar de pe fata pamantului. Se simtea ca unul, desi roseata vaga din obraji, luciul nefiresc al pielii, parul tepos ciufulit ce ii acoperea ochelarii negri la tample si modul in care isi tot musca buzele, nu il facea sa para deloc a om care incearca sa nu isi piarda serviciul. Mai de graba semana cu un model care a iesit la o plimbare dupa o sedinta foto lunga si obositoare.
Nu observa fetele care il urmareau, si nici privirile barbatilor care incercau pe cat posibil sa fie discreti – la ei asta insemnand excluderea oricarei posibile idei homosexuale, fara succes din pacate – dar nereusind, capetele lor intorcandu-se dupa el.
Incordandu-se, Solomon se uita in toate partile dupa cei pe care ar fi trebuit sa ii intalneasca, insa acestia nu erau nicaieri.
’Sa vezi ca au plecat !’ isi zise speriat, invartindu-se nebuneste in loc, cautand disperat un semn ca ei erau inca acolo.
Cineva isi drese glasul in spatele sau, iar roscatul inceta orice miscare, ochii deschizandu-i-se largi. Stia glasul acela, si mai stia ca daca nu isi revenea avea sa aiba de pierdut. Se intoarse pe jumate, uitandu-se la cel care ii zambea usor stanjenit.
Parul blond, usor carliontat, sclipi matasos in lumina jucausa a soarelui, in timp ce proprii lui ochi se scufundara in abisul intunecat al privirii celuilalt. Ramase asa, contempland figura matura si totusi atat de atragatoare a interlocutorului sau. Ce nu stia, sau poate nici nu observase, era usoara impurpurare a obrajilor lui Anthony care nu se putea abtine sa nu isi faca cateva fantezii cu doctorasul care il fermecase inca din prima clipa.
-Ne scuzati ca am intarziat, domnule Grace! Nu stiam ca ne va lua atat de mult sa ajungem aici prin toata jungla de acolo! continua sa ii zambeasca stanjenit Anthony, facand un mic semn discret cu capul inspre marea de masini infierbantate.
-Nu-i nimic! Si eu de abia am ajuns ! ranji usurat tanarul, cautand din priviri un loc unde puteau sa se aseze la umbra.
-Cred ca ar fi mai bine sa gasim un loc si sa ne luam ceva de baut ! o voce straina, vibra in aer.
Nota senzuala din glasul respectiv il facu pe Solomon sa se regandeasca la noul sau sef. Oricine avea o asemenea voce nu putea sa fie un simplu bosorog, ce cauta sa o noua senzatie sexuala inainte de a-si da duhul. Nu putea, deci, ochii lui se indreptara imediat catre cel care vorbise, voind sa isi alunge toate banuielile. Cand ochii lui, ascunsi pe jumatate dupa lentilele negre, se lovira de o alta oglinda neagra din partea interlocutorului sau, roscatul se opri cu gura intredeschisa, mana sa oprindu-se la jumatatea drumului intre pozitia initiala, langa corp, si cea finala, in care isi scotea ochelarii. El putuse ghici, de dupa ochelari, orbitele verzi, crude, cercetatoare, usor infometate, ale celuilalt. Pielea usor bronzata, tanara ii alungase pe deplin banuielile, iar muschii care se vedeau clar, tricoul mulandu-se perfect pe conturul lor dulce, il faceau sa se razgandeasca in privinta intalnirilor pe care si le anulase singur. Seful sau era tanar, in putere, musculos, cineva care ar fi putut concura lejer cu el in pat.
Inghitind in sec, Solomon isi scoase, in cele din urma, ochelarii si ii urma pe cei doi barbati, analizandu-l pe cel cu care inca nu facuse cunostinta. Se uita fugar catre geamurile negre, controlandu-si corpul : in ciuda faptului ca isi lua tot timpul o camasa care sa ii ascunda muschii, el arata la fel de bine ca si acest Orlando pe care de abia il cunoscuse. Nu se indoia ca amandoi aveau aceeasi masa musculara, dar nu era sigur care pe care l-ar fi invins. La prima vedere, el parea un pipernicit, slab si fara valoare in ciuda frumusetii de care dispunea si care nu ii putea fi contestata.
-Deci, despre ce trebuie sa vorbim azi? vocea senzuala, baritonala a lui Orlando il culese din reveriile sale, in timp ce el continua sa se holbeze la meniu, fara sa aleaga ceva.
Fata care vine sa le ia comanda isi plimba, imbujorata, privirea de la unul la altul, ramanand mai mult decat e permis asupra roscatului. Nu ca nu i-ar fi convenit, dar nu isi putea reveni din starea muta de soc in care cazuse.
-Pai, daca tin bine minte, despre personal. De asta l-am invitat la masa pe domnul Grace! El este subalternul tau in ceea ce priveste angajatii din spital. El iti da tie toate datele privitor la activitatea ce se desfasoara acolo. Cred ca e singurul de care nu ne putem dispensa... mormai cateva minute in sir Anthony ochii lui urmarindu-i neincetat fata lui Solomon, cautand o noua imbujorare care sa ii amplifice erectia.
Insa roscatul nici nu tresari, la suprafata fiind foarte calm, pe cand in interior nu mai putea de bucurie. Isi comanda o apa plata, zambind, facand-o pe chelnerita sa roseasca si sa tremure, iar pe ceilalti doi barbati sa inghita in sec.
Urmatoarele doua ore le petrecura razand, discutand tot ceea ce tinea de spital, in timp ce se tot analizau intre ei.
Timpul zbura nebuneste pe langa el, si cu greu se hotara sa se intoarca acasa, stiind ca tot ce va gasi acolo va fi o pisica micuta si patru sau cinci camere goale. Dar, pana la urma, abandona restaurantul si pe cei doi cu care se intalnise, si porni inspre casa, sofand lent si mai multumit de sine decat fusese vreodata. Avea sa aiba cel mai mare spital din Franta la dispozitie, un salariu banan si un sef pe care l-ar fi calarit in orice ora din zi si din noapte.
Partea proasta a visului acesta care nu avea sa se termine era ca Orlando nu parea sa fie interesat de el. Tot timpul cat discutasera se uitase numai dupa fete, fluierand gatural cand vedea cate una; dar tot ce alegea brunetul se potrivea, extraordinar de perfect, cu gusturile roscatului. Si el admirase frumoasele fete care treceau pe langa masa lor si le faceau cu ochiul, dar se uitase mai mult la cei doi barbati decat la ele.
’Poate ca ar fi mai bine sa las balta planurile amoroase cu seful meu ...’ isi zise sarcastic Solomon, deschizand usa, si pisaind dupa Alexis.
Pisica veni neintarziat, iar el o lua de jos si porni cu ea in dormitor.
Nici nu apuca sa se dezbrace calumea ca adormi, intinzandu-se pe burta, cat era de mare, pe patul sau, cu piica facuta ghem langa el. Cat si-ar mai fi dorit sa aiba corpul cald al unui iubit sau iubite langa el. Pacat ca toti cei cu care fusese in trecut ii reprosasera ca nu le acorda atentie. Mare pacat!
Ce naiba, doar nu va cad degetele pe jos, si nici tastatura nu sare sa va muste. In plus, vad ca il cititi, puteti sa lasati acolo doua randuri, (cau cat e minimul) numai de emoticonuri daca nu puteti lasa altceva :-<
Daca nu vreti sa o faceti pt mine, faceti-o pentru Yaku-chin
cap 5
“[...] felul in cum trebuie sa fie lucrurile si felul in care se petrec in realitate sunt doua chestii diferite. Lumea e un loc dur. Nu-i pasa de nimeni. Nu te uraste pe tine sau pe mine, dar nici nu ne iubeste. Se intampla lucruri teribile in lumea asta, pe care nu le poate explica nimeni. Uneori ti se pare ca numai oamenii rai sunt sanatosi si bogati. “ – ‘Shining’ Stephen King
“[...] felul in cum trebuie sa fie lucrurile si felul in care se petrec in realitate sunt doua chestii diferite. Lumea e un loc dur. Nu-i pasa de nimeni. Nu te uraste pe tine sau pe mine, dar nici nu ne iubeste. Se intampla lucruri teribile in lumea asta, pe care nu le poate explica nimeni. Uneori ti se pare ca numai oamenii rai sunt sanatosi si bogati. “ – ‘Shining’ Stephen King
Inchise cartea cu un pocnet sec, oftand obosit. Terminase un alt tratat pe care ar fi trebuit sa il stie pe de rost, iar asta in numai doua saptamani. Il terminase, insemnandu-si bolile necunoscute, aprofundand simtomele celor pe care le stia deja. Imaginea color a unei ulceratii, de pe foaia volanta din acel manual extraordinar de gros, ii reveni in minte. Deja vedea complicatii care ar fi putut sa apara la nivelul organismului. In mintea sa, se si apucase sa trateze boala imaginara.
’Va dura ceva pana ce acesti tampiti imi vor acorda ceea ce le-am cerut, si asta fara sa cracneasca sau sa uite la mine cu ochii lor infundati in straturile de grasime sau intre ridurile tot mai profunde. Ma dezgusta numai gandul ca ei m-au dezbracat de atatea ori din priviri! .. Slava Domnului ca nu au incercat nimic. ‘ isi zise tanarul, cautand sa se convinga sa nu renunte.
Nu ii venea cateodata sa creada ce poate sa faca varsta inaintata unui om. El spre exemplu, aflase tocmai din liceu ca era bisexual, si nu il deranjase niciodata, desi mai avea pofte ca orice adolescent. Insa bosorogii aceia, pe care ar fi trebuit sa ii respecte din curtoazie, erau sub orice critica. Se casatorisera cu femei frumoase, umblasera dupa fuste tinere, iar acum se dadeau pe fata la baieti mai tineri. Asta era ceva care il dezgusta. Daca erai gay sau bisexula pe bune, nu aveai cum sa incepi la o asemenea varsta. Nu era natural, mai ales ca exact aceiasi domni respectabili de acum militasera, in tinerete, impotriva persoanelor atrase de aceeasi gen.
Inghiti in sec, isi frec ochii cu podul palmelor, lacrimile strecurandu-i-se dupa pleoape. Parca nu voia sa se duca la acel meeting cu seful acestui spital si cu aghiotantul lui. Nu voia pentru ca nu stia peste ce fosila ar fi dat, fosila care cu siguranta s-ar fi dat la el.
’Rasnite de oameni... De abia isi pot tarai basinile dupa ei, si uite ce fac in timpul liber: se dau la persoane tinere, la personal in primul rand, si mai scapa si cu basma curata.’ isi zise, frustrat, frecandu-si ochiul drept care incepuse sa il usture.
Il durea si capul, iar analgezicele nu il mai ajutau, dar nu credea ca avea vreo cefalee. Se consultase personal, isi facuse RMN-ul si nu descoperise nimic in neregula, iar toate celelalte teste, cum ar fi tomografia, iesisera in regula. Creierul lui era ultra-folosit, neexistand nici un spatiu unde sa nu fie cel putin un reziduu din informatiile acumulate, dar nu avea nici o malformatie sau orice altceva care ar fi semnificat vreo anomalie. Ofta, pentru a nu stiu cata oara, si isi scutura capul, apucand strans marginile scaunul sau plusat, ridicandu-si fundul amortit de pe el. Cate ore trecusera decand se asezase in el, si uitase efectiv sa se mai scoale? Nu isi aducea aminte, dar durerea din spate si ghiortaitul apatic al stomacului il facu sa stranga din dinti. Uitase pana si sa manance.
-Alex... Alexis, hai la tata! isi chema el, extenuat, ametit si amarat, micuta pisicuta pe care o avea de cateva luni.
De abia acum realizase ca nu ii daduse de mancare de ceva vreme, si nu era sigur ca prietena lui felina ar mai fi fost asa dragastoasa cu el ca si pana acum.
O striga din nou, si chiar inainte sa intre in bucatarie, un ghemotoc de blana neagra fasai repede printre picioarele lui, miorlaind vesel. Zambind dulce, Solomon se apleca si o culese de pe jos. Crescuse insa tot adorabila ramasese. Ii era foarte draga, desi ii reamintea constant de Haru. O aducea la birou in fiecare zi, fara sa ii pese de consecinte, stiind ca fusese angajat ca medic sef in acest spital, tocmai pentru ca era foarte bun in meseria sa. Nu voia sa o piarda, caci ii lumina zilele cand era singur.
’La asta de duce refuzul vehement cand vine vorba de intalniri: ramai singur, fara nici un sprijin, intr-o noapte furtunoasa, cu o erectie penibila si dureroasa..’ gemu el, frecandu-si fruntea cu mana disponibila, in timp pe pisica i se cocotase pe umeri si i se incolacise in jurul gatului, ca un fular blanos, grotesc si foarte viu.
-Stii, daca as putea sa te invat sa vorbesti, as renunta la toate studiile mele pentru asta. Pacat ca nu pot! se tangui el, amuzant de propriai voce ragusita.
Se uita la ceas in timp ce se intindea dupa conserva cu mancare pentru pisici, si uita efectiv, pentru cateva clipe, ca nu se afla la birou, ci in apartamentul sau, intr-un hotel extravagant. Se holba la perete, asteptand ca acesta sa ii spuna ora, sa il faca sa se grabeasca, sau din contra, sa ii spuna ca mai avea suficient timp pentru o mica relaxare cu celalalt manual de cateva sute de pagini pe care trebuia sa il parcurga, dar nu i se raspunse in nici un fel, iar cand pisica il musca incetisor de ureche, gadilandu-i nasul cu coada, roscatul se destepta, incredul si privi de la usa deschisa a dulapului la peretele gol al bucatariei.
-Iarta-ma Alex... sopti el, nevenindu-i sa creada ca oboseala il ajunsese deja din urma si ca tragea de el ca de un elactic mult prea uzat.
Hrani pisica, apoi isi lua un paharel de gin si se inapoie in living, uitandu-se dupa telefonul mobil si dupa un ceas care sa ii spuna ora. Intr-un final, gasi ambele obiecte pe biroul plin de hartoage, aruncand cateva obiecte nefolositoare la gunoi, asezandu-le pe celelalte cum se pricepu mai bine. Se uita la ceas, si statu asa cu el in mana, parca numarand minutele, tresarind cu fiecare secunda care trecea.
-Deja 3:20 dupa-amiaza? sopti el, simtindu-se pierdut.
Nici nu m-ai astepta ca minutele sa se scurga total, iar el sa intre si mai mult in intarziere. Era si asa suficient faptul ca trecusera douazeci de minute si el nu se prezentase la intalnire. Ce mai medic specialist era si el; reusea sa intarzie chiar si atunci cand cariera lui era in joc. Bine jucat Solomon! Tine-o tot asa si o sa ramai de caruta toata viata. Asta daca mai gasesti un post respectabil undeva. Sau te duci la fortele speciale ale Frantei si cu siguranta iti vor gasi ei un loc unde sa stergi patranii si invalizii la cur.
Un tremur usor ii cuprinse corpul si practic zbura catre parter, asa cum era imbracat intr-o camasa alba, descheiata la primii doi nasturi, cu pantonii usor sifonati de la un costum negru, ochelari la ochi si papuci de firma in picioare, neavand timp sa se schimbe. Ajunse in timp record la masina, rosu tot in obraji, gafaind insa nu incetini deloc, ci sari in decapotabila sa, si porni masina, apasand cu toata forta pe acceleratie. Masina zvacni inainte, rotile scartaind pe asfaltul subteran al hotelului, lasand o dara incinsa si neagra in urma. Viteza crescu nebuneste pana ce Solomon reusi sa urce la suprafata, reducand-o insa cand ajunse in trafic. Ora de varf a Parisului i se parea cea mai afurisita dintre toate, si parca totusi reusea sa inainteze.
Tremurand de nervi, gata sa izbucneasca, trase de volan la dreapta si accelera inconstient, lunad-o pe banda biciclistilor, trecand in viteza de ambuteiaj. Observa doar cu coada ochiului cum un politist se uita la el, dar nu face nici o miscare sa il opreasca. Atata lucru bun si pe ziua de azi.
Stranse de volan, gata gata sa stoarca zeama din el, convins ca acesti sefi ai lui ii vor revoca postul. Nu stia multe despre ei, dar le retinuse numele si fusese destul de inspirat sa caute cateva date despre ei in cuprinzatoarele arhive ale Frantei: se pare ca seful sau fantoma era Orlando Mausol, un individ de care nu multi auzisera, nu ca ar fi fost ceva foarte rau; dar nu ii vazuse poza si stia doar cateva date privind venitul respectivului: era bogat, poate mai bogat decat avea sa devina el vreodata, dar nu asta era important. Ce il deranja era premonitia ca totul se va transforma in ceva ce numai instinctele sale primare si reproductive aveau sa aprecieze.
Celalalt asociat, si aghiotant, cel care il angajase si care paruse extrem de tanar si abil, in comparatie cu imaginea deformata pe care o avea a sefului sau, era Anthony Damiens. Nu stia cum, dar nici acest personaj nu ii inspira incredere. Parea mai tanar decat descoperise ca era, si mult mai, versatil, siret si controversat. Nu stia precis ce era cu el, dar orice blond cu ochi negre era destinat sa atraga atentia. Pacat ca nu cauta sa se cupleze cu nimeni.
Injurand sub barba cand vazu, in departare un biciclist sovaitor, trase de volan spre stanga, brusc, schimband vitezele cat ai clipi din ochi. Isi continua drumul incetinind din ce in ce mai mult, intorcand masina incet in parcarea cafenelei unde trebuia sa se intalneasca cu cei doi. Inca gafaind, simtindu-si inima executand salturi mortale din stomac si pana in gat, protestand epuizata, Solomon sari din masina, isi indrepta hainele pe el, isi cauta, pentru o clipa nesfarsita si innebunitoare, telefonul in pantaloni, si porni catre cafenea. Pana sa ajunga acolo, se tot holba la imaginea sa reflectata de geamurile negre, strangand mobilul in pumn, sperand ca nu arata deplorabil. Ar fi fost penibil sa ajunga in fata celor doi aratand ca ultimul boschetar de pe fata pamantului. Se simtea ca unul, desi roseata vaga din obraji, luciul nefiresc al pielii, parul tepos ciufulit ce ii acoperea ochelarii negri la tample si modul in care isi tot musca buzele, nu il facea sa para deloc a om care incearca sa nu isi piarda serviciul. Mai de graba semana cu un model care a iesit la o plimbare dupa o sedinta foto lunga si obositoare.
Nu observa fetele care il urmareau, si nici privirile barbatilor care incercau pe cat posibil sa fie discreti – la ei asta insemnand excluderea oricarei posibile idei homosexuale, fara succes din pacate – dar nereusind, capetele lor intorcandu-se dupa el.
Incordandu-se, Solomon se uita in toate partile dupa cei pe care ar fi trebuit sa ii intalneasca, insa acestia nu erau nicaieri.
’Sa vezi ca au plecat !’ isi zise speriat, invartindu-se nebuneste in loc, cautand disperat un semn ca ei erau inca acolo.
Cineva isi drese glasul in spatele sau, iar roscatul inceta orice miscare, ochii deschizandu-i-se largi. Stia glasul acela, si mai stia ca daca nu isi revenea avea sa aiba de pierdut. Se intoarse pe jumate, uitandu-se la cel care ii zambea usor stanjenit.
Parul blond, usor carliontat, sclipi matasos in lumina jucausa a soarelui, in timp ce proprii lui ochi se scufundara in abisul intunecat al privirii celuilalt. Ramase asa, contempland figura matura si totusi atat de atragatoare a interlocutorului sau. Ce nu stia, sau poate nici nu observase, era usoara impurpurare a obrajilor lui Anthony care nu se putea abtine sa nu isi faca cateva fantezii cu doctorasul care il fermecase inca din prima clipa.
-Ne scuzati ca am intarziat, domnule Grace! Nu stiam ca ne va lua atat de mult sa ajungem aici prin toata jungla de acolo! continua sa ii zambeasca stanjenit Anthony, facand un mic semn discret cu capul inspre marea de masini infierbantate.
-Nu-i nimic! Si eu de abia am ajuns ! ranji usurat tanarul, cautand din priviri un loc unde puteau sa se aseze la umbra.
-Cred ca ar fi mai bine sa gasim un loc si sa ne luam ceva de baut ! o voce straina, vibra in aer.
Nota senzuala din glasul respectiv il facu pe Solomon sa se regandeasca la noul sau sef. Oricine avea o asemenea voce nu putea sa fie un simplu bosorog, ce cauta sa o noua senzatie sexuala inainte de a-si da duhul. Nu putea, deci, ochii lui se indreptara imediat catre cel care vorbise, voind sa isi alunge toate banuielile. Cand ochii lui, ascunsi pe jumatate dupa lentilele negre, se lovira de o alta oglinda neagra din partea interlocutorului sau, roscatul se opri cu gura intredeschisa, mana sa oprindu-se la jumatatea drumului intre pozitia initiala, langa corp, si cea finala, in care isi scotea ochelarii. El putuse ghici, de dupa ochelari, orbitele verzi, crude, cercetatoare, usor infometate, ale celuilalt. Pielea usor bronzata, tanara ii alungase pe deplin banuielile, iar muschii care se vedeau clar, tricoul mulandu-se perfect pe conturul lor dulce, il faceau sa se razgandeasca in privinta intalnirilor pe care si le anulase singur. Seful sau era tanar, in putere, musculos, cineva care ar fi putut concura lejer cu el in pat.
Inghitind in sec, Solomon isi scoase, in cele din urma, ochelarii si ii urma pe cei doi barbati, analizandu-l pe cel cu care inca nu facuse cunostinta. Se uita fugar catre geamurile negre, controlandu-si corpul : in ciuda faptului ca isi lua tot timpul o camasa care sa ii ascunda muschii, el arata la fel de bine ca si acest Orlando pe care de abia il cunoscuse. Nu se indoia ca amandoi aveau aceeasi masa musculara, dar nu era sigur care pe care l-ar fi invins. La prima vedere, el parea un pipernicit, slab si fara valoare in ciuda frumusetii de care dispunea si care nu ii putea fi contestata.
-Deci, despre ce trebuie sa vorbim azi? vocea senzuala, baritonala a lui Orlando il culese din reveriile sale, in timp ce el continua sa se holbeze la meniu, fara sa aleaga ceva.
Fata care vine sa le ia comanda isi plimba, imbujorata, privirea de la unul la altul, ramanand mai mult decat e permis asupra roscatului. Nu ca nu i-ar fi convenit, dar nu isi putea reveni din starea muta de soc in care cazuse.
-Pai, daca tin bine minte, despre personal. De asta l-am invitat la masa pe domnul Grace! El este subalternul tau in ceea ce priveste angajatii din spital. El iti da tie toate datele privitor la activitatea ce se desfasoara acolo. Cred ca e singurul de care nu ne putem dispensa... mormai cateva minute in sir Anthony ochii lui urmarindu-i neincetat fata lui Solomon, cautand o noua imbujorare care sa ii amplifice erectia.
Insa roscatul nici nu tresari, la suprafata fiind foarte calm, pe cand in interior nu mai putea de bucurie. Isi comanda o apa plata, zambind, facand-o pe chelnerita sa roseasca si sa tremure, iar pe ceilalti doi barbati sa inghita in sec.
Urmatoarele doua ore le petrecura razand, discutand tot ceea ce tinea de spital, in timp ce se tot analizau intre ei.
Timpul zbura nebuneste pe langa el, si cu greu se hotara sa se intoarca acasa, stiind ca tot ce va gasi acolo va fi o pisica micuta si patru sau cinci camere goale. Dar, pana la urma, abandona restaurantul si pe cei doi cu care se intalnise, si porni inspre casa, sofand lent si mai multumit de sine decat fusese vreodata. Avea sa aiba cel mai mare spital din Franta la dispozitie, un salariu banan si un sef pe care l-ar fi calarit in orice ora din zi si din noapte.
Partea proasta a visului acesta care nu avea sa se termine era ca Orlando nu parea sa fie interesat de el. Tot timpul cat discutasera se uitase numai dupa fete, fluierand gatural cand vedea cate una; dar tot ce alegea brunetul se potrivea, extraordinar de perfect, cu gusturile roscatului. Si el admirase frumoasele fete care treceau pe langa masa lor si le faceau cu ochiul, dar se uitase mai mult la cei doi barbati decat la ele.
’Poate ca ar fi mai bine sa las balta planurile amoroase cu seful meu ...’ isi zise sarcastic Solomon, deschizand usa, si pisaind dupa Alexis.
Pisica veni neintarziat, iar el o lua de jos si porni cu ea in dormitor.
Nici nu apuca sa se dezbrace calumea ca adormi, intinzandu-se pe burta, cat era de mare, pe patul sau, cu piica facuta ghem langa el. Cat si-ar mai fi dorit sa aiba corpul cald al unui iubit sau iubite langa el. Pacat ca toti cei cu care fusese in trecut ii reprosasera ca nu le acorda atentie. Mare pacat!