Black Soul Revival [+18] [yaoi]

[Yaku-chin]

Oh..se vede ca nu e asa placut ficul nostru, dar nah, poate se gaseste careva sa ne lase o parere, cine stie:D

Capitolul 4




Astepta cu ardoare clipa in care totul se va darama, iar el, va fi cel care va reconstrui totul. Imboldul launtric inflorea cu fiecare secunda. Acum avea sa dea totul pe play iar jocul va incepe dupa regulile lui, dupa dorintele si vrerea lui, iar cand se va satura, desi nu credea asta, de abia atunci putea da totul naibii, dar momentan timpul, planul lui era atat de bine alcatuit incat nici macar sfarsitul lumii nu putea distruge acea organizare compacta a sa. Atata incredere avea in reusita lui incat nu mai realiza cat de multe se pot intampla, momentan inca se afla in stadiul de delir. Pasiunea pentru razbunare il distrugea si in acelasi timp il renastea, ii dadea putere si vointa sa continuie, oricum nu avea sa renunte indiferent de obstacole.
Mintea sa era infectata numai cu imaginea ei, o vedea oriunde se uita, ea inca exista in viata lui, si o punea inconstient mereu pe primul loc, intr-o veneratie bizara, care nici macar nu ii facea bine. Momentan stia ce avea sa faca, nimic mai mult decat sa se acomodeze intai cu noua viata. Avea sa isi ocupe noul post de lucru. Anthony ii explicase deja toate detaliile despre ce va urma sa se intample. Desi parea totul atat de simplu, in el inca era o mica particica ce regreta totusi ca se ajunsese la asta, insa nu voia sa recunosca, orgoliul sau nu ii dadea voie, iar sangele infectat cu venin il facea sa se simta rau de cate ori realiza ca totul se intamplase din vina celor ce ii crezuse candva prieteni, apropiati. Si inca nu ii venea sa creada ca fusese injunghiat de persoana cea mai apropiata lui, insa rana aceea adanc ingropata inca sangera si oricate bandaje ar fi pus pe ea , aceea ar fi persista mult timp , foarte mult.
Privirea sa inca statea pe pozele celor ce in curand vor fi doar amintiri in jurnale sau ziare sau documentare. Aflase despre familiile acelor persoane, care aveau chiar si copii recent nascuti, dar chiar nu ii pasa, din contra, avea sa se razbune din plin. Era foarte constient ca la sfarsitul vietii nu va avea un final fericit, si persupunea ca va fierbe intr-un cazan, invartit mereu incolo si incoace de un demon ursuz, sau ceva de genu, insa nu asta conta acum, ci scopul sau care era pe primul plan. Nu acceptase sa se uite pe pozele ei . Nu voia doar el sa o vada intr-o rama veche, ci si ea pe el, mai ales in carne si oase. Asa ca astepta clipa in care se vor reintanli. Nu se schimbase prea mult, doar parul brunet era mai lungut , iar ochii candva de un verde mai pal amestecat cu negru, erau acum de un verde limpede si crud, si atat de adangi incat privirea sa parea plina de ura, ceea ce era si adevarat, iar corpul sau capatase mai multa putere fizica, si morala dar mai putin.
Citise deja destule si vazuse destule, astfel incat sa isi formeze o parere despre modul cum va proceda. Va lua intai cele mai mici victime si mai neimportante, avea de gand sa fie milos cu cei ce doar statusera pe tusa si nu se implicasera , si totusi fiindca nu o facusera macar in interesul sau aveau sa plateasca. Nu avusese nevoie de ajutorul nimanui cand infundase puscaria din cauza lor, ca sa iasa primul din orice situatie, sa le castige increderea si respectul celor cu care statuse acolo. Dar cum avea un caracter atat de ciudat si sinistru, acceptase sa petreaca cativa ani la inchisoare, astfel putea sa acumuleze totul, sa relizeze, sa asimileze totul si sa poata gasi o solutie clara, satisfacatoare si cruda prin care sa ii infrunte.
Inca nu era atat de curajos pe cat spera sa fie, inca era vulnerabil fata de ea, fata de toate femeile , dar credea ca ea era altfel, si chiar era, dar in modul gresit. Iesise din balconul intunecat si se intrepta spre living unde stia ca il va putea gasi pe Anthony.
Il saluta absent si se aseza pe canapea , langa el. Prietenul lui se ridica si ii inmana niste harti.
-Vei avea o gramada de hartoage de semnat la spital, oricum vei avea ajutoare si nimeni nu stie nimic legat de trecutul tau si despre tine.
-Si spune-mi cum ti-a venit ideea, sa creezi un spital din nimic, si tocmai acum? intreba amuzat Orlando.
-Pai , atunci cand mi-ai cedat actiunile tale, multi m-au privit cam rau si nu stiau pe ce se arunc bani tai asa repede si usor, cum tu erai in inchisoare eu ma asiguram ca totul sa fie bine acolo, si mi-a venit scuza cu spitalul, oricum produce bani ca lumea .
Orlando il privi putin ciudat, nu se asteptase la o asemenea idee, dar oricum nu il prea interesa. Peste cateva zile va face pe seful, cand el nu avea mare habar despre medicina, ce conta asta? Doar va avea multi doctori pe langa el. Totul era doar o fatada insa stia ca acest nou serviciul nu il va face sa renunte la celelalte.
-Sa inteleg ca totul e legal cu spitalul?
-Absolut!
Brunetul dadu absent din cap. Ii era dor de vremurile vechi in care erau amandoi camarazi si se ocupau cu furtul, cu traficul de carne vie si droguri, stia ca ce facuse nu era bine, dar adrenalina acelor momente era acum doar un vis indepartat. Nu ca ar fi avut nevoie de bani ca sa practice acele meseri distrugatoare, dar jocul, tentatia de a afla cum e, si placerea de a fi mereu in pericol il indemnase sa faca asta. Oricum niciodata nu fusese prins, scapase basma curata si se simtea mandru de asta. Familia sa nu stia despre perioada ce o petrecuse el in inchisoare, nici nu voia sa stie. Mai ales ca tatal sau era un batran acru si nesuferit, iar maica’sa o frantuzoaica plina de fite, si s-ar fi simtit ofensata de o asemenea jignire adusa familiei si statutului ei social. Nu putea spune ca avea amintiri frumoase din copilarie, alaturi de parinti si frati, fiindca avea o sora si un frate mai mari ca el. Nu se plangea , fiindca nu ii pasa. Tinuse contacul cu ei prin telefon, chiar si pe perioada cat fusese inchis.


****

Venise vremea sa plece la prima intalnire sociala cu firma Seduction. El avea sa fie prezentat drept nou si singurul proprietar al acelei firme, defapt adevarul chiar era asa. Numai ca fosti sai amici profitasera de caderea lui, insa acum urma momentul adevarului. Intalnirea avea loc la un restaurant, si doar din pura intamplare proprietarul acelui restaurant era chiar Anthony, iar cei doi prieteni ii invitasera pe viitori lor “ asociati” . Orlando purta un costum alb, cu o camasa neagra si cu cravata, pantofii fiind tot de culoare neagra, iar Anthony avea un costum bej cu o camasa alba , cravata lipsind. In restaurant nu era nimeni in afara de personal, si cei doi prieteni, amandoi observase privirile chelneritelor si aveau doar ce vedea . Doua persoane practic venite din paradis, sau infern. Amandoi asezati la o masa de zece persoane asteptandu-si invitatii. Cei doi comandasera tot ce urma sa fie servit. In scurt timp cinci persoane intrara in restaurant. Doi barbati trecuti peste 40 de ani, iar ceilalti trei avand mai putin de 30. Observase Orlando numai privindu-i o secunda. Putea spune fara rusine ca si inchisoarea te invata multe lucruri utile. Amandoi se ridicara dand mana cu cei cinci barbati, salutandu-i politicos.
- Anthony , nu ni-l prezinti pe nou asociat? Intreba cel mai invarsta dintre ei.
Anthony nu ii raspunse, deoarece Orlando i-o lua inainte, vocea sigura, victorioasa si hotarata rasuna clara si limpede:
-Dar Clarice ma cunosti destul de bine!
Batranul ii privi si pe ceilalti patru colegi ai sai pe care Orlando ii stia foarte bine.
- Dominique, Leon, Arthur cum de nu va amintit de mine, prietenul vostru vechi.
Il ignora pe cel mai tanar dintre ei, fiindca isi daduse seama ca acel pusti, ce nu credea ca avea mai mult de 20 de ani, daca nu si mai putin, stia exact cine e. Il stia vag pe pustiul blond ce se uita la el , isi amintea de el ca fiind un copil, dar asta fusese demult, credea ca e nepotul lui Dominique, insa nu era asa sigur, dar daca era cum presupunea, banuia ca s-a pricopsit cu un aliat, si chiar nu il deranja asta.
-A, chiar nu cred ca ne cunostem, Si ce atata mister, spuneti-ne cine sunteti.
Insa, inainte ca brunetul sa raspunse, tanarul blond ce venise cu acei batrani libidinosi si scarbosi raspunse.
-Domnul e …Orlando, Orlando Mausol. Gresesc cumva?
Cei patru isi indreptara privirea catre blond speriati, era imposibil asa ceva. Orlando Mausol, acel Orlando era mort, demult,era imposibil.
-Nu, chiar de loc Valentin. Raspunse Orlando.
Zambetul sinistrul de pe chipul lui Valentin il impacienta pe Dominique si Clarice. Nu intelegea de ce tanarul zambea vazandu-l pe acel monstru.
-Dar nu e posibil, incerca Leon sa spuna.
Orlando doar zambi si nu mai continua discutia, ranjetul acela dezvelindu-i dintii, ranjet ce se largea cu fiecare grimasa a celorlalti. Anthony cu un glas serios si calm ii linisti pe cei patru barbati.
-Nu suntem aici sa facem zarva, dar am putea sa o facem. Personalul nu o sa se bage . Speram insa ca veti accepta conditiile noastre fara prea mare efort si sa fiti alaturi de noi, daca…
-Niciodata. Spuse Arthur.
Anthony tusi vizibil iritat, continuand ce voia sa spuna.
-Daca nu vreti, atunci putem urma cealalta cale, cea care se va solda cu cel mai mare cosmar al vostru,dar asteptam raspunsul vostru. A, si nu uitati, viata voastra depinde de Orlando, dar daca as fi in locul lui v-as omora pe loc. Valentin, Orlando are planuri mari cu tine, sper doar sa nu il dezamagesti.
Tanarul blond era foarte fericit. Pentru el aceasta era o sansa unica; in sfarsit avea sa scape de acei batrani spurcati ce ii distrusesera viata. Anthony se interesase de viata acestui Valentin pe vremea cand Orlando inca era in inchisoare si aflase ca tanarul era la dispozitia celor patru barbati pentru mult, mai mult decat pe plan social, ci si pe plan intim, iar Orlando ii daduse ideea de a il implica si pe Valentin in acel joc murdar. Logic, avea nevoie de multi aliati, cati mai multi. Deoarece viitorul ce se asternea bucata cu bucata in fata lor, viitor ca un puzzle ciudat, nu parea a fi unul linistit, unul pe care il vor cuceri imediat. Era periculos, era plin de lucruri neprezavute, insa Orlando deja si-l planificase in amanunt. Nu degeaba fusese cel mai destept criminal de pe fata pamantului, nu?