23-01-2010, 12:59 AM
Scuze de intarziere, dar scoala si inspiratia asta:-"
Peste 5 ani
Sasuke: Stăteam si ii aşteptam pe princhidei mei sa iasă de la grădiniţa. Nu-mi vine sa cred ca au trecut 5 ani liniştiţi, fara măcar sa fim urmăriţi de cineva sa ne ucidă. Langa mine mai erau si alţi părinţi, care isi aşteptau odraslele sa iasă. Aud clopoţelul si pe uşa dubla ieşiră un cârd de piticoti. Unde sunt Itachi si Madara? I-a luat Sakura cumva si nu mi-a spus si mie? Vreau sa mă întorc spre B.M.W.-ul meu argintiu, cu 4 uşi, dar mă aud strigat. Vad cum spre mine aleargă doi baietei de 5 anişori, cu parul si ochii negri. Erau imbracati diferit, pentru a putea fi mai uşor de identificat, dar si după par se puteau recunoaşte. Madara era fiul meu cel mare, care avea parul puţin ridicat la vârfuri si îl avea tăiat scurt. Purta un trening negru cu rosu-sângeriu si in picioare tenişi negri. Itachi era fiul meu mai mic cu 5 minute decât Madara. Parul ii era scurt si lins. Purta un trening negru cu violet si in picioare tenişi negri. Ii imbratisez cu multa dragoste, apoi ii pup pe ambii pe creştet.
- Tati sa vezi ce desen frumos am făcut, îmi spuse Itachi, in timp ce ne îndreptam spre maşina.
- Ba nu. Doamna Marie, a spus ca al meu este mai frumos, tipa Madara supărat de spusele fratelui sau.
Imediat începu sa fie o cearta pe cinste, al cărui desen este mai frumos. I-am pus capăt, când am dat drumul la radio. Cei doi, ştiau, daca este radioul pornit trebuia sa facă linişte, ca astfel sunt pedepsiţi. Vedeam in oglinda retrovizoare, cum cei doi isi aruncau priviri otrăvitoare, unui altuia. După ce am auzit ştirile despre o intervenţie in forţa a trupelor S.W.A.R.T., conduse de mine, am oprit radioul si îmi pun ochelari cu lentile de oglinda. Maşinile care treceau pe langa noi, erau toate tunate si de mulţi cai putere. Aceste maşini erau conduse de puţi de 16 ani cu viteza. Neexperimentaţi si se cred buricul pamantului si fac accidente, de ies ingeraşi de acolo.
Când cei doi prichindei vor creste mari si îmi vor miorlâi sa le iau maÅŸina, le cumpăr un Trabant si gata. Razele soarelui de primăvara, picau agale prin geamurile maÅŸini, pe hainele mele. Purtam un tricou negru cu un dragon argintiu care pornea de la soldul stâng, pana la umărul drept. In fata aveam scris „Drachen sind der Weg zur Unsterblichkeit(1)â€. Peste tricou, aveam o geaca de primăvara, neagra. Mai aveam o pereche de blugi albaÅŸtri si o pereche de adidasi. Aveam aceeaÅŸi coafura. As putea spune, ca nu m-am schimbat defel in aceÅŸti 5 ani. Poate puÅ£in, ca am devenit mai protector si mă gândeam de doua ori, înainte de a acÅ£iona…
Nişte şuşoteli si chicoteli îmi plutiră pana la urechi. Ce se întâmpla? De când au devenit cei doi aşa de buni prieteni? Ma rog. Ridic nepăsător din umeri si opresc la un semafor. Abia aşteptam sa ies din centru, ca sa mă îndrept spre partea de Nord a oraşului si acasă cu noi.
- Tati, îl aud pe unul dintre gemeni si am privit in oglinda sa ştiu cine m-a apelat.
- Da, Madara. Cei? Îl întreb pe brunet, care mă privea cu ochii de catelus.
- Eu cu Itachi vrem sa iţi cântam un cântec fain.
- Da-ti drumul, ii indemn sa cânte, măcar nu mă plictisesc pana acasă.
ÃŽncepuseră sa-mi cânte „Old MacDolnad had a farmâ€. PronunÅ£au corect cuvintele in engleza, impresionându-mă pana peste poate. Se părea ca educatoarea chiar se ocupa de ei. Glasurile lor cristaline mă mângâia pe timpan. Mi-au cântat pana am oprit in fata vilei. Opresc motorul si coboram din maÅŸina. BăieÅ£i alergară pana la uÅŸa principala, întrecându-se. Ii priveam calm si drăgăstos pe puÅŸti. Oare aveam si eu o copilărie ca aceasta, daca nu eram răpit? Poate, dar nu o cunoÅŸteam niciodată pe Sakura si nu ajungeam un asasin de oameni. Dar acest trecut este lăsat in spate si tot ce contează acum este prezentul si viitorul. Ma îndrept agale spre casa si intru in ea. Ma duc direct in dormitorul nostru sau cum spunea Sakura: â€cuibuÅŸorul nostru de nebuniâ€. PereÅ£i erau de culoarea mieri, cu laminate pe jos si un covor pufos pe langa patul dublu cu lenjerie cu flori. Langa el se afla o mica noptiera cu carti de citit, trei tablouri de-a supra capului. Dormitorul era amenajat in stil feng-shui. Ideea strălucita a rozaliei.
Îmi dau jos geaca, pe care o agat in cuierul de după uşa si mă trântesc pe pat. I-au telecomanda si dau drumul la L.C.D.-ului din peretele din fata patului. Nu era nimic la T.V..
- Porcărie, spun ca pentru mine, stingând televizorul.
- Ce este porcărie, iubire? Aud glasul cristalin si amuzat al şotiei mele.
Îmi îndrept privirea spre uşa si o vad pe femeie. Chiar daca avea aproape de 30 de ani, tot frumoasa arata. Parul ei lung si roz, era prins intr-o coada spic. Ochii verzi, sclipeau ca doua smaralde vii. Purta o bluza tip bărcuţa, roşie ca focul si o pereche de pantaloni negri. Veni spre mine si se aşeza langa pat. O prind de mijloc si o trag peste mine, băgând-o sub mine. Ii caut buzele si le găsesc. Limbile noastre se mângâiau, se frecau si se cunoşteau mai intens ca prima data, când am sărutat-o. Mâinile mele o mângâiau pe spate si când vruseră sa intre sub bluza…
- Mami miroase a ars din bucătărie, ii auzim vocea plângăcioasa a lui Itachi.
- Mâncarea mea! Tipa panicata Sakura si se ridica rapid de pe mine si o zbughi pe uşa afara.
- Itachi, îl strig si ii fac semn sa vina langa mine.
Acesta veni si se cuibări la pieptul meu. Mana mea calda, îl mângâia uşor pe spatele micuţ, cum cloşca isi baga sub aripa puiuţi. Sta masa vreo jumătate de ora, pana ne cheamă Madara la cina. Sper ca Sakura sa nu ne dea sa mâncam mâncare arsa…
Sakura: Stăteam de 15 minute in fata uşi de la baie si aşteptam ca Sasuke sa-mi dea drumul înăuntru sa fac un dus. Eram intr-un halat alb, moale si pufos. Daca nu deschide uşa in doua minute, eu o daram, îmi spun in gând nervoasa. Vreau sa mă concentrez, dar sunt întrerupta de un sarut plin de dragoste si pasiune de la şotul meu năzdravan si divin in pat. Ma trase in baie si raman uimita. Cada era plina cu spuma si petale de trandafir, roşi ca sângele. Îmi dădu jos halatul si apoi mă baga in apa fierbinte si parfumata. Stinse becul si singura sursa de lumina, provenea de la patru lumânări aflate in cele patru colturi ale vanei. Buzele lui începură sa-mi mângâie uşor pielea gatului, in timp ce mâinile lui, se jurcau cu sâni mei. Gemeam si icneam de plăcere, dar plăcerea a fost mai mare, când am fost pătrunsa de el. Făcea miscari de du-te-vino dumnezeieşti, ca si acum 5 ani. Timpul nu mi-l furase pe zeul meu in aşternuturi.
- Mai… adânc… Sasuke, spun eu printre gafaituri.
- Tu… ai… vrut-o, îmi răspunse si începu sa mă pătrundă mai adânc.
Atât de mult îmi plăcea incat am început sa gem destul de tare, fara sa-mi pese ca voi trezi pe micuţi. Nici sărutările lui la răstimpuri nu îmi potolea gemetele de plăcere. Barbatia lui intra in mine, mă mângâia leneş si calm, apoi ieşea pentru a intra din nou. Deodată aud uşa de la dormitor deschizându-se. Ne oprim si ieşim din apa. Ne luam pe noi halate albe si Sasuke apuca mânerul uşi, apoi privindu-mă cu subînţeles. Dau din cap si acesta deschise brusc uşa. In prag era Itachi, in pijamaua lui albastra cu un iepuraş de plus ros in mana si cu lacrimi in ochi.
- Ce s-a întâmplat puiuţ? Îl întreb, luându-l in braţe, in timp ce ne îndreptam spre camera lui.
- Am visat cu baubau. ÃŽmi spui o poveste? Ma ruga si eu am acceptat.
L-am pus in pat, învelindu-l bine. Am începu sa ii povestesc cum o prinţesa s-a înţepat intr-un ac si a adormit timp ce 10 ani si după 10 ani, un prinţ a trezit-o la viata printr-un pupic pe obraz. In timp ce ii povesteam mă simţeam împlinita. Nu-mi vine sa cred ca pana sa-l întâlnesc pe Sasuke, iubeam mai mult bani si ii alegeam mereu, si râdeam de Ino, când îmi povestea ca abia aştepta sa aibă copii. Sa-i spună mama si chestii din astea. Dar acum ii dau dreptate. Este ceva ne mai pomenit sa auzi primul cuvânt al copilului tău, primul pas făcut, prima propoziţia spusa si multele altele. Acum mă simţeam împlinita si daca era sa aleg din nou intre bani si dragoste, as alege dragostea fara măcar sa sovaiesc. Manuela, oriunde vei fi, iţi sunt recunoscătoare pentru tot ce ai făcut si sper sa te mai vad vreodată sa-ti mulţumesc in fata…
The End
Poze:
http://www.westcomotors.com.au/content/i...bmw_X5.jpg - MaÅŸina lui Sasuke, B.M.W. X5
http://www.artline.ro/files/gItems/image..._copii.png - Desenul lui Itachi
http://www.superbebe.ro/out/read/article...41167c.jpg - Desenul lui Madara
http://www.teseradesign.ro/pictures/DORM...ODERN2.jpg – Dormitorul soţiilor Uchiha
Cântece:
http://www.youtube.com/watch?v=3R7ng1b9KZE – Melodia care au cantato gemeni
Dex:
1. Drachen sind der Weg zur Unsterblichkeit = Dragoni sunt calea spre nemurire
Peste 5 ani
Sasuke: Stăteam si ii aşteptam pe princhidei mei sa iasă de la grădiniţa. Nu-mi vine sa cred ca au trecut 5 ani liniştiţi, fara măcar sa fim urmăriţi de cineva sa ne ucidă. Langa mine mai erau si alţi părinţi, care isi aşteptau odraslele sa iasă. Aud clopoţelul si pe uşa dubla ieşiră un cârd de piticoti. Unde sunt Itachi si Madara? I-a luat Sakura cumva si nu mi-a spus si mie? Vreau sa mă întorc spre B.M.W.-ul meu argintiu, cu 4 uşi, dar mă aud strigat. Vad cum spre mine aleargă doi baietei de 5 anişori, cu parul si ochii negri. Erau imbracati diferit, pentru a putea fi mai uşor de identificat, dar si după par se puteau recunoaşte. Madara era fiul meu cel mare, care avea parul puţin ridicat la vârfuri si îl avea tăiat scurt. Purta un trening negru cu rosu-sângeriu si in picioare tenişi negri. Itachi era fiul meu mai mic cu 5 minute decât Madara. Parul ii era scurt si lins. Purta un trening negru cu violet si in picioare tenişi negri. Ii imbratisez cu multa dragoste, apoi ii pup pe ambii pe creştet.
- Tati sa vezi ce desen frumos am făcut, îmi spuse Itachi, in timp ce ne îndreptam spre maşina.
- Ba nu. Doamna Marie, a spus ca al meu este mai frumos, tipa Madara supărat de spusele fratelui sau.
Imediat începu sa fie o cearta pe cinste, al cărui desen este mai frumos. I-am pus capăt, când am dat drumul la radio. Cei doi, ştiau, daca este radioul pornit trebuia sa facă linişte, ca astfel sunt pedepsiţi. Vedeam in oglinda retrovizoare, cum cei doi isi aruncau priviri otrăvitoare, unui altuia. După ce am auzit ştirile despre o intervenţie in forţa a trupelor S.W.A.R.T., conduse de mine, am oprit radioul si îmi pun ochelari cu lentile de oglinda. Maşinile care treceau pe langa noi, erau toate tunate si de mulţi cai putere. Aceste maşini erau conduse de puţi de 16 ani cu viteza. Neexperimentaţi si se cred buricul pamantului si fac accidente, de ies ingeraşi de acolo.
Când cei doi prichindei vor creste mari si îmi vor miorlâi sa le iau maÅŸina, le cumpăr un Trabant si gata. Razele soarelui de primăvara, picau agale prin geamurile maÅŸini, pe hainele mele. Purtam un tricou negru cu un dragon argintiu care pornea de la soldul stâng, pana la umărul drept. In fata aveam scris „Drachen sind der Weg zur Unsterblichkeit(1)â€. Peste tricou, aveam o geaca de primăvara, neagra. Mai aveam o pereche de blugi albaÅŸtri si o pereche de adidasi. Aveam aceeaÅŸi coafura. As putea spune, ca nu m-am schimbat defel in aceÅŸti 5 ani. Poate puÅ£in, ca am devenit mai protector si mă gândeam de doua ori, înainte de a acÅ£iona…
Nişte şuşoteli si chicoteli îmi plutiră pana la urechi. Ce se întâmpla? De când au devenit cei doi aşa de buni prieteni? Ma rog. Ridic nepăsător din umeri si opresc la un semafor. Abia aşteptam sa ies din centru, ca sa mă îndrept spre partea de Nord a oraşului si acasă cu noi.
- Tati, îl aud pe unul dintre gemeni si am privit in oglinda sa ştiu cine m-a apelat.
- Da, Madara. Cei? Îl întreb pe brunet, care mă privea cu ochii de catelus.
- Eu cu Itachi vrem sa iţi cântam un cântec fain.
- Da-ti drumul, ii indemn sa cânte, măcar nu mă plictisesc pana acasă.
ÃŽncepuseră sa-mi cânte „Old MacDolnad had a farmâ€. PronunÅ£au corect cuvintele in engleza, impresionându-mă pana peste poate. Se părea ca educatoarea chiar se ocupa de ei. Glasurile lor cristaline mă mângâia pe timpan. Mi-au cântat pana am oprit in fata vilei. Opresc motorul si coboram din maÅŸina. BăieÅ£i alergară pana la uÅŸa principala, întrecându-se. Ii priveam calm si drăgăstos pe puÅŸti. Oare aveam si eu o copilărie ca aceasta, daca nu eram răpit? Poate, dar nu o cunoÅŸteam niciodată pe Sakura si nu ajungeam un asasin de oameni. Dar acest trecut este lăsat in spate si tot ce contează acum este prezentul si viitorul. Ma îndrept agale spre casa si intru in ea. Ma duc direct in dormitorul nostru sau cum spunea Sakura: â€cuibuÅŸorul nostru de nebuniâ€. PereÅ£i erau de culoarea mieri, cu laminate pe jos si un covor pufos pe langa patul dublu cu lenjerie cu flori. Langa el se afla o mica noptiera cu carti de citit, trei tablouri de-a supra capului. Dormitorul era amenajat in stil feng-shui. Ideea strălucita a rozaliei.
Îmi dau jos geaca, pe care o agat in cuierul de după uşa si mă trântesc pe pat. I-au telecomanda si dau drumul la L.C.D.-ului din peretele din fata patului. Nu era nimic la T.V..
- Porcărie, spun ca pentru mine, stingând televizorul.
- Ce este porcărie, iubire? Aud glasul cristalin si amuzat al şotiei mele.
Îmi îndrept privirea spre uşa si o vad pe femeie. Chiar daca avea aproape de 30 de ani, tot frumoasa arata. Parul ei lung si roz, era prins intr-o coada spic. Ochii verzi, sclipeau ca doua smaralde vii. Purta o bluza tip bărcuţa, roşie ca focul si o pereche de pantaloni negri. Veni spre mine si se aşeza langa pat. O prind de mijloc si o trag peste mine, băgând-o sub mine. Ii caut buzele si le găsesc. Limbile noastre se mângâiau, se frecau si se cunoşteau mai intens ca prima data, când am sărutat-o. Mâinile mele o mângâiau pe spate si când vruseră sa intre sub bluza…
- Mami miroase a ars din bucătărie, ii auzim vocea plângăcioasa a lui Itachi.
- Mâncarea mea! Tipa panicata Sakura si se ridica rapid de pe mine si o zbughi pe uşa afara.
- Itachi, îl strig si ii fac semn sa vina langa mine.
Acesta veni si se cuibări la pieptul meu. Mana mea calda, îl mângâia uşor pe spatele micuţ, cum cloşca isi baga sub aripa puiuţi. Sta masa vreo jumătate de ora, pana ne cheamă Madara la cina. Sper ca Sakura sa nu ne dea sa mâncam mâncare arsa…
Sakura: Stăteam de 15 minute in fata uşi de la baie si aşteptam ca Sasuke sa-mi dea drumul înăuntru sa fac un dus. Eram intr-un halat alb, moale si pufos. Daca nu deschide uşa in doua minute, eu o daram, îmi spun in gând nervoasa. Vreau sa mă concentrez, dar sunt întrerupta de un sarut plin de dragoste si pasiune de la şotul meu năzdravan si divin in pat. Ma trase in baie si raman uimita. Cada era plina cu spuma si petale de trandafir, roşi ca sângele. Îmi dădu jos halatul si apoi mă baga in apa fierbinte si parfumata. Stinse becul si singura sursa de lumina, provenea de la patru lumânări aflate in cele patru colturi ale vanei. Buzele lui începură sa-mi mângâie uşor pielea gatului, in timp ce mâinile lui, se jurcau cu sâni mei. Gemeam si icneam de plăcere, dar plăcerea a fost mai mare, când am fost pătrunsa de el. Făcea miscari de du-te-vino dumnezeieşti, ca si acum 5 ani. Timpul nu mi-l furase pe zeul meu in aşternuturi.
- Mai… adânc… Sasuke, spun eu printre gafaituri.
- Tu… ai… vrut-o, îmi răspunse si începu sa mă pătrundă mai adânc.
Atât de mult îmi plăcea incat am început sa gem destul de tare, fara sa-mi pese ca voi trezi pe micuţi. Nici sărutările lui la răstimpuri nu îmi potolea gemetele de plăcere. Barbatia lui intra in mine, mă mângâia leneş si calm, apoi ieşea pentru a intra din nou. Deodată aud uşa de la dormitor deschizându-se. Ne oprim si ieşim din apa. Ne luam pe noi halate albe si Sasuke apuca mânerul uşi, apoi privindu-mă cu subînţeles. Dau din cap si acesta deschise brusc uşa. In prag era Itachi, in pijamaua lui albastra cu un iepuraş de plus ros in mana si cu lacrimi in ochi.
- Ce s-a întâmplat puiuţ? Îl întreb, luându-l in braţe, in timp ce ne îndreptam spre camera lui.
- Am visat cu baubau. ÃŽmi spui o poveste? Ma ruga si eu am acceptat.
L-am pus in pat, învelindu-l bine. Am începu sa ii povestesc cum o prinţesa s-a înţepat intr-un ac si a adormit timp ce 10 ani si după 10 ani, un prinţ a trezit-o la viata printr-un pupic pe obraz. In timp ce ii povesteam mă simţeam împlinita. Nu-mi vine sa cred ca pana sa-l întâlnesc pe Sasuke, iubeam mai mult bani si ii alegeam mereu, si râdeam de Ino, când îmi povestea ca abia aştepta sa aibă copii. Sa-i spună mama si chestii din astea. Dar acum ii dau dreptate. Este ceva ne mai pomenit sa auzi primul cuvânt al copilului tău, primul pas făcut, prima propoziţia spusa si multele altele. Acum mă simţeam împlinita si daca era sa aleg din nou intre bani si dragoste, as alege dragostea fara măcar sa sovaiesc. Manuela, oriunde vei fi, iţi sunt recunoscătoare pentru tot ce ai făcut si sper sa te mai vad vreodată sa-ti mulţumesc in fata…
The End
Poze:
http://www.westcomotors.com.au/content/i...bmw_X5.jpg - MaÅŸina lui Sasuke, B.M.W. X5
http://www.artline.ro/files/gItems/image..._copii.png - Desenul lui Itachi
http://www.superbebe.ro/out/read/article...41167c.jpg - Desenul lui Madara
http://www.teseradesign.ro/pictures/DORM...ODERN2.jpg – Dormitorul soţiilor Uchiha
Cântece:
http://www.youtube.com/watch?v=3R7ng1b9KZE – Melodia care au cantato gemeni
Dex:
1. Drachen sind der Weg zur Unsterblichkeit = Dragoni sunt calea spre nemurire