20-01-2010, 09:23 PM
18
Moose, aflat la volanul masinii, a apasat cu putere pe acceleratie. Dupa cateva minute au ajuns pe o strada laturalnica si se indreptau catre Moldova Moua. Moose a mai redus din viteza si a privit-o pe fata care statea pe locul din dreapta lui. Suzana avea privirea indreptata catre soseaua care i se dezvaluia in fata ochilor, insa culoarea ii palise. Avea un chip inexpresiv, ca de piatra.
Moose a primit un telefon si a raspuns:
-Alo? Da. Suntem la cativa kilometri de Moldova Noua. Rau. Aha. Chiar? Asa a zis? Sa ii spun? Nu stiu, nu cred. Da, inteleg. Uau, superb. Da? Deja ati facut rost? Prin fax? Ok. Da, o sa trecem oricum de granita, aha, ajungem in doua ore. Sa ia ei avionul? Ok. Ia-o tu inainte, iar eu o sa… nu stai, mai bine mergem noi de la sarbi pana la turci cu un autocar, apoi luam de acolo avionul, pentru orice eventualitate. Da, ei o sa ia avionul direct, pentru ca e mult prea periculos sa-i plimbam. Da. Si ei sa raporteze din Moldova. Nu o sa aiba timp sa ajunga de acolo tocmai pana la datele lor nici daca ii descopera. Da, perfect. Ok. Pa.
Suzana asculta, straduindu-se sa se concentreze, insa nu intelegea nimic. Moose si-a continuat convorbirea. Fata a presupus ca acum vorbea cu altcineva.
-Da. Oribil. De-a dreptul. Nu este usor. Nu? Ezitare? Ce? Da, o sa incerc. Da. Sigur ca da. Auzi, esti prost? Normal ca da, insa totusi. Gandeste-te ca e o suferinta-n plus care distruge… ok, bine, dar daca vom ajunge teferi acolo tot am sa te ucid. Da. Acum te pot intreba ceva personal? Ai tot ce ti-ai dorit, ce mai e? Nu ai pic de optimism in tine si pui oamenii la teste pentru ca n-ai incredere in ei? Da. Stiu, te inteleg. Nu cred. Uite, eu intotdeauna m-am bagat si te-ai obisnuit cu asta, deci sper ca nu te superi daca-ti spun, e periculos ce faci. Trebuie sa clarifici cu el. Poftim? Sa renunti? Cum sa distrugi o… poftim? Dar e imposibil. Ai suferit… bine! Ok. Te-am lasat. Ne vedem!
De aceasta data a inchis telefonul si l-a pus in buzunar. S-a uitat catre Suzana, care nu isi schimbase pozitia si nici starea de stana de piatra. Moose trebuia sa afle lucruri importante si trebuia sa inceapa de acum.
-Suzana… uite, nu stiu daca e bine sa ma bag, dar e cam stilul meu. Tu in momentul asta suferi din cauza lui Rosenberg?
Suzana nu a schitat alt gest, a dat doar vag din cap in semn ca da. Lui Moose ii era incredibil de greu sa faca asta. Parca il durea si pe el.
-Stiu ce simti, dar nu e totul pierdut. Ce spui sa iti gasesti speranta si sa lupti?
-Moose, speranta m-a distrus total. Singurul mod prin care mai pot sa evit a ma descompun este sa-mi privesc propria viata ca pe un scenariu strain!a replicat, pe un glas stins. Avea buzele uscate si le misca de parca ar fi cantarit o tona.
-Speranta nu omoara!
-Uite, eu am trait speranta si a murit de fiecare data cand aveam mai multa nevoie de ea. Prima oara, cand a plecat aproape timp de un an, am pastrat speranta la inceput, insa cand mi-am dat seama ca nu mai vine mi-a pierit speranta si m-a durut… m-a durut prea tare!
Moose intelegea ce voise sa spuna cand i-a explicat ca s-a instrainat de propria-i viata. Povestea fara a se implica. Era pur si simplu un robot care evoca o poveste banala.
-Dar pana la urma s-a intors.
-Da, s-a intors si acum a disparut iar. Eu nu mai fac greseala sa continui sa sper.
-Nu vrei sa-l gasesti?
-E singurul lucru pe care inca nu l-am putut alunga din mine, dar o sa reusesc si asta. ATOPO ma cauta si nu o sa se opreasca. Ei chiar cred ca sunt un potential pericol doar pentru ca sunt fiica celei mai bune si mai mizerabile agente pe care au avut-o vreodata si pentru ca mai sunt si tanara pe de-asupra. Patetic. Dar incheiem aici.
Moose a aprobat, vazandu-si de drum. Ii era imposibil sa-i vindece vreo rana. De fapt, era sigur ca numai o singura pesoana ar mai fi capabila s-o vindece acum.
Gandul ca nu-l va mai vedea vreodata o macina continuu. Nu putea sa gandeasca lucid oricat se straduia. A inchis ochii, sperand ca va adormi si ca nu se va mai trezi in secolul acesta, insa nu a reusit decat sa-si aminteasca din nou.
Si-a intors apoi privirea catre Moose. Incerca sa ii retina trasaturile si sa le analizeze, doar ca sa nu se mai gandeasca la el. Insa degeaba. Moose avea parul tuns scurt, iar firele se despicau, foarmand tepi, insa ea nu vedea decat suvite negre alungite pana la gat, cazute peste ochiul stang si stralucind la fiecare licarire de lumina din jur. Ochii lui Moose erau mijiti, atintiti asupra traficului, iar sprancenele incruntate, dar ei ii pareau larg deschisi, dezvaluind splendoarea lor magica, incantatoare.
Suzana a oftat si si-a mutat privirea catre geam.
-Unde mergem?a intrebat.
-In Serbia.
-Poftim?a sarit aceasta. Ce cautam noi la sarbi?
-Eh, lasa asta in seama mea. Am primit instructiuni clare de la Bill. Pe langa asta, fortele ATOPO sunt intarite acolo.
-Tocmai de aceea…
-Avem “pile†la granita si la aeroport.
-Ce? Aeroport?
-Corect. Ai vazut Tunisia?
-Niciodata.
Moose dezvaluise deja ceva ce nu trebuia, dar ii era prea drag faptul ca fata prinsese putina viata si ca el nu mai ducea in masina o mumie cliogenizata. Parca ii curgea din nou sange prin vene.
-Iti plac beatlesii?
-Da. Unele melodii. Penny Lane.
-Preferata mea!a exclamat Moose, rugand-o sa puna cd-ul din cutia de la bord in cd-player. Fata a deschis ceva ca un sertar si a gasit vreo cel putin zece cd-uri. Le-a luat la rand: “Metallicaâ€, “Iron Maidenâ€, “Slipknotâ€, apoi “The Beatlesâ€, pe care l-a pus separat. A mai gasit AC-DC, ABBA si altele.
A scos cd-ul din cutia lui si a dat play dupa ce l-a introdus in cd-player. Prima melodie era Penny Lane.
-Eu mi-am pus muzica de cd. Este in ordinea preferintelor.
Suzana a zambit. Putin fortat ce-i drept, dar macar gasea forta sa zambeasca. Totul luase sfarsit, insa ceva inca o macina. Daca ar fi plecat cu Robro atunci, unde ar fi dus-o acesta?
S-au oprit la granite,Moose a vorbit cu unul dintre oamenii de acolo, apoi a trecut fara probleme mai departe.
-Da! Am trecut de ce era mai greu.a exclamat Moose. Mai avem vre-o ora jumate si ajungem, poate chiar mai repede daca ne grabim.
Suzana era chiar curioasa ce aveau sa faca in Tunisia. Spera sa aiba multe de vazut si sa aiba in special ocupatie. Daca reusea sa treaca de un an petrecut acolo, poate ar fi putut uita cat de cat de durerea cauzata de absenta lui.
-Moose. Cat facem pana acolo?
-Pai… patru ore de cand pleaca avionul.
-Superb! Patru ore!
-E cam putin sa stii.a spus Moose pe un ton care trada entuziasm. Ii ascundea cu siguranta ceva. De ce zambea asa de bizar?
-E groaznic de mult!
Suzana chiar nu stia cum o sa poata sa traiasca inca patru ore fara sa se gandeasca la el. O durea numai ideea-n sine.
-O sa fie groaznic de putin cand ajungem acolo.
Suzana dorea sa-i dea o replica a naibii de usturatoare, insa lui Moose iar i-a sunat telefonul.
-Da. Am trecut de granita. Da, e cu mine. Sunt sigur omule! Nu mai fii cap sec! Chiar trebuie sa... Dar... Care-i rostul? Ce vrei sa mai fac? Sa-i intru-n cap? Sunt 10000% sigur ca asta vrea! DA! Ok, dar o sa te cotonogesc pentru asta. Idiotule!
A inchis telefonul si l-a trantit furios pe bancheta din spate.
De aceasta data Suzana a reusit sa fie mai atenta si a prins cate ceva din conversatie.
-Ce s-a intamplat?
-Am de-a face cu un mare cretin care face oameni nevinovati sa sufere din sadism! E un bou! I-as rupe oasele daca nu as stii ca cineva ar suferi in cazul asta!
-Despre cine este vorba?
-Ti-as spune, dar nu pot, o sa afli cand ajungem.
Moose a calcat acceleratia si a pornit in tromba.
Dupa cinci minute in care cei doi nu au mai vorbit, Suzana a inceput sa resimta durerea din piept. O rana deschisa pulsa cu putere si un nod imens i s-a pus in gat. Si-a scos centura si a inspirat de cateva ori, dar era inutil. A coborat geamul si a lasat vantul sa-i loveasca fara mila fata, insa tot durea, si era din ce in ce mai rau.
Moose a remarcat ca fata a tacut. Si-a mutat privirea si a observat atunci ceva. Fata chiar era ceea ce el putea numi frumoasa. Atunci a stiut ce avea de facut.
-Hai sa oprim!a exclamat Moose si a pus o frana brusca langa un lan de porumb. Fata a tresarit si l-a privit nedumerita.
-Asta e masina unei agente. Deeci…a inceput acesta, in timp ce deschidea portbagajul.-Aleluia!
A scos o geanta imensa si neagra, apoi a pus-o pe jos, langa masina, in asa fel incat ceilalti soferi sa nu observe care-i este continutul.
-Ce-ai gasit? Batoane de ciocolata?a intrebat Suzana, privind suspicioasa.
-Nu, razbunare, dulce razbunare.
Geanta s-a deschis cu un “clickâ€, iar Moose a ranjit siret.
Suzana a ramas cu gura cascata. Acolo se aflau un costum si o alte cateva cutii.
-Tipa care e intr-adevar proprietara vehiculului e cam ca tine. Ar trebui sa-ti vina.
Suzanei ii placea ideea, mai ales ca blugii si tricoul ei fusesera murdatiti.
-Uite, pune pantalonii si maioul. Dupa care te ajut eu sa iti pui si “accesoriileâ€.
Fata a luat obiectele vestimentare negre si s-a dus catre lanul de porumb, lasandu-l pe Moose sa caute printre restul lucrurilor. Fata s-a intors rapid, iar hainele ii veneau ca si turnate. Ideea lui macar ii distrase putin atentia si acum fata zambea parca din nou.
-Perfect!a exclamat Moose.-Vino!
I-a dat o perie, o oglinda si o clama, rugand-o sa isi aranjeze parul, in vreme ce el se chinuia sa-i ataseze diverse obiecte la noua costumatie. Suzana si-a prins parul la spate, apoi a asteptat ca Moose sa termine. Cand a privit in jos a ramas fara cuvinte. Pantalonii aveau acum accesorii in metal. Deasupra genunchiului drept avea o jartiera, de care fusese atasat un cutit, purta o curea neagra din piele, unde avea suporturi pentru pistoale si gloante, insa Moose i le-a scos. De asemenea, a scos si cutitul. In picioare purta adidasi negri, peste care se revarsau mansetele evazate. Moose i-a oferit in cele din urma o haina neagra din piele, cu numeroase buzunare si un lant argintiu care pornea de la jumatatea nivelului coloanei si ajungea pana la un buzunar din dreptul splinei.
Moose i-a oferit si un servetel umed, cu care si-a dezinfectat fata si mainile.
Fata era incantata de noua costumatie, dar nu ii intelegea rostul.
-Nu are decat un rost stupid, dar fa-mi pe plac si stai cu capul sus. Oh, ia si asta!
Fata a primit un parfum marca Channel.
-Haide! Trebuie sa le fac eu pe toate?
A luat sticluta si a “bombardat-o†pe fata cu parfum. Suzana a inceput sa tuseasca si sa se vaite:
-Acum o sa murim intoxicati! De ce ai dat atata?
-Stai linistita, totul face parte din plan.
Moose a ras in timp ce strangea cutiile, iar fata isi facea vant cu mainile, neputand sa suporte mirosul puternic.
S-au urcat din nou in masina si au pornit la drum. Mai aveau inca o ora de mers.
-Imi spui de ce m-ai “costumat†asa?
-Ca sa-ti iei revansa!a spus Moose incantat ca reusise sa o faca pe fata sa arate chiar mai bine decat inainte. –Haide! Nu poti sa spui ca nu-ti place look-ul cel nou. Oricum o sa iti ia haine cand ajungeti!
-Cine?
-Agentul tau!a spus Moose, razand.
Fata l-a privit neincrezatoare. Ce punea la cale?
Isi gasise ocupatie acum. Numara bornele kilometrice. Isi dadea seama ca aceasta treaba era absurda, dar cel putin in felul asta nu o mai dureau decat ochii.
Au ajuns mai devreme decat se astepta Suzana, iar privelistea ii placea. Ei ii placeau de fapt aeroporturile. A coborat din masina si se uita fascinata in jur. Ii placeau utilajele moderne, placutele curate, usile care de roteau…
Un panou publicitar i-a atras atentia, insa nu pentru mult timp. Moose a pufnit intr-un ras nebun. Ii dadusera deja lacrimile si se sprijinea de umarul Suzanei ca sa nu cada. Suzana il privea nedumerita, dar vazand ca nu se opreste din ras s-a uitat in jur ca sa afle care era sursa aceea fabuloasa de comic.
Moose, aflat la volanul masinii, a apasat cu putere pe acceleratie. Dupa cateva minute au ajuns pe o strada laturalnica si se indreptau catre Moldova Moua. Moose a mai redus din viteza si a privit-o pe fata care statea pe locul din dreapta lui. Suzana avea privirea indreptata catre soseaua care i se dezvaluia in fata ochilor, insa culoarea ii palise. Avea un chip inexpresiv, ca de piatra.
Moose a primit un telefon si a raspuns:
-Alo? Da. Suntem la cativa kilometri de Moldova Noua. Rau. Aha. Chiar? Asa a zis? Sa ii spun? Nu stiu, nu cred. Da, inteleg. Uau, superb. Da? Deja ati facut rost? Prin fax? Ok. Da, o sa trecem oricum de granita, aha, ajungem in doua ore. Sa ia ei avionul? Ok. Ia-o tu inainte, iar eu o sa… nu stai, mai bine mergem noi de la sarbi pana la turci cu un autocar, apoi luam de acolo avionul, pentru orice eventualitate. Da, ei o sa ia avionul direct, pentru ca e mult prea periculos sa-i plimbam. Da. Si ei sa raporteze din Moldova. Nu o sa aiba timp sa ajunga de acolo tocmai pana la datele lor nici daca ii descopera. Da, perfect. Ok. Pa.
Suzana asculta, straduindu-se sa se concentreze, insa nu intelegea nimic. Moose si-a continuat convorbirea. Fata a presupus ca acum vorbea cu altcineva.
-Da. Oribil. De-a dreptul. Nu este usor. Nu? Ezitare? Ce? Da, o sa incerc. Da. Sigur ca da. Auzi, esti prost? Normal ca da, insa totusi. Gandeste-te ca e o suferinta-n plus care distruge… ok, bine, dar daca vom ajunge teferi acolo tot am sa te ucid. Da. Acum te pot intreba ceva personal? Ai tot ce ti-ai dorit, ce mai e? Nu ai pic de optimism in tine si pui oamenii la teste pentru ca n-ai incredere in ei? Da. Stiu, te inteleg. Nu cred. Uite, eu intotdeauna m-am bagat si te-ai obisnuit cu asta, deci sper ca nu te superi daca-ti spun, e periculos ce faci. Trebuie sa clarifici cu el. Poftim? Sa renunti? Cum sa distrugi o… poftim? Dar e imposibil. Ai suferit… bine! Ok. Te-am lasat. Ne vedem!
De aceasta data a inchis telefonul si l-a pus in buzunar. S-a uitat catre Suzana, care nu isi schimbase pozitia si nici starea de stana de piatra. Moose trebuia sa afle lucruri importante si trebuia sa inceapa de acum.
-Suzana… uite, nu stiu daca e bine sa ma bag, dar e cam stilul meu. Tu in momentul asta suferi din cauza lui Rosenberg?
Suzana nu a schitat alt gest, a dat doar vag din cap in semn ca da. Lui Moose ii era incredibil de greu sa faca asta. Parca il durea si pe el.
-Stiu ce simti, dar nu e totul pierdut. Ce spui sa iti gasesti speranta si sa lupti?
-Moose, speranta m-a distrus total. Singurul mod prin care mai pot sa evit a ma descompun este sa-mi privesc propria viata ca pe un scenariu strain!a replicat, pe un glas stins. Avea buzele uscate si le misca de parca ar fi cantarit o tona.
-Speranta nu omoara!
-Uite, eu am trait speranta si a murit de fiecare data cand aveam mai multa nevoie de ea. Prima oara, cand a plecat aproape timp de un an, am pastrat speranta la inceput, insa cand mi-am dat seama ca nu mai vine mi-a pierit speranta si m-a durut… m-a durut prea tare!
Moose intelegea ce voise sa spuna cand i-a explicat ca s-a instrainat de propria-i viata. Povestea fara a se implica. Era pur si simplu un robot care evoca o poveste banala.
-Dar pana la urma s-a intors.
-Da, s-a intors si acum a disparut iar. Eu nu mai fac greseala sa continui sa sper.
-Nu vrei sa-l gasesti?
-E singurul lucru pe care inca nu l-am putut alunga din mine, dar o sa reusesc si asta. ATOPO ma cauta si nu o sa se opreasca. Ei chiar cred ca sunt un potential pericol doar pentru ca sunt fiica celei mai bune si mai mizerabile agente pe care au avut-o vreodata si pentru ca mai sunt si tanara pe de-asupra. Patetic. Dar incheiem aici.
Moose a aprobat, vazandu-si de drum. Ii era imposibil sa-i vindece vreo rana. De fapt, era sigur ca numai o singura pesoana ar mai fi capabila s-o vindece acum.
Gandul ca nu-l va mai vedea vreodata o macina continuu. Nu putea sa gandeasca lucid oricat se straduia. A inchis ochii, sperand ca va adormi si ca nu se va mai trezi in secolul acesta, insa nu a reusit decat sa-si aminteasca din nou.
Si-a intors apoi privirea catre Moose. Incerca sa ii retina trasaturile si sa le analizeze, doar ca sa nu se mai gandeasca la el. Insa degeaba. Moose avea parul tuns scurt, iar firele se despicau, foarmand tepi, insa ea nu vedea decat suvite negre alungite pana la gat, cazute peste ochiul stang si stralucind la fiecare licarire de lumina din jur. Ochii lui Moose erau mijiti, atintiti asupra traficului, iar sprancenele incruntate, dar ei ii pareau larg deschisi, dezvaluind splendoarea lor magica, incantatoare.
Suzana a oftat si si-a mutat privirea catre geam.
-Unde mergem?a intrebat.
-In Serbia.
-Poftim?a sarit aceasta. Ce cautam noi la sarbi?
-Eh, lasa asta in seama mea. Am primit instructiuni clare de la Bill. Pe langa asta, fortele ATOPO sunt intarite acolo.
-Tocmai de aceea…
-Avem “pile†la granita si la aeroport.
-Ce? Aeroport?
-Corect. Ai vazut Tunisia?
-Niciodata.
Moose dezvaluise deja ceva ce nu trebuia, dar ii era prea drag faptul ca fata prinsese putina viata si ca el nu mai ducea in masina o mumie cliogenizata. Parca ii curgea din nou sange prin vene.
-Iti plac beatlesii?
-Da. Unele melodii. Penny Lane.
-Preferata mea!a exclamat Moose, rugand-o sa puna cd-ul din cutia de la bord in cd-player. Fata a deschis ceva ca un sertar si a gasit vreo cel putin zece cd-uri. Le-a luat la rand: “Metallicaâ€, “Iron Maidenâ€, “Slipknotâ€, apoi “The Beatlesâ€, pe care l-a pus separat. A mai gasit AC-DC, ABBA si altele.
A scos cd-ul din cutia lui si a dat play dupa ce l-a introdus in cd-player. Prima melodie era Penny Lane.
-Eu mi-am pus muzica de cd. Este in ordinea preferintelor.
Suzana a zambit. Putin fortat ce-i drept, dar macar gasea forta sa zambeasca. Totul luase sfarsit, insa ceva inca o macina. Daca ar fi plecat cu Robro atunci, unde ar fi dus-o acesta?
S-au oprit la granite,Moose a vorbit cu unul dintre oamenii de acolo, apoi a trecut fara probleme mai departe.
-Da! Am trecut de ce era mai greu.a exclamat Moose. Mai avem vre-o ora jumate si ajungem, poate chiar mai repede daca ne grabim.
Suzana era chiar curioasa ce aveau sa faca in Tunisia. Spera sa aiba multe de vazut si sa aiba in special ocupatie. Daca reusea sa treaca de un an petrecut acolo, poate ar fi putut uita cat de cat de durerea cauzata de absenta lui.
-Moose. Cat facem pana acolo?
-Pai… patru ore de cand pleaca avionul.
-Superb! Patru ore!
-E cam putin sa stii.a spus Moose pe un ton care trada entuziasm. Ii ascundea cu siguranta ceva. De ce zambea asa de bizar?
-E groaznic de mult!
Suzana chiar nu stia cum o sa poata sa traiasca inca patru ore fara sa se gandeasca la el. O durea numai ideea-n sine.
-O sa fie groaznic de putin cand ajungem acolo.
Suzana dorea sa-i dea o replica a naibii de usturatoare, insa lui Moose iar i-a sunat telefonul.
-Da. Am trecut de granita. Da, e cu mine. Sunt sigur omule! Nu mai fii cap sec! Chiar trebuie sa... Dar... Care-i rostul? Ce vrei sa mai fac? Sa-i intru-n cap? Sunt 10000% sigur ca asta vrea! DA! Ok, dar o sa te cotonogesc pentru asta. Idiotule!
A inchis telefonul si l-a trantit furios pe bancheta din spate.
De aceasta data Suzana a reusit sa fie mai atenta si a prins cate ceva din conversatie.
-Ce s-a intamplat?
-Am de-a face cu un mare cretin care face oameni nevinovati sa sufere din sadism! E un bou! I-as rupe oasele daca nu as stii ca cineva ar suferi in cazul asta!
-Despre cine este vorba?
-Ti-as spune, dar nu pot, o sa afli cand ajungem.
Moose a calcat acceleratia si a pornit in tromba.
Dupa cinci minute in care cei doi nu au mai vorbit, Suzana a inceput sa resimta durerea din piept. O rana deschisa pulsa cu putere si un nod imens i s-a pus in gat. Si-a scos centura si a inspirat de cateva ori, dar era inutil. A coborat geamul si a lasat vantul sa-i loveasca fara mila fata, insa tot durea, si era din ce in ce mai rau.
Moose a remarcat ca fata a tacut. Si-a mutat privirea si a observat atunci ceva. Fata chiar era ceea ce el putea numi frumoasa. Atunci a stiut ce avea de facut.
-Hai sa oprim!a exclamat Moose si a pus o frana brusca langa un lan de porumb. Fata a tresarit si l-a privit nedumerita.
-Asta e masina unei agente. Deeci…a inceput acesta, in timp ce deschidea portbagajul.-Aleluia!
A scos o geanta imensa si neagra, apoi a pus-o pe jos, langa masina, in asa fel incat ceilalti soferi sa nu observe care-i este continutul.
-Ce-ai gasit? Batoane de ciocolata?a intrebat Suzana, privind suspicioasa.
-Nu, razbunare, dulce razbunare.
Geanta s-a deschis cu un “clickâ€, iar Moose a ranjit siret.
Suzana a ramas cu gura cascata. Acolo se aflau un costum si o alte cateva cutii.
-Tipa care e intr-adevar proprietara vehiculului e cam ca tine. Ar trebui sa-ti vina.
Suzanei ii placea ideea, mai ales ca blugii si tricoul ei fusesera murdatiti.
-Uite, pune pantalonii si maioul. Dupa care te ajut eu sa iti pui si “accesoriileâ€.
Fata a luat obiectele vestimentare negre si s-a dus catre lanul de porumb, lasandu-l pe Moose sa caute printre restul lucrurilor. Fata s-a intors rapid, iar hainele ii veneau ca si turnate. Ideea lui macar ii distrase putin atentia si acum fata zambea parca din nou.
-Perfect!a exclamat Moose.-Vino!
I-a dat o perie, o oglinda si o clama, rugand-o sa isi aranjeze parul, in vreme ce el se chinuia sa-i ataseze diverse obiecte la noua costumatie. Suzana si-a prins parul la spate, apoi a asteptat ca Moose sa termine. Cand a privit in jos a ramas fara cuvinte. Pantalonii aveau acum accesorii in metal. Deasupra genunchiului drept avea o jartiera, de care fusese atasat un cutit, purta o curea neagra din piele, unde avea suporturi pentru pistoale si gloante, insa Moose i le-a scos. De asemenea, a scos si cutitul. In picioare purta adidasi negri, peste care se revarsau mansetele evazate. Moose i-a oferit in cele din urma o haina neagra din piele, cu numeroase buzunare si un lant argintiu care pornea de la jumatatea nivelului coloanei si ajungea pana la un buzunar din dreptul splinei.
Moose i-a oferit si un servetel umed, cu care si-a dezinfectat fata si mainile.
Fata era incantata de noua costumatie, dar nu ii intelegea rostul.
-Nu are decat un rost stupid, dar fa-mi pe plac si stai cu capul sus. Oh, ia si asta!
Fata a primit un parfum marca Channel.
-Haide! Trebuie sa le fac eu pe toate?
A luat sticluta si a “bombardat-o†pe fata cu parfum. Suzana a inceput sa tuseasca si sa se vaite:
-Acum o sa murim intoxicati! De ce ai dat atata?
-Stai linistita, totul face parte din plan.
Moose a ras in timp ce strangea cutiile, iar fata isi facea vant cu mainile, neputand sa suporte mirosul puternic.
S-au urcat din nou in masina si au pornit la drum. Mai aveau inca o ora de mers.
-Imi spui de ce m-ai “costumat†asa?
-Ca sa-ti iei revansa!a spus Moose incantat ca reusise sa o faca pe fata sa arate chiar mai bine decat inainte. –Haide! Nu poti sa spui ca nu-ti place look-ul cel nou. Oricum o sa iti ia haine cand ajungeti!
-Cine?
-Agentul tau!a spus Moose, razand.
Fata l-a privit neincrezatoare. Ce punea la cale?
Isi gasise ocupatie acum. Numara bornele kilometrice. Isi dadea seama ca aceasta treaba era absurda, dar cel putin in felul asta nu o mai dureau decat ochii.
Au ajuns mai devreme decat se astepta Suzana, iar privelistea ii placea. Ei ii placeau de fapt aeroporturile. A coborat din masina si se uita fascinata in jur. Ii placeau utilajele moderne, placutele curate, usile care de roteau…
Un panou publicitar i-a atras atentia, insa nu pentru mult timp. Moose a pufnit intr-un ras nebun. Ii dadusera deja lacrimile si se sprijinea de umarul Suzanei ca sa nu cada. Suzana il privea nedumerita, dar vazand ca nu se opreste din ras s-a uitat in jur ca sa afle care era sursa aceea fabuloasa de comic.
The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes