23-01-2010, 01:18 PM
Thanks de coment ! :X
Lectură plăcută!
Propunerea ei de a locui cu ea era tentantă. Dar îmi călca în picioare orgoliu şi mândria. Un bărbat, ca mine de altfel, nu se putea înjosi într-atât încât să se mute în apartamentul prietenei sale. Şi mi-am amintit brusc de tipul cu care fusese înainte de mine. Cât de puţin însemnase pentru ea dacă îl înlocuia atât de uşor? Nu îmi păsa, pentru că mă atrăgea atât de tare încât eram gata să fac orice pentru ca ea să rămână cu mine. Alături de mine. Suna destul de bine, devenisem foarte posesiv.
Nu era ceva tocmai obişnuit, având în vedere că mă culcam cu o femeie şi o trimiteam la dracu. Era ceva uşor pentru mine. Mă culcam cu ea, devenea nefolositoare şi mergeam la alta, tot aşa şi tot aşa. Că femei erau destule.
Dar Crystal era unică. Şi ea era femeie, desigur. Dar nu era ca nimic din ce întâlnisem eu până acum.
Chiar şi eu am crezut că vorbesc serios cu propunerea de a merge la tatăl ei şi să o cer de nevastă. Pentru o clipă chiar nu m-a deranjat faptul că ar fi trebuit să renunţ la stadiul de burlac. Dar , cel mai probabil, eram ucis dacă îi ceream mâna. Adică, dacă tatăl ei era vânător. Şi unul de grad mare, iar eu „ pradă†aşa cum mă numise chiar roşcata, era clar de pe ce fronturi vorbeam. Şi era totuşi amuzant, mă băgasem într-o problemă destul de mare. Şi ceea ce o agrava era că nu vroiam să ies, având în vedere că eram cu superba şi inegalabila mea vânătoare. Neah, exageram. Deşi chiar începeam să cred că ceea ce simt pentru ea e ceva mai mult decât atracţie.
Am luat un pahar de vin ÅŸi am sorbit lichidul roÅŸiatic. Delicios.
- Cine ai fost tu înainte să devi vampir? M-a întrebat Crystal. Stăteam în pat, uitându-ne unul la altul. Am lăsat paharul de-o parte şi m-am uitat suspicios la ea.
- Vrei să ştii asta?
I-am întâlnit privirea aprobatoare şi am zâmbit ridicând din umeri. Nu era cine ştie ce de zis.
- Păi am devenit vampir când eram... Mic. Eram „ om †înainte să devin vampir. Acum sunt jumate-jumate, după cum vezi. Aşa... Să vedem, eram un puşti, cred că aveam vreo zece... Mda, vreo zece ani când s-a întâmplat asta. Şi uite că am crescut aşa uşurel şi frumuşel, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Sfârşit.
Am început să râd realizând că , evident, nu e ceea ce ea vroia să afle. M-am apropiat de ea şi i-am prins firele de păr între degete, sărutându-i obrazul.
- Hai Jack, zi-mi!
Mi-am dat ochii peste cap, trecându-mi limba peste obrazul ei. Uşor, m-am depărtat şi am vorbit.
- Ok, deci aveam zece ani, nu ştiu sigur dacă asta era vârsta – pe bune, era în jurul acelor ani. Eram un copil obişnuit ...
Enervându-se, a început să ţipe. Zău, care e problema ei?
- Ce dracu Jack, zi mai bine că nu vrei să-mi povesteşti!
Am devenit serios. Despre ce vorbea? Încercând să îmi calmez nervii, mi-am lăsat muşchii să se contracte pentru a mă relaxa. Uşor, mi-am eliberat gândurile negative, închizând ochii am început să vorbesc.
- De ce să nu vreau? Tocmai asta fac, nu vezi?
Ochii săi străluceau, şi asta nu mă făcea să mă simt mai bine. Am ţâşnit din pat şi am privit-o şi eu furios.
- Da! Da, vezi Doamne ! Îmi zici că ai ajuns vampir la zece ani, şi ce copil normal arată aşa la vârsta aia?
Am început să râd atunci când i-am auzit vorbele. Despre asta era vorba? Mi-am lăsat privirea asupra corpului ei. Bulgii ăia îi veneau foarte bine, fiind foarte strânşi, un model atât de apetisant. Mi-ar fi plăcut să îi rup . Bluza albă îi venea perfect, având grijă să îi scoată în evidenţă trupul. Ah, da . Acei sâni pe care aş fi dorit să îi ating iar. Mi-am trecut limba peste buze şi am revenit la expresia amuzată.
- Ha? De ce râzi?
Continuând în aceleaşi hohote, am reuşit să îi explic.
- Adică... Adică tu crezi, tu crezi că o corcitură rămâne la vârsta la care e transformat?
Era clar, mai amuzant de atât nu cred că putea fi. Nu îmi puteam ascunde sentimentul puternic. Aceasta a venit spre mine şi m-a tras de păr, ceea ce m-a provocat să fiu atent. Pentru că era atât de aproape de mine şi o miroseam. Am strâns-o în braţele mele , după care am aruncat-o în pat. Mişcându-mă mai aproape, m-am aflat lângă ea într-o secundă.
- Scumpete, atunci când eşti transformat în vampir nu încetezi să mai exişti.
I-am luat una din mâini şi am dus-o spre inima mea.
- Bate, şi bate destul de rău. Şi nu ştiu cât de tare ai observat, dar şi pielea mea se încălzeşte. Nu e ca şi cum ar fi a naibii de rece non stop. Şi lumina nu mă deranjează atât de tare cum o face cu un sânge pur . Şi, ce exemple să îţi mai dau ? Aa, da!
M-am ridicat brusc şi am mers spre măsuţă , acolo unde pusese o tavă. Am găsit nişte măsline, şi mi-am permis să mănânc două.
I-am zâmbit.
- Dacă nu „ mă schimbam†de ce mai trebuia să mă hrănesc? Ok, cei ce s-au născut vampiri e clar că nu au nevoie de hrană, dar eu da . Aş muri dacă nu.
I-am urmărit expresia feţei . Câte puţine ştia despre mine, şi în fond.. Despre rasa mea. Am râs în sinea mea, era chiar ceva interesant.
- La dracu, serios?
Aşezându-mă înapoi în pat, am privit-o sfidător.
- Mda, aÅŸa e.
Chipul ei s-a luminat şi s-a schimbat într-unul pervers, cu un zâmbet caracteristic. A întrebat.
- Asta înseamnă că poţi să faci copii?
Am chicotit atunci când am auzit . Da, clar era nebună. Am luat-o de păr şi am sărutat-o.
- Vrei să-ncercăm?
Şi chiar aş fi vrut o partidă bună de sex. Cu Crystal aş fi vrut să fac asta mereu , nu m-ar fi deranjat să stăm în pat toată ziua. Dar nu, clar . Îmi doream şi altceva de la ea. Ca zâmbetul ăla, şi pumnii pe care mi-i mai da din când în când. Vorbele, să îi aud vocea superbă, să îi ascult isteriile. Să o văd mişcându-se. Şi nu cred că doar ea era nebună.
- Mai târziu. Mai zi-mi despre tine!
Cât entuziasm. Am oftat.
- Când eram om nu mâncam conopidă, dar după ce am devenit vampir a început să-mi placă.
Am pus cea mai serioasă expresie pe care o putea pune cineva în acea clipă şi i-am întâlnit surâsul. A trebuit să reacţionez şi eu la fel.
- Şi, altceva? Cum a fost după ce ai fost transformat? Adică, erai totuşi copil. Cum s-a comportat familia cu tine?
Priveam tavanul, stând întins şi gândindu-mă chiar eu la trecutul meu. Mi-am dat drumul la gură inconştient.
- Păi, a fost o reacţie obişnuită, ştii. M-au gonit de-acasă atunci când au realizat că îmi lingeam rănile. Dacă aveam doar zece ani făceam tot felu’ de prostii, şi mă loveam. Şi uau, ştii ce-mi plăcea să-mi beau propriul sânge? Sau pe al prietenilor de joacă. Lor nu prea le plăcea.
Am dat din umeri ÅŸi ea a chicotit.
- AÅŸa, ÅŸi?
Măcar pe ea o încânta povestea asta.
- Aşa... Păi s-a întâmplat când eram într-o tabără , sau aşa ceva. Ochii mi s-au schimbat în următorii doi ani, aşa că nu se vedea nicio diferenţă. Ziceai că-s acelaşi Jonathan dintotdeauna. Dar semnele au continuat să apară. Îmi plăceau colţii mei aşa că îi scoteam într-una şi-i arătam peste tot. Chiar mă distram. Ce m-a mai bătut tata într-o seară. Şi n-a durut, adică... Nu cât ar fi trebuit să o facă. Atunci au realizat : copilul ăsta nu mai e uman.
Faţa îi era oarecum serioasă, dar nu vroiam să analizez fiecare expresie aşa că m-am concentrat asupra tavanului, mai degrabă priveam în vid. Tonul meu era obişnuit, nu mă durea atât de tare să îmi amintesc de unele lucruri, însă altele erau date dracului.
- M-au izgonit de-acasă. Aveam doi fraţi şi o soră mai mică. Ea nu ştia ce se întâmpla, de fapt îi plăcea să-mi atingă colţii. Iar Arnold şi Mark au fost alături de mine, deşi pricepeau ( poate mai bine ca mine ) ce se întâmpla. Mama aproape că a făcut infarct, tata m-a expediat. Ah, cum m-a făcut atunci... Jigodie, parcă. Erau împotriva acestor creaturi dar nu-şi puteau ucide propriul copil. Mă rog, asta am crezut eu.
Mi-a venit în minte imaginea părintelui meu atunci când m-a gonit şi aş fi vrut să nu o fac. Era dureros, nu pentru că retrăiam durerea ci pentru că în acel moment îmi dorisem să sar la gâtul lui şi să îl ucid. Pentru că mă dădea afară şi eu îl iubisem, avusesem încredere în acel „ om†. Şi în mama mea, pe care o adorasem mai mult decât pe oricare altă fiinţă. Mă privea cu dispreţ, de parcă fusese vina mea că fusesem muşcat.
Eu nici nu ştiam ce se întâmplase. Dar ăsta era trecutul.
Tonul vocii lui Crystal era precaut, probabil nu ştia cum să mă abordeze în momente de genul acesta.
- Asta ai crezut? Ce vrei să zici?
Am dat iar din umeri. Uau, devenise o obişnuinţă.
- Păi, simplu. Mai târziu a venit un grup de oameni să mă ucidă. Şi era condus de William Forh, adică taică-meu. Mi-a părut rău să îi ucid pe toţi, mai degrabă aş fi vrut doar să mă joc. Dar nu aveam de gând să îi las să mă omoare. Aveam în jur de paisprezece ani atunci, aşa cred. Învăţasem să stau singur şi nu aveam de gând să dispar de pe planetă. Pe el nu l-am ucis. Nu, nu pentru că era tata ci pentru că aş fi regretat.
M-am uitat la ea.
- Ä‚h...
I-am acaparat buzele cu un sărut , înainte să poată continua ceea ce vrusese să zică. Mi-a scăpat o mână în bluza ei, găsindu-i sânii i-am masat uşor.
A oftat , iar eu mi-am lipit faţa de-a sa.
- Ce mai vrei să ştii?
Bună întrebare, presupun. A stat să se gândească. Am adăugat.
- Nu mă răneşte nimic pisi. Aşa că întreabă ce vrei, vrei să ştii ce grosime am?
Mi-a tras un pumn zdravăn în umăr şi eu am început să râd.
- Mă refeream la talie, ştii tu..
- EÅŸti puternic.
Mi-a zis părând serioasă. Am înţeles că se înţelegea la faptul că am putut să trec prin viaţă , aşa , omorând oameni de mic. Era chiar distractiv pe vremea aia, când se lua cineva de tine puteai să îi faci felul destul de uşor. Acum puteam să îmi şi câştig existenţa din cauza asta, ce atâta caz.
- Mda ştiu, vezi ce muşchi am? Şi asta fără să merg la sală.
S-a încruntat şi m-am ferit înainte să mă mai trezesc cu vreo altă lovitură.
- Se presupune că ar trebui să suferi când vorbeşti despre trecut.
Mi-a strigat, părând aproape un reproş.
- Şi ar trebui să îmi cer scuze că nu mă doare?
A lăsat capul în jos înroşindu-se puţin în obraji.
- Of, nu la asta mă refeream. Cine te-a transformat în vampir?
Am oftat, asta era cea mai urâtă întrebare pe care putea să o pună. Probabil se gândea cum naiba a putut un vampir să transforme un copil într-o asemenea creatură, aşa, de parcă era ceva normal. Ei bine, multă vreme şi eu m-am întrebat asta. Dar e doar o pierdere de vreme , răspunsuri nu există.
- Un sânge pur.
- Normal, că doar nu te transforma un vârcolac.
A râs dispreţuitor.
- Ei bine, nu ştiu. Adică, dacă ai aduce vampirul respectiv în această cameră l-aş recunoaşte. Nu ştiu dacă a fost o femeie sau un bărbat, pentru că nu am fost atent. La drept vorbind, nici nu prea am ştiut eu ce se întâmpla acolo. Pot presupune doar că îi era foarte sete, şi eu am fost singurul care era prin preajmă. S-a hrănit din minte, şi asta e tot. Putea să mă sece total de sânge ( asta însemna să mor ) dar a preferat să mă lase să trăiesc. Nu ştiu dacă intenţionat, sau pentru că nu avea experienţă. Sau eu mai ştiu? Chiar nu m-am documentat şi nu sunt interesat de acel , sau acea cineva care mi-a făcut asta.
Tăcea, aşa că m-am mai uitat odată spre ea.
- Gata cu întrebările în seara asta?
- Te-am obosit? Adăuga ea sarcastic.
- Hm, nu chiar. Dar tu ai avut destule curiozităţi, le am şi eu pe-ale mele.
Åži-a dat ochii peste cap .
- Doar un singur lucru.
I-am făcut cu ochiu, îndemnând-o să continue.
- Dacă ai fi avut de ales, ai fi vrut să te sece de sânge? Adică.. ştii tu, să mori ?
Am început să analizez situaţia, fiecare clipă petrecută până acum. Momentele în care fusesem dispreţuit, clipele în care fusesem batjocorit şi altele de genul acesta, contra celor în care am fost fericit şi satisfăcut. Da, şi clipa în care am sărutat-o prima dată pe Crys, oare de ce îmi venea imaginea asta în minte? Da, era mai mult decât atracţie fizică.
- Viaţa e frumoasă, n-aş fi vrut să dau colţul. Nu te-aş mai fi întâlnit şi acum ai fi fost cu cine ştie ce alt tip. Neah, nu mersi mă bucur că trăiesc.
Am muşcat-o de buză, fără să îmi folosesc colţii şi am tras-o aproape de pieptul meu.
- Rândul meu!
M-am aruncat peste ea şi am început să o pipăi. Trecându-mi limba peste gâtul ei, am zis.
Ce vârstă aveai când ai devenit vânător?
Lectură plăcută!
Capitolul 13
Propunerea ei de a locui cu ea era tentantă. Dar îmi călca în picioare orgoliu şi mândria. Un bărbat, ca mine de altfel, nu se putea înjosi într-atât încât să se mute în apartamentul prietenei sale. Şi mi-am amintit brusc de tipul cu care fusese înainte de mine. Cât de puţin însemnase pentru ea dacă îl înlocuia atât de uşor? Nu îmi păsa, pentru că mă atrăgea atât de tare încât eram gata să fac orice pentru ca ea să rămână cu mine. Alături de mine. Suna destul de bine, devenisem foarte posesiv.
Nu era ceva tocmai obişnuit, având în vedere că mă culcam cu o femeie şi o trimiteam la dracu. Era ceva uşor pentru mine. Mă culcam cu ea, devenea nefolositoare şi mergeam la alta, tot aşa şi tot aşa. Că femei erau destule.
Dar Crystal era unică. Şi ea era femeie, desigur. Dar nu era ca nimic din ce întâlnisem eu până acum.
Chiar şi eu am crezut că vorbesc serios cu propunerea de a merge la tatăl ei şi să o cer de nevastă. Pentru o clipă chiar nu m-a deranjat faptul că ar fi trebuit să renunţ la stadiul de burlac. Dar , cel mai probabil, eram ucis dacă îi ceream mâna. Adică, dacă tatăl ei era vânător. Şi unul de grad mare, iar eu „ pradă†aşa cum mă numise chiar roşcata, era clar de pe ce fronturi vorbeam. Şi era totuşi amuzant, mă băgasem într-o problemă destul de mare. Şi ceea ce o agrava era că nu vroiam să ies, având în vedere că eram cu superba şi inegalabila mea vânătoare. Neah, exageram. Deşi chiar începeam să cred că ceea ce simt pentru ea e ceva mai mult decât atracţie.
Am luat un pahar de vin ÅŸi am sorbit lichidul roÅŸiatic. Delicios.
- Cine ai fost tu înainte să devi vampir? M-a întrebat Crystal. Stăteam în pat, uitându-ne unul la altul. Am lăsat paharul de-o parte şi m-am uitat suspicios la ea.
- Vrei să ştii asta?
I-am întâlnit privirea aprobatoare şi am zâmbit ridicând din umeri. Nu era cine ştie ce de zis.
- Păi am devenit vampir când eram... Mic. Eram „ om †înainte să devin vampir. Acum sunt jumate-jumate, după cum vezi. Aşa... Să vedem, eram un puşti, cred că aveam vreo zece... Mda, vreo zece ani când s-a întâmplat asta. Şi uite că am crescut aşa uşurel şi frumuşel, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Sfârşit.
Am început să râd realizând că , evident, nu e ceea ce ea vroia să afle. M-am apropiat de ea şi i-am prins firele de păr între degete, sărutându-i obrazul.
- Hai Jack, zi-mi!
Mi-am dat ochii peste cap, trecându-mi limba peste obrazul ei. Uşor, m-am depărtat şi am vorbit.
- Ok, deci aveam zece ani, nu ştiu sigur dacă asta era vârsta – pe bune, era în jurul acelor ani. Eram un copil obişnuit ...
Enervându-se, a început să ţipe. Zău, care e problema ei?
- Ce dracu Jack, zi mai bine că nu vrei să-mi povesteşti!
Am devenit serios. Despre ce vorbea? Încercând să îmi calmez nervii, mi-am lăsat muşchii să se contracte pentru a mă relaxa. Uşor, mi-am eliberat gândurile negative, închizând ochii am început să vorbesc.
- De ce să nu vreau? Tocmai asta fac, nu vezi?
Ochii săi străluceau, şi asta nu mă făcea să mă simt mai bine. Am ţâşnit din pat şi am privit-o şi eu furios.
- Da! Da, vezi Doamne ! Îmi zici că ai ajuns vampir la zece ani, şi ce copil normal arată aşa la vârsta aia?
Am început să râd atunci când i-am auzit vorbele. Despre asta era vorba? Mi-am lăsat privirea asupra corpului ei. Bulgii ăia îi veneau foarte bine, fiind foarte strânşi, un model atât de apetisant. Mi-ar fi plăcut să îi rup . Bluza albă îi venea perfect, având grijă să îi scoată în evidenţă trupul. Ah, da . Acei sâni pe care aş fi dorit să îi ating iar. Mi-am trecut limba peste buze şi am revenit la expresia amuzată.
- Ha? De ce râzi?
Continuând în aceleaşi hohote, am reuşit să îi explic.
- Adică... Adică tu crezi, tu crezi că o corcitură rămâne la vârsta la care e transformat?
Era clar, mai amuzant de atât nu cred că putea fi. Nu îmi puteam ascunde sentimentul puternic. Aceasta a venit spre mine şi m-a tras de păr, ceea ce m-a provocat să fiu atent. Pentru că era atât de aproape de mine şi o miroseam. Am strâns-o în braţele mele , după care am aruncat-o în pat. Mişcându-mă mai aproape, m-am aflat lângă ea într-o secundă.
- Scumpete, atunci când eşti transformat în vampir nu încetezi să mai exişti.
I-am luat una din mâini şi am dus-o spre inima mea.
- Bate, şi bate destul de rău. Şi nu ştiu cât de tare ai observat, dar şi pielea mea se încălzeşte. Nu e ca şi cum ar fi a naibii de rece non stop. Şi lumina nu mă deranjează atât de tare cum o face cu un sânge pur . Şi, ce exemple să îţi mai dau ? Aa, da!
M-am ridicat brusc şi am mers spre măsuţă , acolo unde pusese o tavă. Am găsit nişte măsline, şi mi-am permis să mănânc două.
I-am zâmbit.
- Dacă nu „ mă schimbam†de ce mai trebuia să mă hrănesc? Ok, cei ce s-au născut vampiri e clar că nu au nevoie de hrană, dar eu da . Aş muri dacă nu.
I-am urmărit expresia feţei . Câte puţine ştia despre mine, şi în fond.. Despre rasa mea. Am râs în sinea mea, era chiar ceva interesant.
- La dracu, serios?
Aşezându-mă înapoi în pat, am privit-o sfidător.
- Mda, aÅŸa e.
Chipul ei s-a luminat şi s-a schimbat într-unul pervers, cu un zâmbet caracteristic. A întrebat.
- Asta înseamnă că poţi să faci copii?
Am chicotit atunci când am auzit . Da, clar era nebună. Am luat-o de păr şi am sărutat-o.
- Vrei să-ncercăm?
Şi chiar aş fi vrut o partidă bună de sex. Cu Crystal aş fi vrut să fac asta mereu , nu m-ar fi deranjat să stăm în pat toată ziua. Dar nu, clar . Îmi doream şi altceva de la ea. Ca zâmbetul ăla, şi pumnii pe care mi-i mai da din când în când. Vorbele, să îi aud vocea superbă, să îi ascult isteriile. Să o văd mişcându-se. Şi nu cred că doar ea era nebună.
- Mai târziu. Mai zi-mi despre tine!
Cât entuziasm. Am oftat.
- Când eram om nu mâncam conopidă, dar după ce am devenit vampir a început să-mi placă.
Am pus cea mai serioasă expresie pe care o putea pune cineva în acea clipă şi i-am întâlnit surâsul. A trebuit să reacţionez şi eu la fel.
- Şi, altceva? Cum a fost după ce ai fost transformat? Adică, erai totuşi copil. Cum s-a comportat familia cu tine?
Priveam tavanul, stând întins şi gândindu-mă chiar eu la trecutul meu. Mi-am dat drumul la gură inconştient.
- Păi, a fost o reacţie obişnuită, ştii. M-au gonit de-acasă atunci când au realizat că îmi lingeam rănile. Dacă aveam doar zece ani făceam tot felu’ de prostii, şi mă loveam. Şi uau, ştii ce-mi plăcea să-mi beau propriul sânge? Sau pe al prietenilor de joacă. Lor nu prea le plăcea.
Am dat din umeri ÅŸi ea a chicotit.
- AÅŸa, ÅŸi?
Măcar pe ea o încânta povestea asta.
- Aşa... Păi s-a întâmplat când eram într-o tabără , sau aşa ceva. Ochii mi s-au schimbat în următorii doi ani, aşa că nu se vedea nicio diferenţă. Ziceai că-s acelaşi Jonathan dintotdeauna. Dar semnele au continuat să apară. Îmi plăceau colţii mei aşa că îi scoteam într-una şi-i arătam peste tot. Chiar mă distram. Ce m-a mai bătut tata într-o seară. Şi n-a durut, adică... Nu cât ar fi trebuit să o facă. Atunci au realizat : copilul ăsta nu mai e uman.
Faţa îi era oarecum serioasă, dar nu vroiam să analizez fiecare expresie aşa că m-am concentrat asupra tavanului, mai degrabă priveam în vid. Tonul meu era obişnuit, nu mă durea atât de tare să îmi amintesc de unele lucruri, însă altele erau date dracului.
- M-au izgonit de-acasă. Aveam doi fraţi şi o soră mai mică. Ea nu ştia ce se întâmpla, de fapt îi plăcea să-mi atingă colţii. Iar Arnold şi Mark au fost alături de mine, deşi pricepeau ( poate mai bine ca mine ) ce se întâmpla. Mama aproape că a făcut infarct, tata m-a expediat. Ah, cum m-a făcut atunci... Jigodie, parcă. Erau împotriva acestor creaturi dar nu-şi puteau ucide propriul copil. Mă rog, asta am crezut eu.
Mi-a venit în minte imaginea părintelui meu atunci când m-a gonit şi aş fi vrut să nu o fac. Era dureros, nu pentru că retrăiam durerea ci pentru că în acel moment îmi dorisem să sar la gâtul lui şi să îl ucid. Pentru că mă dădea afară şi eu îl iubisem, avusesem încredere în acel „ om†. Şi în mama mea, pe care o adorasem mai mult decât pe oricare altă fiinţă. Mă privea cu dispreţ, de parcă fusese vina mea că fusesem muşcat.
Eu nici nu ştiam ce se întâmplase. Dar ăsta era trecutul.
Tonul vocii lui Crystal era precaut, probabil nu ştia cum să mă abordeze în momente de genul acesta.
- Asta ai crezut? Ce vrei să zici?
Am dat iar din umeri. Uau, devenise o obişnuinţă.
- Păi, simplu. Mai târziu a venit un grup de oameni să mă ucidă. Şi era condus de William Forh, adică taică-meu. Mi-a părut rău să îi ucid pe toţi, mai degrabă aş fi vrut doar să mă joc. Dar nu aveam de gând să îi las să mă omoare. Aveam în jur de paisprezece ani atunci, aşa cred. Învăţasem să stau singur şi nu aveam de gând să dispar de pe planetă. Pe el nu l-am ucis. Nu, nu pentru că era tata ci pentru că aş fi regretat.
M-am uitat la ea.
- Ä‚h...
I-am acaparat buzele cu un sărut , înainte să poată continua ceea ce vrusese să zică. Mi-a scăpat o mână în bluza ei, găsindu-i sânii i-am masat uşor.
A oftat , iar eu mi-am lipit faţa de-a sa.
- Ce mai vrei să ştii?
Bună întrebare, presupun. A stat să se gândească. Am adăugat.
- Nu mă răneşte nimic pisi. Aşa că întreabă ce vrei, vrei să ştii ce grosime am?
Mi-a tras un pumn zdravăn în umăr şi eu am început să râd.
- Mă refeream la talie, ştii tu..
- EÅŸti puternic.
Mi-a zis părând serioasă. Am înţeles că se înţelegea la faptul că am putut să trec prin viaţă , aşa , omorând oameni de mic. Era chiar distractiv pe vremea aia, când se lua cineva de tine puteai să îi faci felul destul de uşor. Acum puteam să îmi şi câştig existenţa din cauza asta, ce atâta caz.
- Mda ştiu, vezi ce muşchi am? Şi asta fără să merg la sală.
S-a încruntat şi m-am ferit înainte să mă mai trezesc cu vreo altă lovitură.
- Se presupune că ar trebui să suferi când vorbeşti despre trecut.
Mi-a strigat, părând aproape un reproş.
- Şi ar trebui să îmi cer scuze că nu mă doare?
A lăsat capul în jos înroşindu-se puţin în obraji.
- Of, nu la asta mă refeream. Cine te-a transformat în vampir?
Am oftat, asta era cea mai urâtă întrebare pe care putea să o pună. Probabil se gândea cum naiba a putut un vampir să transforme un copil într-o asemenea creatură, aşa, de parcă era ceva normal. Ei bine, multă vreme şi eu m-am întrebat asta. Dar e doar o pierdere de vreme , răspunsuri nu există.
- Un sânge pur.
- Normal, că doar nu te transforma un vârcolac.
A râs dispreţuitor.
- Ei bine, nu ştiu. Adică, dacă ai aduce vampirul respectiv în această cameră l-aş recunoaşte. Nu ştiu dacă a fost o femeie sau un bărbat, pentru că nu am fost atent. La drept vorbind, nici nu prea am ştiut eu ce se întâmpla acolo. Pot presupune doar că îi era foarte sete, şi eu am fost singurul care era prin preajmă. S-a hrănit din minte, şi asta e tot. Putea să mă sece total de sânge ( asta însemna să mor ) dar a preferat să mă lase să trăiesc. Nu ştiu dacă intenţionat, sau pentru că nu avea experienţă. Sau eu mai ştiu? Chiar nu m-am documentat şi nu sunt interesat de acel , sau acea cineva care mi-a făcut asta.
Tăcea, aşa că m-am mai uitat odată spre ea.
- Gata cu întrebările în seara asta?
- Te-am obosit? Adăuga ea sarcastic.
- Hm, nu chiar. Dar tu ai avut destule curiozităţi, le am şi eu pe-ale mele.
Åži-a dat ochii peste cap .
- Doar un singur lucru.
I-am făcut cu ochiu, îndemnând-o să continue.
- Dacă ai fi avut de ales, ai fi vrut să te sece de sânge? Adică.. ştii tu, să mori ?
Am început să analizez situaţia, fiecare clipă petrecută până acum. Momentele în care fusesem dispreţuit, clipele în care fusesem batjocorit şi altele de genul acesta, contra celor în care am fost fericit şi satisfăcut. Da, şi clipa în care am sărutat-o prima dată pe Crys, oare de ce îmi venea imaginea asta în minte? Da, era mai mult decât atracţie fizică.
- Viaţa e frumoasă, n-aş fi vrut să dau colţul. Nu te-aş mai fi întâlnit şi acum ai fi fost cu cine ştie ce alt tip. Neah, nu mersi mă bucur că trăiesc.
Am muşcat-o de buză, fără să îmi folosesc colţii şi am tras-o aproape de pieptul meu.
- Rândul meu!
M-am aruncat peste ea şi am început să o pipăi. Trecându-mi limba peste gâtul ei, am zis.
Ce vârstă aveai când ai devenit vânător?