05-02-2010, 08:17 PM
Teh: Multumesc pentru critica si pentru faptul ca ai citit ... In legatura cu greselile facute este vina mea , pentru ca am vrut neaparat sa scriu cu diacritice , desi capitolul a fost scris initial fara ele . Voi incerca sa remediez aceste greseali in urmatoarele capitole si sper ca acesta sa mai contina mai putine . Ai dreptate in legatura cu personajul , e izolata intr-o lumea a ei . Vei afla intreaga ei poveste , dar mai tarziu . Intregul ei comportament are legatura cu un moment din trecutul ei , dar nu vei afla inca . Va lupta , poate chiar prea mult in anumite momente ...Sper ca vei continua sa citesti .
Capitolul 2
,, Închide ochii şi visează . Doar în vise poţi fi fericită , acolo îţi modelezi viaţa din iluzii , dar ce faci când totul se dărâmă şi tu trebuie să aduni rămăsiţele ? Mai bine continuă să dormi ... ’’
Îmi doream ca totul să fie un vis şi eu să mă trezesc cum făcusem în această dimineaţă , dar nu s-a întâmplat acest lucru . Continuam să stau nemişcată , temându-mă de ce ar putea cauza următorul meu gest . Erau prea multe lucruri pe care le puteam face în acel moment . Am vrut să fug , să o părăsesc în acel parc şi să nu mă mai uit înapoi . Ajungând acasă , sunam la poliţie şi le povesteam incidentul , sperând ca Isabela să nu fi păţit ceva . Dar ce dracu puteau să facă oamenii legii , să găsească trupul lipsit de viaţă şi să îmi transmită condoleanţe sincere . Au mai făcut asta , am trăit acele clipe si nu urma să le retrăiessc . Alungasem acea variantă din gândurile mele . Atunci cred că am simţit teamă , eram inutilă , incapabilă să mă mişc .
Simţeam că aerul nu mai ajungea în plămânii mei , că se pierdea undeva pe drum . Aş fi vrut să spun ceva , dar cuvintele mi se blocau în gât . Frica era emanată de fiecare por , răspândindu-se în corpul meu , în acel moment totul era posibil si totuşi atât de imposibil.
Orice raţionament dispăruse , luciditatea se rătăcise şi ea , iar tot ce făceam era să tremur şi să aştept un ajutor . Ţipătul prietenei mele întrerupse tăcerea , apoi a gemut uşor , o mână aşezându-se peste gura sa , furându-i vorbele . Plângea , lacrimile îi străbăteau obrajii , apoi a căzut în genunchi, implorând mila . Cuţitul se plimba în continuare pe pielea ei , aşteptând să guste o picatură de sânge. Asta nu puteam suporta , nu ştiam ce trebuia să fac , dar ea nu va păţi nimic .
- Las-o in pace ! am scuipat aceste cuvinte cu o indiferenţă care m-a uimit şi pe mine .
Am analizat cele două persoane care îmi perturbaseră întâlnirea . Unul dintre ei era mai bătrân , chipul lui nu exprima nimic , poate doar o urmă ascunsă de plictiseală . Celălalt era tânăr , avea părul blond , câteva suviţe brăzdându-i fruntea , şi se juca cu arma albă pe obrazul Isabelei , dar mă priveam , am remarcat doi ochii verzi . Felul în care se uita la mine m-a făcut să îmi pierd orice urmă de curaj . Emana ură şi dispreţ , îmi era superior , asta spunea privirea lui . Pentru câteva secunde am realizat că avea dreptate , am vrut să mă prăbuşesc la pământ , să cad şi să îi las să facă ce vor . Îmi dorisem să mor de multe ori , iar acum cineva îmi ascultase rugile , prea târziu . Ce convenabil!
Atunci am auzit râsul tânarului .
- Ce am găsit e al meu ! glasul său a răsunat dispreţuitor .
Nu contenise nicio clipă să se uite la mine , îi simţeam privirea cum îmi apăsa pe corp . Parcă aştepta să fac ceva , orice , dar eu mă blocasem , undeva departe , într-un alb imaculat . Vocea lui m-a trezit , atunci am zâmbit , am făcut asta atât de firesc , cred că aş fi putut izbucni într-un râs isteric . Mi-am adunat toată forţa pe care o deţineam şi am încercat să îl lovesc . Croşeul meu de dreapta a fost respins , apoi a eliberat-o pe Isabela , corpul ei inert izbindu-se de trotuar . Ochii ei îi erau acoperiţi de greutatea pleoapelor , atunci am realizat că leşinase .
L-am zărit pe acel băiat , apropiindu-se de mine şi introducându-si mâna în părul meu si pregătindu-se să mă loveasca , dar a fost întrerupt de celălalt .
- Roy , dă-i drumul , s-ar putea să ne fie de folos .
Blondul s-a retras atunci , reîntorcându-se lângă trupul Isabelei , cuprinzându-l în mâinile sale . M-am cutremuram când am zărit ochii negri ai bărbatului mai în vârstă , în care scânteia prea mult dispreţ . Un fior îmi străbătuse întregul corp şi din nou nu am putut să evit tremuratul . Se părea că durerea pe care ne-o cauza , îi provoca o plăcere neimaginabilă , judecând după urma de satisfacţie ce i se zărea pe chip . Nu mă putea mişca , privirile celor doi necunoscuţi ţintuindu-mă încontinuu. Întreaga lor atenţie se abătuse asupra mea după gestul necugetat pe care îl săvârşisem . Şituaţia devenise chiar stânjenitoare , în ciudă poziţiei în care mă aflam .
- Vrei să trăiesti sau măcar ca prietena ta să rămână în viaţă ?
Întrebarea era clar adresată mie , dar mi-au trebuit câteva minute pentru a înţelege sensul acelor vorbe . Am luat-o ca pe o ameninţare si totuşi de ce mă întreba aşa ceva . După încercarea mea eşuată de a ne salva am realizat ce urma să se intample . Acele cuvinte mă îndemnau să mai sper . Răspunsul meu era evident , aşa că nu am crezut că era necesar să mai zic ceva . Privirea lui iscoditoare m-a făcut să îmi schimb repede decizia luată .
- Normal că da ... i-a spus ironică .
A început să râdă , un râs nebun , isteric , prea dureros pentru a –l mai putea auzi .
- Ştii că sunt Dumnezeu acum ? ,, Normal că da...’’ a şoptit pentru el cuvintele spuse de mine .
S-a apropiat de mine , atunci i-am zărit chipul . Lumina unui stâlp se revărsase asupra lui , scoţând în evidenţa aceea pereche de ochi înspăimântători , scufundaţi în orbite , iar părul său negru , încâlcit cu câteva fire albe era acoperit de o gluga . Cutele de pe fruntea sa adâncindu-se când a ajuns lângă mine . Şi-a plimbat degetele pe chipul meu , trasând câteva linii şi apoi oprindu-se brusc .
- Ai face orice pentru a îţi ajuta prietena ? Chiar orice ?
- Da , da ... am ţipat , eram furioasă . De abia auzisem întrebare , dar nu am ezitat să îi arunc aceste cuvinte . Eram mulţumită de răspunsul meu , dar orice gând de victorie a fost distrus de zâmbetul său . Se aştepta să dau acest , dorise cu disperare să spun asta si eu într-un acces de furie îi oferisem pe tava această satisfacţie . Dar de ce ? De ce încercase să smulgă de pe buzele mele aceste cuvinte ?
- Bine , îţi vom lăsa prietena în pace . Vom face un schimb ... te vreau pe tine în locul ei. Ce spui ? Te sacrifici pentru a-i salva viaţa ? Ce vei face ?
Din nou i-am întâlnit privirea , iar un sentiment de nepuţintă se născuse în interiorul meu . Bătăile inimii mi se acceleraseră , respiram greoi , încercând să mă calmez . Degeaba , tremuram , din nou îmi simţeam mâinile reci , prea înghetaţe . Cuvintele lui mi se repetau la nesfârşit în gândurile mele , le întorceam pe toate părţile . Căutam un nou înţeles la spusele lui , aş fi vrut să îl aud râzând din nou şi să fie fost glumă . Vorbea serios, dar totuşi de ce mă dorea pe mine . Ce aveam eu ? Nimic , un mare si imens nimic . Nu aveam bani , deci nimeni nu avea să plăteasca o răscumpărare pentru mine , putea la fel de bine să mă omoare atunci . Eram pierdută din nou într-o altă lume , departe de acel parc , departe de acei doi oameni . Observând acest lucru si ezitarea mea , i-a făcut un semn lui Roy , tânărul al cărui nume îl aflasem din convorbirea lor . Blondul a scos cuţitul , apropiindu-l de mâna prietenei mele , picături de sânge se prelingeau pe pielea ei . Curgeau încet şi apoi au căzut pe trotuar , amestecându-se cu particule de colb .
A luat din nou briceagul , îndreptându-l spre gâtul Isabelei , dar înainte de a-şi atinge ţinta , tăişul ascuţit mi-a străpuns palma . Nu ştiu când ajunsesem lânga cei doi , nici de ce făcusem asta . Nu puteam să o las să moară , oricând de mult aş fi negat , ţineam la ea . Undeva , adânc în interiorul meu o iubeam , totuşi nu suficient de mult pentru a mă sacrifica pentru ea . Asta am crezut la început , eram prea narcisistă pentru a îmi pasă de alţi . M-am înselat şi am zâmbit . Apoi am simţit durerea şi o usturime care îmi apăsa mâna . Un val de sânge a izbucnit , am incercat să îl opresc , presând zonă rănită . Uram acest lichid roşu ce îmi străbatea venele , el era dătător de viaţă , o viaţă pe care eu încetasem să o doresc . Acum însă părea că acea zgârietură urma să mă sece şi de ultima picătură de sânge .
Din nou tânărul era pregătit să îi aplice o nouă lovitură şi eu trebuia să o împiedic . Credeam că tăişul îmi va atinge din nou pielea si se va bucura de gustul sângelui meu , dar spre marea mea surprindere m-am înselat şi cuţitul fusese aruncat într-un buzunar neîncăpător . Isabela nu reacţionase deloc în tot acest timp , părăsită pe o bancă.
Luasem o decizie , ştiam ce trebuia să fac în continuare , i-am privit pe cei doi si am vorbit .
Capitolul 2
,, Închide ochii şi visează . Doar în vise poţi fi fericită , acolo îţi modelezi viaţa din iluzii , dar ce faci când totul se dărâmă şi tu trebuie să aduni rămăsiţele ? Mai bine continuă să dormi ... ’’
Îmi doream ca totul să fie un vis şi eu să mă trezesc cum făcusem în această dimineaţă , dar nu s-a întâmplat acest lucru . Continuam să stau nemişcată , temându-mă de ce ar putea cauza următorul meu gest . Erau prea multe lucruri pe care le puteam face în acel moment . Am vrut să fug , să o părăsesc în acel parc şi să nu mă mai uit înapoi . Ajungând acasă , sunam la poliţie şi le povesteam incidentul , sperând ca Isabela să nu fi păţit ceva . Dar ce dracu puteau să facă oamenii legii , să găsească trupul lipsit de viaţă şi să îmi transmită condoleanţe sincere . Au mai făcut asta , am trăit acele clipe si nu urma să le retrăiessc . Alungasem acea variantă din gândurile mele . Atunci cred că am simţit teamă , eram inutilă , incapabilă să mă mişc .
Simţeam că aerul nu mai ajungea în plămânii mei , că se pierdea undeva pe drum . Aş fi vrut să spun ceva , dar cuvintele mi se blocau în gât . Frica era emanată de fiecare por , răspândindu-se în corpul meu , în acel moment totul era posibil si totuşi atât de imposibil.
Orice raţionament dispăruse , luciditatea se rătăcise şi ea , iar tot ce făceam era să tremur şi să aştept un ajutor . Ţipătul prietenei mele întrerupse tăcerea , apoi a gemut uşor , o mână aşezându-se peste gura sa , furându-i vorbele . Plângea , lacrimile îi străbăteau obrajii , apoi a căzut în genunchi, implorând mila . Cuţitul se plimba în continuare pe pielea ei , aşteptând să guste o picatură de sânge. Asta nu puteam suporta , nu ştiam ce trebuia să fac , dar ea nu va păţi nimic .
- Las-o in pace ! am scuipat aceste cuvinte cu o indiferenţă care m-a uimit şi pe mine .
Am analizat cele două persoane care îmi perturbaseră întâlnirea . Unul dintre ei era mai bătrân , chipul lui nu exprima nimic , poate doar o urmă ascunsă de plictiseală . Celălalt era tânăr , avea părul blond , câteva suviţe brăzdându-i fruntea , şi se juca cu arma albă pe obrazul Isabelei , dar mă priveam , am remarcat doi ochii verzi . Felul în care se uita la mine m-a făcut să îmi pierd orice urmă de curaj . Emana ură şi dispreţ , îmi era superior , asta spunea privirea lui . Pentru câteva secunde am realizat că avea dreptate , am vrut să mă prăbuşesc la pământ , să cad şi să îi las să facă ce vor . Îmi dorisem să mor de multe ori , iar acum cineva îmi ascultase rugile , prea târziu . Ce convenabil!
Atunci am auzit râsul tânarului .
- Ce am găsit e al meu ! glasul său a răsunat dispreţuitor .
Nu contenise nicio clipă să se uite la mine , îi simţeam privirea cum îmi apăsa pe corp . Parcă aştepta să fac ceva , orice , dar eu mă blocasem , undeva departe , într-un alb imaculat . Vocea lui m-a trezit , atunci am zâmbit , am făcut asta atât de firesc , cred că aş fi putut izbucni într-un râs isteric . Mi-am adunat toată forţa pe care o deţineam şi am încercat să îl lovesc . Croşeul meu de dreapta a fost respins , apoi a eliberat-o pe Isabela , corpul ei inert izbindu-se de trotuar . Ochii ei îi erau acoperiţi de greutatea pleoapelor , atunci am realizat că leşinase .
L-am zărit pe acel băiat , apropiindu-se de mine şi introducându-si mâna în părul meu si pregătindu-se să mă loveasca , dar a fost întrerupt de celălalt .
- Roy , dă-i drumul , s-ar putea să ne fie de folos .
Blondul s-a retras atunci , reîntorcându-se lângă trupul Isabelei , cuprinzându-l în mâinile sale . M-am cutremuram când am zărit ochii negri ai bărbatului mai în vârstă , în care scânteia prea mult dispreţ . Un fior îmi străbătuse întregul corp şi din nou nu am putut să evit tremuratul . Se părea că durerea pe care ne-o cauza , îi provoca o plăcere neimaginabilă , judecând după urma de satisfacţie ce i se zărea pe chip . Nu mă putea mişca , privirile celor doi necunoscuţi ţintuindu-mă încontinuu. Întreaga lor atenţie se abătuse asupra mea după gestul necugetat pe care îl săvârşisem . Şituaţia devenise chiar stânjenitoare , în ciudă poziţiei în care mă aflam .
- Vrei să trăiesti sau măcar ca prietena ta să rămână în viaţă ?
Întrebarea era clar adresată mie , dar mi-au trebuit câteva minute pentru a înţelege sensul acelor vorbe . Am luat-o ca pe o ameninţare si totuşi de ce mă întreba aşa ceva . După încercarea mea eşuată de a ne salva am realizat ce urma să se intample . Acele cuvinte mă îndemnau să mai sper . Răspunsul meu era evident , aşa că nu am crezut că era necesar să mai zic ceva . Privirea lui iscoditoare m-a făcut să îmi schimb repede decizia luată .
- Normal că da ... i-a spus ironică .
A început să râdă , un râs nebun , isteric , prea dureros pentru a –l mai putea auzi .
- Ştii că sunt Dumnezeu acum ? ,, Normal că da...’’ a şoptit pentru el cuvintele spuse de mine .
S-a apropiat de mine , atunci i-am zărit chipul . Lumina unui stâlp se revărsase asupra lui , scoţând în evidenţa aceea pereche de ochi înspăimântători , scufundaţi în orbite , iar părul său negru , încâlcit cu câteva fire albe era acoperit de o gluga . Cutele de pe fruntea sa adâncindu-se când a ajuns lângă mine . Şi-a plimbat degetele pe chipul meu , trasând câteva linii şi apoi oprindu-se brusc .
- Ai face orice pentru a îţi ajuta prietena ? Chiar orice ?
- Da , da ... am ţipat , eram furioasă . De abia auzisem întrebare , dar nu am ezitat să îi arunc aceste cuvinte . Eram mulţumită de răspunsul meu , dar orice gând de victorie a fost distrus de zâmbetul său . Se aştepta să dau acest , dorise cu disperare să spun asta si eu într-un acces de furie îi oferisem pe tava această satisfacţie . Dar de ce ? De ce încercase să smulgă de pe buzele mele aceste cuvinte ?
- Bine , îţi vom lăsa prietena în pace . Vom face un schimb ... te vreau pe tine în locul ei. Ce spui ? Te sacrifici pentru a-i salva viaţa ? Ce vei face ?
Din nou i-am întâlnit privirea , iar un sentiment de nepuţintă se născuse în interiorul meu . Bătăile inimii mi se acceleraseră , respiram greoi , încercând să mă calmez . Degeaba , tremuram , din nou îmi simţeam mâinile reci , prea înghetaţe . Cuvintele lui mi se repetau la nesfârşit în gândurile mele , le întorceam pe toate părţile . Căutam un nou înţeles la spusele lui , aş fi vrut să îl aud râzând din nou şi să fie fost glumă . Vorbea serios, dar totuşi de ce mă dorea pe mine . Ce aveam eu ? Nimic , un mare si imens nimic . Nu aveam bani , deci nimeni nu avea să plăteasca o răscumpărare pentru mine , putea la fel de bine să mă omoare atunci . Eram pierdută din nou într-o altă lume , departe de acel parc , departe de acei doi oameni . Observând acest lucru si ezitarea mea , i-a făcut un semn lui Roy , tânărul al cărui nume îl aflasem din convorbirea lor . Blondul a scos cuţitul , apropiindu-l de mâna prietenei mele , picături de sânge se prelingeau pe pielea ei . Curgeau încet şi apoi au căzut pe trotuar , amestecându-se cu particule de colb .
A luat din nou briceagul , îndreptându-l spre gâtul Isabelei , dar înainte de a-şi atinge ţinta , tăişul ascuţit mi-a străpuns palma . Nu ştiu când ajunsesem lânga cei doi , nici de ce făcusem asta . Nu puteam să o las să moară , oricând de mult aş fi negat , ţineam la ea . Undeva , adânc în interiorul meu o iubeam , totuşi nu suficient de mult pentru a mă sacrifica pentru ea . Asta am crezut la început , eram prea narcisistă pentru a îmi pasă de alţi . M-am înselat şi am zâmbit . Apoi am simţit durerea şi o usturime care îmi apăsa mâna . Un val de sânge a izbucnit , am incercat să îl opresc , presând zonă rănită . Uram acest lichid roşu ce îmi străbatea venele , el era dătător de viaţă , o viaţă pe care eu încetasem să o doresc . Acum însă părea că acea zgârietură urma să mă sece şi de ultima picătură de sânge .
Din nou tânărul era pregătit să îi aplice o nouă lovitură şi eu trebuia să o împiedic . Credeam că tăişul îmi va atinge din nou pielea si se va bucura de gustul sângelui meu , dar spre marea mea surprindere m-am înselat şi cuţitul fusese aruncat într-un buzunar neîncăpător . Isabela nu reacţionase deloc în tot acest timp , părăsită pe o bancă.
Luasem o decizie , ştiam ce trebuia să fac în continuare , i-am privit pe cei doi si am vorbit .