Trei minute! [+16] [yaoi]

[Aliss_anime]

"Capitolul 1"

O calatorie.Monotona!

Trenul se opri lenes,ca un fumator posomorat la fereastra unui compartiment de clasa intai.Oprire de trei minute.Numai trei minute.
In gara,se aud zgomotele aproape inexistente ale unei masini de ultimul ragnet.Culoarea ei stridetna de un rosu aprins ca glosul pe care il folosesc unele actrite ca sa evidentieze caracterul,indecent al unei femei ii dadea o aura cu totul aparte.
Magia pe care o formase masina in jurul ei se sparse in momentul in care,un baiat aparent tanar,ce nu parea sa aiba mai mult de cinseprezece ani,isi varsa cosul cu cirese,mari si bombate,tocmai pe capota abea vopsita,a masinii.
Langa el,o tanara ii puse mana pe cap,mangaindu`l prieteneste.Doua lacrimi cristaline ca roua nestemata a diminetii,ii conturara obraji baiatului.
-Nu mai avem timp,trenul sta sa plece-graieste tanara cu o voce angelica,subliniata si mai mult de cantecul mladios al unor pasarele.
Cu tragere de inima baiatul se ridica,pornind catre intrarea din tren.Trei minute!
Se asaza pe unul dintre scaune rezemandu`si lin capul pe geamul prafuit al trenului.Lacrimile inca ii picurau pe palmele albe ca spuma laptelui,nici macar nu mai constienriza ca in fata lui,pe scaunul opus,Mya il privea trista,neantelegand ce se intampla cu el.
Fata trase perdeaua,de un cafeniu inchis,numai pe partea ei deoarece nu mai avea curajul sau poate vointa de a o trage si in partea tanarului.
Lumina de afara avea splendoarea torida a unei verii nesfarsite.In bataia soarelui,parul scurt si rasfirat al tanarului,de un roscat intens,ii dadea senzatia fetei ca se afla intr`un paradis in care ochii de aceias culoare cu parul,ii patrundeau adanc in inima,descoperindui si cea mai mica urma de suferinta.
Poate daca nu ar fi fost frati,acel sentiment pur numit dragoste,i-ar fi luminat si ei zilele negre.Dorinta,de a o strange cineva in brate,de`ai saruta buzele atunci cand este trista nu ii dadea pace,insa oricat de mult si`ar fi dorit ca acel barbat sa fie tocmai fratele ei.Acest lucru era intradevar imposibil.
Dupa aproape doua ore de calatorie.Trenul se opri,intr`un oras renumit pentru arta lui in materie de scriitori.Primul care iesi din compartiment fu baiatul acompaniat mai apoi de sora lui.Dupa ce oprira un taxi,in aglomeratia obisnuita a orasului Tokyo,cei doi pornira spre micutul apartament,pe care parintii lor il cumparasera pentru a sta pe o perioada mai lunga in oras.Venisera aici,pentru studi.Ei locuind inca de cand sau nascut in Los Angeles,la inceput aceasta idee de a se muta intr`un loc nou le surasese, insa mai apoi cand si`au lasat locul de origine abandonat,regretasera ca fusesera de acord cu mutarea.

Pasesc sfios in apartament,lasand`o pe sora mea sa plateasca taxiul.Hmm...este destul de dragut la prima vedere.Ma asez pe unul dintre fotoliile de culoare alba,privind spre tabloul imens ce infatisa un colt al naturii.Imi este chiar greu sa stiu,ca nu voi mai avea ocazia sa`mi vizitez prietenii,ce aveau o casa superba la munte.Deoarece calatorisem mult si nu avusesem nici ocazia sa dorm prea bine,am decis sa pornesc spre camera mea pentru a trage un pui de somn.Maine aveam sa`mi cunosc noii colegi,desi cred ca nu o sa pot da pe la scoala la cat de obosit sunt...
Ora 12:30 ma anunta alarmat ceasul,nu degeaba am spus aseara ca nu voi da in prima zi pe la scoala.Ma ridic cu chiu,cu vai din pat.Nu aveam obisnuitul program al soramii,sa fac un dus in fiecare dimineata.Pentru mine imi era de ajuns sa imi caltesc fata cu apa rece si sa ma spal pe dinti,in rest aranjatul si statul cu orele in baie.Erau pierderi de timp!
Imi trag pe mine o pereche de pantaloni albi din matase si un tricou galben ce imi punea in evidenta trupul bine sculptat,iar apoi imi trec degajat mana prin firele de par roscate pentru a mi`l aseza putin.
Nu avea nici`un rost sa raman ca un prost singur in casa.Nu cunosteam orasul,dar eram foarte priceput la geografie si aveam un instinct inascut,in arta orientarii.
Dupa minte bune de mers,am ajuns intr`un parc ce era la cativa pasi de apartamentul in care locuiam.Se pare ca am ocolit blocul de trei ori ca sa ajung aici.
-Mda se pare ca nu sunt chiar atat de bun la orientare-imi spun eu cu voce tare,oftand adanc.
-Ehh...se mai intampla-aud eu o voce ce venea din spatele meu.
Ma intorc speriat si constat cu stupoare,ca in spatele meu se afla un baiat,al naibi de frumos.Pur si simplu am rams socat de imaginea lui.Cred ca are in jur de nouasprezece ani la ce trup are!
Parul lui albastru ca marea ii contureaza de minue,chipul putin bronzat iar ochii delicati de un turcoaz mirific, il fac oarecum dur,ca un demon deghizat in inger.Ceea ce ma nedumerea era tinuta lui,total neagra.Adica purta o pereche de pantaloni negri un tricou simplu de aceias culoare si o pereche de adidasi de un albastru inchis batand tot spre negru.Oare ii murise o ruda?!Ma intreb eu naiv.Pana ce decid eu sa`i vorbesc,el se apropie de mine punandu`mi palma pe umar.
-Baiete,fi atent!Stiu ca esti nou in cartier.Dar sa dea dracu sa te apropi de mine si gasca mea cand ne vezi,ca nici nu ai idee de ce ti s`ar putea intampla.-acum chiar eram de tot in ceata,nu intelegeam de ce imi vorbea asa.Doar nu ii facusem nimic.Nu?!
Am vrut sa protestez,insa cand mi`am deschis gura sa spun ceva...el disparuse.Pacat,cred ca ar fi iesit o prietenie frumoasa...