O trecem pe feminin

[Teh]

Hellău :X
Mulţumesc de comentarii !!! :X Paul este în aceaşi clasă cu Dani dar nu sunt prieteni, doar colegi. Nu era pe acolo când a apărut Ela D:
În fine, am venit cu capitolul 11 ultimul pe săptămâna asta. revin săptămâna viitoare :)) sper să vă placă!

Lectură plăcută!


[center]Capitolul Unsprezece[/center]

Ar fi fost foarte distractiv să văd cum Silviu ia bătaie. Jur, poate că sunt prea rea dar vroiam să îl văd cum este învins. Cum şi orgoliul lui este călcat în picioare şi să îi citesc ura în ochi. Pentru cei ce îi pricinuiau o asemenea „ ruşine” . Exact aşa cum mă simţisem şi eu, şi eram absolut sigură că aşa fusese, dar eu nu eram prezentă. Însă, am aflat mai multe detalii de la amicul meu Paul care s-a oferit să mi le spună. Silviu nu a venit vineri la şcoală, şi am înţeles că avea răni urâte de tot. Am mers, deci, sâmbătă acasă la fratele meu Cristi. Ana era pe acolo când am ajuns, am salutat-o şi a trebuit să ne ţinem companie una alteia ceva vreme. Era o scorpie enervantă şi n-o plăceam de loc. Plus că îl influenţa negativ pe frăţiorul meu. Hm, când era vorba de mine , nu reuşea. Pentru că într-adevăr , dacă eram sigură de un lucru, acela era că bro mă iubea enorm. Am aflat de la ea câteva bârfe, neinteresante. Şi chiar a încercat un atac indirect la persoana mea. Ha, de parcă i-ar reuşi aşa ceva! O idioată, nici nu îmi puteam exprima în cuvinte dispreţul . Aşa că am lăsat-o baltă şi le-am analizat bucătăria modern mobilată.
Cristi a ajuns ceva mai târziu, însă s-a bucurat să mă vadă acolo. Nu a fost cine ştie ce reuniune. Am luat cina acolo şi am dormit la ei, dimineaţa ( pe la zece ) fratele meu m-a dus înapoi la apartament cu maşina sa, şi asta fusese tot.
- Te-ai împrietenit cu Paul?
M-a întrebat atunci când am ajuns în casă. Dormisem bine la el, dar cel mai bine era în acest apartament. Mi-am dat ochii peste cap.
- Îl cunosc pe Paul de multă vreme. Ce vrei să zici?
Îmi spusese că nu îi va dezvălui nimic, ce naiba. Speram că îşi ţinuse gura într-adevăr!
- Te-am văzut ieri cu el. Nu am putut să opresc pentru că eram cu şefu’, dar în fine. Să ştii că nu vreau să ai nicio legătură cu el. E băiat bun, dar nu vreau să... Mă rog, ştii tu despre ce vorbesc. Nu e bun ca să stai cu el.
Am început să râd instantaneu la ceea ce zicea. Nu îmi puteam imagina că el chiar crezuse aşa ceva . Era evident că nu mă interesa Paul. Şi mai evident era faptul că îi cunoşteam comportamentul faţă de sexul feminin. Şi când zic asta, vreau să spun doar că el era interesat de o fată să o bage în pat, apoi bye-bye, au revoir şi nu ne mai vedem niciodată. Era un bădăran, un nesimţit şi un necioplit când venea vorba de relaţii. Dar ca amic, era cel mai bun pe care îl puteai avea.
- Of, calm bro că nu fac eu aşa ceva. Suntem prieteni doar. M-a ajutat cu ceva.
M-a tot întrebat care a fost „ treaba” pe care a trebuit să o rezolv cu el, dar nu i-am spus decât că nu era importantă. Până la urmă a cedat şi a plecat înapoi, avea o zi plină ( de petrecut cu Ana evident ) şi eu m-am bucurat când m-am aflat iar singură. Aş fi vrut să dau o petrecere, cum nu era nimeni acasă! Dar nu prea puteam, mama ar fi aflat în doi timpi şi trei mişcări. Asta pentru că spionii nu erau niciodată tăcuţi. Mai bine o lăsam pe altădată. Nu aveam chef ca tanti Iuliana să vină peste mine că , vai de mine , nu poate s-o adoarmă pe mucoasa de fi-sa din cauza muzicii. Am lăsat , deci, toate gândurile de-o parte şi m-am băgat în sufragerie. Consum în exces de seminţe, pepsi şi uitat la filme. Mi-am lăsat şi laptop-ul aprins, cât şi messengerul. Era pe la ora 22 : 00 când am primit un buzz.
M-am ridicat leneşă din canapae şi m-am târât până la laptop-ul de pe măsuţă. Luându-l în braţe, m-am aşezat la loc.

[center] Daniel : BUZZ
Daniel : Bună
Sexy Chick : Ola Dani .Ce faci?
Daniel : Bine , p’acas. Mor de plicti.
Sexy Chick : Sâc sâc, eu nu mă plictisesc! : ))
Daniel : Mda, pe bună dreptate . Nici eu nu aş fi în stadiu’ ăsta dac-ai fi aici.
Daniel : Auzi, eşti liberă sâmbătă?
Sexy Chick : O să –mi verific agenda. De ce?
Daniel : Mnoh, îţi zic mâine. Până atunci îţi verifici programu’ : )) hai că te las. Pa .
[/center]

Asta m-a făcut foarte curioasă, de abia am putut să închid ochii şi să adorm. Mă întrebam ce planuri avea Dani, poate o întâlnire? La gândul ăsta aproape că mi-a venit să râd. Desigur că nu. El nu era acel gen de băiat, eram doar amici. Nu se gândea la aşa ceva. Şi de alta, nici eu, nu? Adică, doar presupuneam că ar fi vrut aşa ceva. Nu . Sigur că nu . Tot ceea ce era între noi era un început extraordinar de prietenie adevărată. Sau aşa ceva, însă nimic mai mult. Şi cu siguranţă şi el simţea acelaşi lucru. Vroia doar să... Încă nu ştiam ce, însă cu acest gând am adormit.
Dimineaţă, a venit iar Aura să mă trezească. Se pare că nu voi putea niciodată să o fac singură. Mi-am verificat telefonul şi am dedus că sunase alarma dar eu nu am dat semne de trezire.
Fiind o dimineaţă drăguţă, nu prea friguroasă, am luat o pereche de blugi, un tricou şi o jachetă. M-am încălţat în sandale şi am fost gata repede. Spre uimirea vizibilă a prietenei mele.
- Uau, se pare că devi bună la asta. Hai să mergem.
Mi-a zâmbit larg şi am înţeles că se întâmplase ceva de era atât de fericită. Am chicotit, şi în drum spre liceu am luat-o la întrebări. Nu ştiu ce se întâmpla azi, dar nu îmi era la fel de somn ca de obicei.
- Şi? Ce s-a întâmplat? Hm, hm , hm?
S-a fâstâcit şi se vedea că e fericită pentru faptul că o întreb . Of, fata asta. Ar vorbi într-una despre relaţia ei cu Raul. De abia aştepta o invitaţie specială.
- Deci, a fost super. Am fost acasă la Raul ieri! Îţi vine să crezi? A făcut o pauză. Deci.. Mie nu ! A fost super, am întâlnit-o pe mama lui. A fost foarte amuzant. După am stat cu sora şi cu fratele lui o perioadă şi în fine... Am rămas singuri, şi a fost super! M-am distrat atât de tare. Chicoti. Nu credeam că va face asta, adică ştii... Că aveam dubii că poate nu ţine atât de mult la mine dar acum ştiu că mă iubeşte. Of, e aşa minunat![
Am început să râd. Oare de ce am pornit-o?
- Mă bucur pentru tine scumpilici. Da’ să nu te vrăjească prea tare că doar ştii cum sunt băieţii.
A dat din umeri fără să mă privească.
- Nu toţi sunt la fel.
Am oftat şi mi-am zis că dacă o voi contrazice îmi voi strica ziua, şi am tăcut . Nu a mai scos niciuna dintre noi vreo vorbă până ce am ajuns la liceu. Acolo Paul m-a salutat şi eu i-am zâmbit larg, în timp ce acesta m-a măsurat cu privirea din cap până în picioare. Am considerat gestul neinteresant, aşa că nu i-am dat importanţă. Când am intrat în clădire, exact la uşă, era un grup de băieţi. Aura a trecut în faţa mea, şi atunci când am încercat să fac şi eu acelaşi lucru, un tip s-a pus în faţa mea.
- Neaţa frumoaso.
Mi-am dat ochii peste cap încercând să îl împing. M-a prins şi m-a tras aproape de el. Era un tip brunet, cu ochii albaştrii. Şi am văzut că aceea nu era culoarea naturală a părului său. Avea un pierce în sprânceană. Dar nu îmi plăcea cum arăta. Era slăbuţ şi faţa îi era urâtă. Plus că am văzut că nu avea dinţii foarte drepţi. Categoric, nu-mi plăcea! M-am smucit şi i-am ieşit din strânsoare.
- Lasă-mă!
Am ţipat nervoasă pentru ca el să mă prindă iar. Ce dracu vroia?
Înainte să pot reacţiona eu în vreun fel, în spatele meu a apărut un alt tip .
- Probleme , Grecule?
Celălalt m-a lăsat liberă şi am putut să plec. Înainte să ajung prea departe, m-am întors pentru a-mi vedea „ salvatorul”. Am fost oarecum uimită să îl zăresc pe Paul, pentru că nu îi recunoscusem vocea. Mi-am zis că îşi lua rolul prea în serios şi am mers mai departe. Desigur că i-am făcut cu mâna în semn de „ mersi” şi am fugit de-acolo. Mi se părea că are o atitudine ciudată. Poate că nu ar fi trebuit totuşi să îi cer favoarea aia. Hei , dar chiar el zisese că nu îi sunt datoare! Am fost supărată pe Aura că nu m-a aşteptat, dar nu am comentat nimic pe tema asta. Aşa făcea întotdeauna , când intram în vreo încurcătură ea fugea . Iar eu rămâneam acolo să dau faţa. În fine, eram obişnuită ce-i drept. Dar cum eu eram o persoană foarte loială, sau aşa mă catalogam eu, uram să văd cât de laşă era. Însă, nu i-am vorbit nimic despre asta.
Ziua s-a dovdedit a fi un întreg fiasco. Profa de mate a vrut să facem un fel de recapitulare şi am făcut miliarde de exerciţii. Idioată comunistă. Având în vedere că aveam doar două ore de matematică pe săptămână, te scotea din pepeni să vezi că face pe-a dracu. O proastă . În fine. Profa de română ne-a dat lista cu ce cărţi trebuia să citim ( altă idioată dar era oarecum de gaşcă ) şi restul orelor au fost şi mai cretine. La informatică chiar ne-a dat o temă ( săraca profesoară nu prea ştie pe ce lume trăieşte ) .
- Azi vine Raul să mă ia. Mergi cu noi?
Mi s-a adresat Aura înainte de ora de chimie ( luni + chmie + ultima oră = dezastru ) .
- Nu mersi, o să mă înjure Raulinio că vă fur intimitatea. Am râs. Glumeam, dar am nişte treabă de făcut. Salută-l din partea mea.
A dat din cap.
- Săptămâna viitoare e ziua lui. Mergem în club. Mi-a zis să te invit.
Am chicotit dând din umeri.
- Mda, sigur. Împlineşte în sfârşit 30 de ani?
Am început amândouă să râdem şi după aceasta a început ora. La sfârşitul întregii zile, am decis să îl sun pe Dani. Să îl întreb ce vroia să vorbim despre sâmbătă. Brusc m-am întrebat : Am numărul lui? Însă nu am avut timp de răspunsuri pentru că a apărut în clasă. Ciudat , ei mereu stăteau până la ultima oră ? Eu când voi fi într-a 12a nu voi mai da pe la liceu. Clar. Am râs în sinea mea, „ asta dacă nu se întorcea mama acasă până atunci ”.
- Bună .
Mi-a zâmbit şi eu am răspuns în acelaşi mod. Luându-mi geanta, am ieşit din clădire.
- Aşa, şi ce vroiai să vorbim?
S-a oferit să îmi care el cărţile şi tot ce mai aveam, dar l-am refuzat . Ar fi fost amuzant să îi dau geanta mea şi să meargă aşa cu ea . Dacă aveam ghiozdan, îi acceptam oferta politicoasă.
- Da, deci eşti liberă sâmbătă?
M-am uitat suspicioasă la el.
- Depinde pentru ce.
A chicotit şi ne-am oprit. Ne uitam unul la celălalt şi asta a fost chiar ciudat. Pentru că îmi plăceau atât de tare ochii lui... Şi îl mai văzusem de atâtea ori, dar parcă nu observasem până acum ce bine arăta.
Of, Ela. Trezirea. Dani e amicu’ tău. Ai înnebunit de tot fetiţo.
- Deci, e un meci sâmbătă între licee. Şi vroiam să vii să vezi cum jucăm. Mă rog, ideea e că dacă o să câştig, fac cinste.
M-am gândit puţin la asta.
- Şi dacă pierzi trebuie să te consolez?
Of nu te uita aşa la mine că o să sar pe tine, zău! Nu mai răspund de faptele mele. Şi-a mişcat aşa de uşor buzele şi ochii lui erau atât de pătrunzători încât am crezut că o să leşin acolo.
- Mda , sunt egoist nu? Ideea e că ne-au provocat şi noi am acceptat. Folosim sala din centru. Am închiriat deja locu’. Şi în fine, vrei să vi?
Of o să sar pe tine. Aş fi vrut să îl sărut , să îl îmbrăţişez şi să îi zic : Da! Dar nu puteam face asta. Hei, vroia sprijinul meu ca şi prietenă , nu? Nu îl înţelegeam pe băiatu’ ăsta. Poate că doar îmi plăcea să îmi imaginez ceea ce nu era, pentru că în adâncul meu credeam că şi el mă place. O, stai o secundă. Eu îl plăceam?
- Vin, vin ! Cum vrei să lipsesc? Dar ! Dacă pierzi o să îţi ţin o morlală mare-mare. Aşa că fă bine şi nu mă dezamăgi.
I-am oferit cel mai sincer zâmbet pe care îl aveam şi l-am văzut răspunzându-mi în acelaşi mod.
- Mersi.
Am dat din umeri.
- Pentru?
Punându-şi braţul în jurul gâtului meu, am început să mergem . Eu m-am bucurat de acest gest nesemnificativ. Era atât de bine să îl simt aproape de mine. Speram să nu se vadă că m-am înroşit, pentru că îmi simţeam obrajii arzând.
Mi-a mai dat un pupic pe obraz şi asta m-a făcut să mă simt şi mai bine.
- Doar aÅŸa.
- Oricând.
Am dat replica fără să o gândesc şi am continuat să mergem. A fost foarte drăguţ, pentru că m-a adus până la blocul în care locuiam. Deşi el chiar nu stătea în zona asta. Ar fi trebuit să îi mulţumesc , mi-am zis după ce am intrat în apartament. Dar pur şi simplu nu am găsit cuvintele alea. Doar îl salutasem de „ la revedere” şi am plecat, în timp ce acesta mă urmărea cu privirea. Am ştiut pentru că m-am uitat înapoi.
O greşeală fatală. Mi-am notat în minte. Nu te uita niciodată înapoi.

Pe seară am mers la Aura şi am luat cina cu ea şi familia ei. ’Nea Mihai avusese un chef nebun de glume în seara asta. Ca de obicei pe seama mea. Am râs destul de mult, după care am fost tachinată de fratele Aurei. Chiar aveau toţi ceva azi cu mine? Însă, a fost drăguţ să fiu iar într-o familie. Pentru că îmi era oarecum dor de vremea când eram împreună cu ai mei. Mama, tata şi fratele. Eram toţi patru. Acum însă fiecare îşi găsise un alt loc.
Nu vroiam să se înţeleagă că mă plângeam. Îmi plăcea viaţa asta. Doar că uneori te întrebi , cum ar fi fost dacă am fi fost cu toţi împreună? Probabil nu ne-am fi înţeles atât de bine. Când am ajuns înapoi în apartament, am putut sesiza liniştea şi singurătatea. Am fost surprinsă să realizez că , de fapt, nu mă deranjau lucrurile astea.