29-01-2010, 11:18 PM
[/align][/align]
Cine spune ca viata este usoara? Ei bine este un prost. Eu sunt Bianca, Bibi sau Bia, un copil, sau mai bine spus eram un copil. Acum insa, toate mizeriile vietii m-au schimbat. Povestea mea incepe acum 19 ani.
Eram un copil normal, vesel, iar cel mai important cu ambii parinti. Insa ceva sau cineva acolo sus nu ma iubea prea tare. La trei ani de la aparitia mea pe lumea asta de nimic, mama mea a murit de cancer. Tatal meu era disperat, totusi asta e putin spus. Era sfasiat, se droga cu durere, insa a gasit undeva puterea sa continue porcaria asta. Tatal meu este un om inalt, bine facut, cu ochii albastri. La cei 40 si ceva de ani ai sai, este un om de treaba, dar nu prea calm.
S-a recasatorit, mai mult pentru mine si pentru fratele meu cu 5 ani mai mare decat mine, Cosmin.
Imi amintesc de clasele unu - patru. Eram la una dintre clasele cele mai bune, nu ca as vrea sa ma laud. Din clasa a I a, eram mult mai diferita de restul copiilor. Era ciudat. Scriam cu stanga, si plangeam muuult, chiar daca banca mea era murdara. Nu poti sa iti imaginezi sentimentul de ura pe care il aveam fata de toata lumea. Toti radeau de mine. Ma simteam ca o straina, ca si cum nu aveam pe nimeni. Invatatoarea mea se temea ca plang prea mult, asa cum si era. Situatia mea de acasa era groaznica. Certuri, farfurii sparte, prea putini bani, prea putine tigari, prea putina fericire. Iti spun tie toate astea cititorule, pentru ca am nevoie de un confident, am nevoie de cineva care sa ma inteleaga.
Imi era prea greu. Fara nici o incurajare, fara nimeni pentru mine pe iadul asta pe pamant. O sa crezi ca suna prea exagerat. Rabdare. Nu ai vazut tot. Aici inca e frumos.
Mama mea vitrega, Monic, era ceva in genul unei printese prea rasfatate. Nu cred ca exista cuvinte sa o descriu. Nu prea muncea, insa se aprecia mereu singura.
Tatal meu mereu o suporta, poate pentru ca intr-un fel ciudat o iubea. Insa eu nu. Pentru ea, eu nu existam, iar uneori numai eu ripostam insultelor ei grele, deseori aceste certuri se terminau nu numai cu o pedeapsa idioata, ci si cu palme. Palme pline de ura, care insemnau mult pentru mine, insa de dragul tatei mereu imi adresa scuze goale, cum ca nu s-a putut abtine, si stie ca a gresit.
Nu aveam ce sa fac. Pentru ea simteam, si inca simt dezgust, ura, pana si numele ei stupid ma enerveaza, Monic, dar inghiteam, iar uneori ma miram si eu ce stomac mare aveam.
Aici, tu trebuie sa iti amintesti ca eram doar un copil mic, de vreo zece ani.
Cred ca aveam paisprezece ani cand orice urma de inocenta pe care o mai aveam a disparut complet. S-a intamplat intr-o zi obisnuita, insa in care cearta normala a luat amploare. Urma palma frecventa, insa atunci era prea mult pentru mine. Nu pot sa iti explic cata ura aveam in mine. Nu vroiam sa cred ca pot sa o fac ...Si da, imi parea din ce in ce mai normal, si deodata am simtit cum imi sticleau ochii, si... i-am dat o palma. Eu Bibi, i-am dat ei o palma, lui Monic.
Nu ai cum sa intelegi cat de bine m-am simtit. Aveam fluturi in stomac, iar eu am avut doar o singura data fluturi in stomac. Shh...rabdare...nu e timp si nici nu trebuie sa afli acum.
Revenind. Cred ca palma aceea cu destinatie Monic a fost una dintre cele mai bune senzatii. Nici macar tigara nu mi-o dadea. Da, ai citit bine, nu esti chior la naiba. TIGARA. Suntem in secolul douazeci si unu. La ce naiba te asteptai? Sa fiu micuta papusa Barbie ? Sa ma imbrac colorat ? Imi pare rau, dar si de data asta te inseli. Am mai zis, si nu imi place sa o zic a doua oara. Nu am masini, case, bani, si fericire. Nu, ai gresit povestea. Eu sunt alfel. Eu mi-am schimbat stilul cu mult in urma. Dintr-a cincea. Dulce clasa a cincea. Incepe cu haine negre, oja neagra, placa, vopsea neagra, iar la sfarsitul clasei a saptea... ohh...frumoasa clasa a saptea, acolo, vezi tu, intra tigara.
O sa iti sune patetic. Micuta Bibi, cu note mari la scoala isi arunca cacatul de viata, la gunoi. Vezi tu, eu incercam de fapt sa o reciclez. Iar cand mi s-a oferit prima tigara, veneam de acasa. Fa singur legatura.
Puteam sa renunt. Puteam, dar la dracu nu vroiam. Ma usura. Scapam pentru un minut, din mizeria asta. Cat de tare aveam de asa ceva.
Prima data cand mi s-a oferit o tigara eram cu prietenii mei. Cu Octav, Radu si Paula. Radu... si acum cand ma gandesc la el zambesc. Radu este un rocker al dracu de frumos, de treaba si pe deasupra si destept. Vezi...cu el am avut prima oara fluturi in stomac. Cine nu ar fi avut. Era cel mai bun prieten al meu. Uneori se comporta ciudat cu mine, iar eu ma simteam prost fata de el ca aveam acel secret idiot. Il iubeam.
Cat de tare am incercat sa ascund asta. La naiba cat de tare. Si acum imi pare rau ca nu i-am zis mai devreme. Era singurul lucru frumos din tot ce traiam. Si mai ales stia tot ce traiam.
Pentru ca ai aflat ca i-am zis o sa iti spun si cum s-a intamplat. Eram la film. Al naibii film, era cea mai frumoasa zi din viata mea si la dracu era Twilight. Urasc cacatul ala de film. Cand m-a luat in brate, am zis ca o proasta, ca il iubesc mult. Asteptam sa rada, sa ia mana sau sa scoata macar un sunet. Oh...a dracu tacare...ce emotii aveam. Dar nu a fost un porc, mi-a zis ca si el ma iubeste mult. Iar de aici fa singur deductia.
Dupa ce am devenit prietena lui Radu au urmat ah....cele mai frumoase luni din viata mea. Nici macar groaznica situatie de acasa nu ma mai afecta. Suportam, si ma gandeam la ce merita sa traiesc. Si imi venea in minte fata lui a naibii de frumoasa. Era rocker. Iubesc rockerii.
Oh. Acum trebuie sa iti spun ce naiba s-a mai intamplat in cacatul meu de viata. Cosmin a fost calcat de o masina. A dracu masina. Am inceput sa urlu, medicii nu ii mai dadeau multe sanse, si nici macar nu a supravietuit. Nu am putut sa iti spun de Cosmin pana acum. De ce? Pentru ca pe el Monic il iubea. Da. Monic, tampita Monic iubea. Dar cum sa nu il iubeasca? Era mare, destept, si o respecta pe Monic, ii zicea si la dracu mama. Eu nu i-am zis niciodata mama. Niciodata.
Cand am aflat ca a murit... doamne cat am mai plans, chiar am fost la cacatul ala de pod sa ma arunc. Nu degeaba il iubesc atat de mult pe Radu. Am avut noroc ca a venit dupa mine. Pentru ca alfel eu vroiam sa pun capat povestii negre. Sa nu te mai plictisesc cu durerea mea. Insa nu a fost sa fie. Imi pare rau.
Apoi acasa a devenit din ce in ce mai greu. Monic ma acuza ca ii alimentez durerea, pentru ca ea credea dracului ca daca si eu as fi iubit-o s-ar fi simtit mai bine. La dracu.
Tata nu vroia sa imi arate ca nu ma mai suporta, dar il simteam. Tata. Propriul meu tata.
Ma simteam ca un gunoi. Pentru ei asta eram. O proasta. O idioata. Ha. Uite-o pe micuta Bibi, stand in bratele lui Radu plangand. Multi ziceau ca mi-am facut-o singura. Sa se duca dracu cu barfele lor de cacat.
Sase august 2015. Eu plangeam. Radu incerca sa ma faca sa ma opresc. La naiba. Lacrimi sarate. Pline de durere. Numai eu aveam parte de asa ceva. Incepusem de cateva luni sa ma gandesc sa termin povestea.
Singurul lucru care ma mai tinea pe filele cartii era Radu. Cat il iubeam. Insa si el avea probleme acasa. La dracu cu problemele. Ne plimbam ore, gandindu-ne de ce pentru noi nu exista un Dumnezeu. La naiba. I-am zis ca vreau sa ma omor. Eram serioasa. El mi-a zis ca impartaseste sentimentul de cateva saptamani.
Imi venise ideea sa ne aruncam de pe pod amandoi odata. Unul in bratele celuilalt. Doi rockeri. Sa ne tina minte lumea asa cum am fost. Tristi, deprimati, singuri.
In aceeasi zi, am facut-o. L-am sarutat, si ne-am aruncat. Amandoi odata. In timp ce cadeam, ma gandeam cat de mult l-am iubit, si cat de mult il iubeam. Nu am avut nici un regret, si sper ca nici el. Cand eram aproape de pamant mi-a spus scurt “ Te iubesc..†.I-am raspuns ca si eu, si am incercat sa il sarut. Naiba stie daca am reusit, pentru ca atunci am atins pamantul.
Nu am simtit nimic, in afara de dragoste pentru iubitul meu.
Aceasta, este povestea trista a lui Bibi, un copil ce s-a maturizat mult prea devreme, dar si a lui Radu, doi rockeri indragostiti unul de altul pana peste cap, dar cu toate acestea doborati de cacaturile vietii.
O drama...
[align=left]Hei....Primul meu fic... E vorba despre suferinta. Asa cum am trait-o eu si poate multi altii.Cine spune ca viata este usoara? Ei bine este un prost. Eu sunt Bianca, Bibi sau Bia, un copil, sau mai bine spus eram un copil. Acum insa, toate mizeriile vietii m-au schimbat. Povestea mea incepe acum 19 ani.
Eram un copil normal, vesel, iar cel mai important cu ambii parinti. Insa ceva sau cineva acolo sus nu ma iubea prea tare. La trei ani de la aparitia mea pe lumea asta de nimic, mama mea a murit de cancer. Tatal meu era disperat, totusi asta e putin spus. Era sfasiat, se droga cu durere, insa a gasit undeva puterea sa continue porcaria asta. Tatal meu este un om inalt, bine facut, cu ochii albastri. La cei 40 si ceva de ani ai sai, este un om de treaba, dar nu prea calm.
S-a recasatorit, mai mult pentru mine si pentru fratele meu cu 5 ani mai mare decat mine, Cosmin.
Imi amintesc de clasele unu - patru. Eram la una dintre clasele cele mai bune, nu ca as vrea sa ma laud. Din clasa a I a, eram mult mai diferita de restul copiilor. Era ciudat. Scriam cu stanga, si plangeam muuult, chiar daca banca mea era murdara. Nu poti sa iti imaginezi sentimentul de ura pe care il aveam fata de toata lumea. Toti radeau de mine. Ma simteam ca o straina, ca si cum nu aveam pe nimeni. Invatatoarea mea se temea ca plang prea mult, asa cum si era. Situatia mea de acasa era groaznica. Certuri, farfurii sparte, prea putini bani, prea putine tigari, prea putina fericire. Iti spun tie toate astea cititorule, pentru ca am nevoie de un confident, am nevoie de cineva care sa ma inteleaga.
Imi era prea greu. Fara nici o incurajare, fara nimeni pentru mine pe iadul asta pe pamant. O sa crezi ca suna prea exagerat. Rabdare. Nu ai vazut tot. Aici inca e frumos.
Mama mea vitrega, Monic, era ceva in genul unei printese prea rasfatate. Nu cred ca exista cuvinte sa o descriu. Nu prea muncea, insa se aprecia mereu singura.
Tatal meu mereu o suporta, poate pentru ca intr-un fel ciudat o iubea. Insa eu nu. Pentru ea, eu nu existam, iar uneori numai eu ripostam insultelor ei grele, deseori aceste certuri se terminau nu numai cu o pedeapsa idioata, ci si cu palme. Palme pline de ura, care insemnau mult pentru mine, insa de dragul tatei mereu imi adresa scuze goale, cum ca nu s-a putut abtine, si stie ca a gresit.
Nu aveam ce sa fac. Pentru ea simteam, si inca simt dezgust, ura, pana si numele ei stupid ma enerveaza, Monic, dar inghiteam, iar uneori ma miram si eu ce stomac mare aveam.
Aici, tu trebuie sa iti amintesti ca eram doar un copil mic, de vreo zece ani.
Cred ca aveam paisprezece ani cand orice urma de inocenta pe care o mai aveam a disparut complet. S-a intamplat intr-o zi obisnuita, insa in care cearta normala a luat amploare. Urma palma frecventa, insa atunci era prea mult pentru mine. Nu pot sa iti explic cata ura aveam in mine. Nu vroiam sa cred ca pot sa o fac ...Si da, imi parea din ce in ce mai normal, si deodata am simtit cum imi sticleau ochii, si... i-am dat o palma. Eu Bibi, i-am dat ei o palma, lui Monic.
Nu ai cum sa intelegi cat de bine m-am simtit. Aveam fluturi in stomac, iar eu am avut doar o singura data fluturi in stomac. Shh...rabdare...nu e timp si nici nu trebuie sa afli acum.
Revenind. Cred ca palma aceea cu destinatie Monic a fost una dintre cele mai bune senzatii. Nici macar tigara nu mi-o dadea. Da, ai citit bine, nu esti chior la naiba. TIGARA. Suntem in secolul douazeci si unu. La ce naiba te asteptai? Sa fiu micuta papusa Barbie ? Sa ma imbrac colorat ? Imi pare rau, dar si de data asta te inseli. Am mai zis, si nu imi place sa o zic a doua oara. Nu am masini, case, bani, si fericire. Nu, ai gresit povestea. Eu sunt alfel. Eu mi-am schimbat stilul cu mult in urma. Dintr-a cincea. Dulce clasa a cincea. Incepe cu haine negre, oja neagra, placa, vopsea neagra, iar la sfarsitul clasei a saptea... ohh...frumoasa clasa a saptea, acolo, vezi tu, intra tigara.
O sa iti sune patetic. Micuta Bibi, cu note mari la scoala isi arunca cacatul de viata, la gunoi. Vezi tu, eu incercam de fapt sa o reciclez. Iar cand mi s-a oferit prima tigara, veneam de acasa. Fa singur legatura.
Puteam sa renunt. Puteam, dar la dracu nu vroiam. Ma usura. Scapam pentru un minut, din mizeria asta. Cat de tare aveam de asa ceva.
Prima data cand mi s-a oferit o tigara eram cu prietenii mei. Cu Octav, Radu si Paula. Radu... si acum cand ma gandesc la el zambesc. Radu este un rocker al dracu de frumos, de treaba si pe deasupra si destept. Vezi...cu el am avut prima oara fluturi in stomac. Cine nu ar fi avut. Era cel mai bun prieten al meu. Uneori se comporta ciudat cu mine, iar eu ma simteam prost fata de el ca aveam acel secret idiot. Il iubeam.
Cat de tare am incercat sa ascund asta. La naiba cat de tare. Si acum imi pare rau ca nu i-am zis mai devreme. Era singurul lucru frumos din tot ce traiam. Si mai ales stia tot ce traiam.
Pentru ca ai aflat ca i-am zis o sa iti spun si cum s-a intamplat. Eram la film. Al naibii film, era cea mai frumoasa zi din viata mea si la dracu era Twilight. Urasc cacatul ala de film. Cand m-a luat in brate, am zis ca o proasta, ca il iubesc mult. Asteptam sa rada, sa ia mana sau sa scoata macar un sunet. Oh...a dracu tacare...ce emotii aveam. Dar nu a fost un porc, mi-a zis ca si el ma iubeste mult. Iar de aici fa singur deductia.
Dupa ce am devenit prietena lui Radu au urmat ah....cele mai frumoase luni din viata mea. Nici macar groaznica situatie de acasa nu ma mai afecta. Suportam, si ma gandeam la ce merita sa traiesc. Si imi venea in minte fata lui a naibii de frumoasa. Era rocker. Iubesc rockerii.
Oh. Acum trebuie sa iti spun ce naiba s-a mai intamplat in cacatul meu de viata. Cosmin a fost calcat de o masina. A dracu masina. Am inceput sa urlu, medicii nu ii mai dadeau multe sanse, si nici macar nu a supravietuit. Nu am putut sa iti spun de Cosmin pana acum. De ce? Pentru ca pe el Monic il iubea. Da. Monic, tampita Monic iubea. Dar cum sa nu il iubeasca? Era mare, destept, si o respecta pe Monic, ii zicea si la dracu mama. Eu nu i-am zis niciodata mama. Niciodata.
Cand am aflat ca a murit... doamne cat am mai plans, chiar am fost la cacatul ala de pod sa ma arunc. Nu degeaba il iubesc atat de mult pe Radu. Am avut noroc ca a venit dupa mine. Pentru ca alfel eu vroiam sa pun capat povestii negre. Sa nu te mai plictisesc cu durerea mea. Insa nu a fost sa fie. Imi pare rau.
Apoi acasa a devenit din ce in ce mai greu. Monic ma acuza ca ii alimentez durerea, pentru ca ea credea dracului ca daca si eu as fi iubit-o s-ar fi simtit mai bine. La dracu.
Tata nu vroia sa imi arate ca nu ma mai suporta, dar il simteam. Tata. Propriul meu tata.
Ma simteam ca un gunoi. Pentru ei asta eram. O proasta. O idioata. Ha. Uite-o pe micuta Bibi, stand in bratele lui Radu plangand. Multi ziceau ca mi-am facut-o singura. Sa se duca dracu cu barfele lor de cacat.
Sase august 2015. Eu plangeam. Radu incerca sa ma faca sa ma opresc. La naiba. Lacrimi sarate. Pline de durere. Numai eu aveam parte de asa ceva. Incepusem de cateva luni sa ma gandesc sa termin povestea.
Singurul lucru care ma mai tinea pe filele cartii era Radu. Cat il iubeam. Insa si el avea probleme acasa. La dracu cu problemele. Ne plimbam ore, gandindu-ne de ce pentru noi nu exista un Dumnezeu. La naiba. I-am zis ca vreau sa ma omor. Eram serioasa. El mi-a zis ca impartaseste sentimentul de cateva saptamani.
Imi venise ideea sa ne aruncam de pe pod amandoi odata. Unul in bratele celuilalt. Doi rockeri. Sa ne tina minte lumea asa cum am fost. Tristi, deprimati, singuri.
In aceeasi zi, am facut-o. L-am sarutat, si ne-am aruncat. Amandoi odata. In timp ce cadeam, ma gandeam cat de mult l-am iubit, si cat de mult il iubeam. Nu am avut nici un regret, si sper ca nici el. Cand eram aproape de pamant mi-a spus scurt “ Te iubesc..†.I-am raspuns ca si eu, si am incercat sa il sarut. Naiba stie daca am reusit, pentru ca atunci am atins pamantul.
Nu am simtit nimic, in afara de dragoste pentru iubitul meu.
Aceasta, este povestea trista a lui Bibi, un copil ce s-a maturizat mult prea devreme, dar si a lui Radu, doi rockeri indragostiti unul de altul pana peste cap, dar cu toate acestea doborati de cacaturile vietii.
Love is like google, you have to go trough a lot of spam before you find what you are looking for. 
Damn...I love Green Day <3
I walk a lonely road
The only one that I have ever known
Don't know where it goes
But it's home to me and I walk alone
I walk this empty street
On the Boulevard of Broken Dreams
Where the city sleeps
and I'm the only one and I walk alone...
The only one that I have ever known
Don't know where it goes
But it's home to me and I walk alone
I walk this empty street
On the Boulevard of Broken Dreams
Where the city sleeps
and I'm the only one and I walk alone...