O trecem pe feminin

[Teh]

UAU O_O . ok, deci comentarii şi aprecieri... mai mult decât merit, aşa că vă mulţumesc. Aylin, com-ul tău m-a făcut să rămân şi mai mască. Merci mult, tuturor >:D<.
Mă întreb ce o să credeţi după acest capitol, şi după următoarele :]] but , aştept doar să văd păreri şi aşa mai departe , că surprizele vin din partea mea . Nu dau detalii ;]].
Lectură plăcută! :X

[center]Captolul Cinci[/center]

- Hello, toată lumea doarme-n casa asta?
Am ţipat atunci când am realizat că nimeni nu răspunde la fixul ce suna tocmai în sufragerie. M-am ridicat din pat , destul de nervoasă că somnul îmi era deranjat, şi am fugit să răspund . Când am ridicat receptorul , am auzit vocea groasă a tatălui meu.
- Bună dimineaţa. În sfârşit răspunde cineva, e a treia oară când sun.
Da şi e a treia oară când eu încerc să dorm şi tu mă scoli din pat. Of, te-aş face idiot dacă nu ai fi tatăl meu.
- Neaţa . Ce s-a întâmplat?
Auzindu-mi vocea, şi-a înmuiat puţin tonul.
- Bună Ela, ce faci dragă?
Ce stres. Pentru asta m-ai trezit? Am încercat să îmi calmez nervii şi să respir adânc. Dacă ţipam la el, aveam cu adevărat probleme. Aşa , şi ce?
- Acum m-am trezit.
A oftat.
- La ora asta?
Hei, e dimineaţă! M-am uitat la ceasul poziţionat undeva prin sufragerie şi am realizat că era ora doisprezece. Bine , bine.
- AÅŸa se pare. Tu ce faci?
Încercam să schimb subiectul şi brusc am simţit cum capul începe să mă doară. Halal mod de a-ţi începe o dimineaţă de duminică. Am înjurat în gândul meu.
- Uite am sunat să anunţ că vin mâine în oraş, să discut cu mama ta şi cu tine. Lucrurile nu pot rămâne aşa, sper să fiţi amândouă acasă. Mi-o dai pe Irina?
Am realizat vag că mami nu era acasă, având în vedere că nu răspunsese la telefon şi sufrageria era lângă camera ei, era clar.
Şi ce căuta aici? Nu puteam rezolva prin telefon? Mă lăsa să locuiesc aici şi cu asta basta ! Vai, ce să zic. Cât de protectiv era acum.
- Aha, bine . Nu e acas’, cred că e în oraş. Nu ştiu , de abia m-am trezit. Vorbim mâine. Pa.
Fără să mai iau în seamă politeţea, i-am închis. Simţeam că dacă nu fac asta o să încep să arunc cu telefonul şi să îl înjur, să îmi bag şi să îmi scot . Ceea ce nu e deloc frumos, pentru o fată vreau să zic. M-am calmat, bine am încercat să fac asta şi am mers în baie , pentru a face un duş. După ce m-am mai relaxat, am decis să ies puţin pe afară. Am constat că primisem câteva mesaje de la Aura, la care am şi răspuns şi un alt apel de la numărul pe care nu îl cunoşteam. Pe acela l-am ignorat şi am apelat-o pe Alice.
- Bună!
M-a întâmpinat o voce tare entuziasmată.
- Hei dragă, ce faci? Am întrebat derutată.
- Bine . Am auzit că ai ieşit cu Silv aseară, e adevărat? Nu îmi vine să cred, săraca Miki. O să te omoare. A râs după care şi-a dres glasul. Sper totuşi să nu se ajungă la asta.
Îi era teamă să nu ajungă la mijloc.
- Hei , nu îţi face griji. Ai ceva timp liber? M-aş da cu rolele , şi singură nu are haz...
A chicotit şi a părut că se gândeşte, din cauza liniştei.
- E ok într-o oră? Am ceva de rezolvat, ne vedem în parc sau în faţa blocului tău?
- Pentru tine unde e mai convenabil?
- ÃŽn parc!
- Aşa să fie. Am dat replica şi am închis . Mi-am căutat rolele, pentru că nu le mai folosisem de o perioadă, şi după am căutat ceva cu care să mă îmbrac. M-am decis pe o pereche de pantaloni scurţi , de blugi. Şi un maieu alb. Strângându-mi părul, mi-am amintit de dorinţa de schimbare a look-ului. Destul de curând o să fac şi asta. În scurt timp am ajuns şi în locul stabilit şi a urmat o perioadă drăguţă , între fete.
Alice se despărţise de Mari acum trei săptămâni însă se pare că o căutase de curând, şi aceasta cedase. Deşi, din câte ştiam eu, nu avuseseră relaţii intime, ea ţinea mult la el. Şi la drept vorbind, tipul mi se părea ok. Dar nu îl cunoşteam înde-ajuns de bine.
Curând, a apărut şi Miki, de parcă ar fi vrut să îmi strice mie ziua. Cât de tare reuşea. Venise cu Maria, o fată de la a unsprezecea. Foarte simpatică şi ştearsă, cred că şi de-aia o ţinea Mihaela în preajma ei.
- Bună, ce faceţi?
Ha ha ha, ce drăguţ ţi-ai făcut şi tu apariţia. Zâmbind pervers, am răspuns.
- Stăm , şi dăm. La curioşi.
După ce s-a uitat câteva secunde urât la mine, a vorbit doar cu Ali.
- Oh, nu ştiam că vii să te dai cu rolele ! Trebuia să mă fi sunat, aş fi vrut să vin şi eu.
- Aa, scuze. Mira m-a sunat ÅŸi nu am putut s-o refuz .
A dat din umeri.
- Nu contează, acum sunt aici.
- Şi neinvitată, că veni vorba. Am adăugat scurt şi m-am îndreptat spre Maria. Aceasta era de înălţime medie, eu o întreceam cu puţin.
Avea părul tuns scurt, bob şi era vopsită într-o culoare ciocolatie. Ochii săi cred că erau căprui, dar purta lentile de contact.
- Bună Maria, ce mai faci?
A zâmbit şi a început să îmi zică nu ştiu ce chestii, nu am fost prea atentă. Dar am răspuns în acelaşi mod simpatic. Văzând-o pe Miki dându-se atât în spectacol, am zis că era timpul să o întărât puţin.
- Oh, dar n-ai auzit noutăţile?
S-a uitat suspicios la mine.
- Ce vrei să zici?
- Filmul de aseară, a fost superb! Cel puţin aşa zice Silviu.
S-a încruntat.
- Ai ieÅŸit cu Silviu?
- Ah, nu o face pe neştiutoarea. Toţi ştiu, adică el le-a zis tuturor. În fine. Alice, mergem? A dat din cap, salutându-le pe cele două, şi am zburat de acolo.
- Ai fost cam rea.
A încercat să îmi ţină o mică morală.
- Mda, ştiu. E vreo problemă în asta?
Presupun că era, dar nu cred că avea Ali curajul să îmi reproşeze mie ceva. Ceea ce era destul de plăcut, mă cam săturasem, pentru un moment sau două, să mă cert cu toate persoanele din jurul meu.
- Nu cred.
I-a sunat telefonul.
- Ah, e Mari. Scuze Mira, trebuie să plec acasă, o să merg să mă întâlnesc cu iubi... Mai ieşim şi altădată?
Am aprobat-o şi am lăsat-o să plece, şi eu am făcut acelaşi lucru, doar că ea a luat-o pe scurtătură , fugind.

Duminică mă sunase Silv să ies dar l-am refuzat, „ sunt obosită” . De unde? Nu aveam chef să îmi mişc fundul afară, aşa că am preferat să mănânc nişte îngheţată şi să mă uit la un film cu mama.
Când am anunţat-o că apare fostul său soţ a avut o reacţie obişnuită. Încerca să disimuleze faptul că o enerva la culme vizita lui ; nu vroia să îi submineze autoritatea în faţa mea şi nici să mă facă să simt anumite lucruri rele pentru el. Deşi pun pariu că ea îl detesta. Şi cred că odată îl iubise . Ce ironic.
În sfârşit, era luni şi aşteptam să apară cu morala şi cearta lui. Stând în bucătărie, era chiar stresant şi cald. Deşi eram îmbrăcată într-o rochie subţire, tot simţeam cum îmi transpiră pielea. Simţeam nevoia să fac iar duş. Îmi strânsesem părul pentru a nu mă deranja, dar parcă tot aş mai fi vrut să îi fac ceva. Câte-o şuviţă îmi mai cădea peste obraji şi mă făcea să înnebunesc.
Calm, calm. E doar cald. În sfârşit a sunat şi soneria şi am fost să deschid. Un bărbat înalt, cu o burtă mai mare decât atunci când îl văzusem ultima dată, apăru în faţa mea. Avea părul negru şi ochii asemenea, trăsături pe care le găseam şi la mine. Expresia lui era rece.
- Săr’na.
Am adăugat înainte să trântesc uşa.
- Mirabela, bună.
M-a îmbrăţişat şi am mers în bucătărie. S-a salutat absent cu mama.
- Dragă, trebuie să înţelegi că nu poţi locui singură. O să vi să stai la mine.
Da , în cealaltă parte a ţării. Nu mulţumesc nenea!
- De ce aş face asta? Aici am cu cine să stau şi cine să aibă grijă de mine.
Cred că faţa mea contura dezamăgirea.
- Da, dar nimeni nu va putea avea grijă de tine la fel de bine ca un părinte. Înţelege asta, nu accept să ne spui tu ce să facem. O să vi să stai la mine.
De parcă o să se întâmple asta. Ai vrea tu.
- De ce?
- Pentru că aşa e mai în siguranţă
S-a răstit la mine. Iar eu nici pe asta nu am vrut să o accept.
- Uite ce e, eu nu vreau să mă mut nicăieri. Vreau să stau aici , ce nu pricepi? Îmi pare rău că nu vă îndeplinesc dorinţele dar eu nu plec doar că aşa vi se năzare vouă!
Am ridicat puţin tonul dar am avut grijă să îl readuc la normalitate înainte să mă poată plezni şi el. Însă el mi-a răspuns urlând.
- E numai vina lu maică-ta .
A ignorat faptul că era şi ea acolo. Înainte să riposteze, am făcut-o eu.
- Da, oh da ! Ce uşor e să vii aici , în casa noastră, şi să dai vina pe mami. Ea e de vină că tu ţi-ai găsit o amanta şi o altă familie şi că a divorţat? Crede-mă , nu e nici a ei nici a mea sau a lui Cristi. E vina ta . Că dacă nu se întâmpla asta nu vă despărţeaţi şi ea nu pleca la mătuşa Mirela. Simplu ca bună ziua, nu veni tu aici să ne spui că e vina noastră că nu e. Nu vreau să stau cu tine, nu vreau şi cu asta basta!
Acum ridicasem tonul şi , aşa cum m-am şi aşteptat , m-am trezit cu o palmă peste faţă din partea tatei. Nu mai făcuse asta niciodată, mama mă mai pleznise şi cu alte ocazii. O lacrimă micuţă s-a prelins pe obrazul stâng. Cred că oricât de puternic ai fi, nu poţi rezista chiar oricărei lovituri. Şi durea, mai ales în interior. Faptul că nu eram înţeleasă mă călca pe nervi. Celelalte lacrimi le-m înghiţit şi interzis să iasă afară. Inima a început să îmi accelereze, dorindu-mi să arunc cu tot în jurul meu.
- Fă ce vrei, eu de-aici nu plec. Să vin să stau cu tine şi cu fufa ta, i-aţi gândul. Dacă nu vrei să te acuz că mă maltratezi, ai face mai bine să mă laşi şi să îţi vezi de viaţa ta.
Poate că vorbele astea erau prea nepoliticoase, sau poate că nu îl atingeau cu nimic. Poate erau vorbe goale, dar jur că nu îmi păsa. Pentru că nu aveam de gând să îi iert prea curând palma aia. Nu. Eu niciodată nu aş fi ridicat mâna la el şi mereu am evitat să cred ce e mai rău despre el, deşi ca să fiu sinceră nu a fost niciodată un Sfânt. Am refuzat mereu asta, şi el ce face.... Mă jigneşte , fizic vorbind. Nu îl uram, dar nici nu ştiu dacă îl iubeam în momentul ăsta. Am ieşit afară, şi am decis să nu mă mai întorc curând. Mama urma să mă sune când dispărea fostul ei soţ, eu aveam să mă întorc şi nimic nu se întâmplase.
Cum asta nu avea să fie prea curând, seara a venit destul de repede. Am stat în parc, dar nu în cel din centru. Unul mai aproape de casă. Am stat într-un leagăn privind telefonul pe care îl ţineam în poală. Nimic altceva timp de câteva ore, când începuse să se însereze. Am văzut că îmi suna telefonul.
Era Silviu, chiar nu aveam chef să vorbesc. Atât de multe probleme, nu aveam chef de asta. Aşa că nu am răspuns. Am lăsat să sune , privind în vid. Deşi eram aşezată într-un leagăn, nu mă şi mişcam. Brusc, trupul meu a început să se mişte. Am prins mobilul în mână şi m-am întors . Privirea mea era rece, cel puţin aşa credeam.
- Bau.
Un trup înalt, o faţă albă , o pereche de ochi verzi şi părul castaniu. Trăsături pe care le cunoşteam de câteva zile.
- Bună. Am reuşit să scot sec. M-a ocolit, ajungând în faţa mea. Punându-şi braţele pe picioarele mele, s-a aşezat pe vârfuri, în vine , şi m-a privit.
- Ce-ai păţit?
M-am strâmbat, dar nu am putut rezista mult. Ridicându-mă, şi provocându-l şi pe el să facă acelaşi lucru, l-am îmbrăţişat. Mâinile sale mi-au acoperit trupul ce părea mic pe lângă al său, lipindu-şi faţa de a mea. Mi-a căutat buzele, şi uşor – parcă fără să îmi dau seama – m-a sărutat .Am acceptat jocul pasional şi mi-am introdus limba în gura lui, explorând fiecare colţ.
Trebuia să recunosc că inima mea bătea cu ceva mai mare acceleraţie.