Blood Rain

[Akie]

Ma bucur cati place ficul zozy. Am venit si cu urmatorul capitol sper sa va placa la fel de mult.^_^ Enjoy it:



Cap. 6
O esarfa

- Sti... intr- o zi... am sa gasesc vampirul acela... si il voi ucide cu mainile mele....
Yuuki nu raspunse, pur si simplu privea lacul, stand in gandurile ei, dorindu- si ca Aime sa nu fi spus asta niciodata. Dintr- o data isi dadu seama ca tacerea ei nu ar fi facut nimic altceva decat sa o faca pe satena sa se gandeasca si mai mult la razbunarea ei. Se puse in fata fetei cu ochii caprui- verzi zambind larg, spunand ca nu ar trebui sa se intristeze atat, este o zi de istorie, ninge. Spuse ca o zi ca asta nu ar trebui plansa ci petrecuta zambind, fara planuri de razbunare.
Satena zambi, era de acord cu Yuuki, nu ar trebui sa strice o zi asa de frumoasa... Cele doua pornira spre strazile orasului luminat doar de becurile galbene puse la vre-o cativa metrii unul de altul. Se indreptau spre metrou, erau destul de departe insa au preferat sa mearga pe jos pentru a simti pe pielea lor iarna.
Bruneta incerca sa inveseleasca atmosfera spunandu- I cat de bine le va veni hainele cele noi, Aime fiind pe jumatate atenta la ce spunea Yuuki. Dintr- o data simti cum inima ei incepu sa bata repede, se oprii, avand pe fata o privire ingrozita. Yuuki se opri vazand privirea satenei, se intoarse privind unde privea satena. Un copil de vreo 5 ani, parea fascinat de un porumbel alb ce statea in mijlocul strazii, se indrepta incet spre el. Inainte ca Yuuki sa poata spune ceva, Aime o lua la fuga inspre copil strigandu- i sa se opreasca. Cand o masina se apropriase atat de mult de el, satena inchise ochii, nedorind sa vada ce se v- a intampla. O frana puternica se auzi, apoi liniste mormantala.
Satena deschise ochii, simti un corp cald langa ea, o manuta mica ii atingea fata. Simtea inca o respiratie calda si nu era a ei. Deschizand ochii privi socata copilul din bratele ei. Fetita mica ce tocmai urma sa fie lovita de o masina se afla acum in bratele ei, erau pe trotuarul de unde pronise fetita, trotuarul paralel cu Yuuki. Ochii mari si verzi ai fetitei o priveau ingrijorata:
- Sunteti bine domnisoara? Spuse fetita rupand tacerea din jur. Mama fetitei se repezi sa o ia in brate, ochii ei fiind plini de lacrimi. O stranse la piept pe fetita atat de tare incat aproape o ¨ sufoca¨. Aime ramase in aceiasi pozitie ca cea dinainte, privind in gol, mirata de ceea ce se petrecuse ¨ Dar cum? Cand? Ce s- a intamplat? Cum am reusit sa o prind intr- un timp asa de scurt? Si mai ales sa o aduc pe trotuar?¨ In mintea ei erau multe intrebari... gandurile fusesera intrerupte de multumirile femeii parca fara sfarsit, femeia se lasa in genunchi pupandu- I mainile satenei si imbratisand- o multumindu- I incontinuu. Fetita o privi pe satena facand ca si mama ei, ii multumi satenei:
- Ar trebui sa ai mai multa grija, strada nu este un loc de joaca, vezi? Porumbelul si- a luat zborul... tu nu poti... Se adresa calma satena fetitei. Aceasta promise ca nu se va mai duce pe strada fara mama ei. Cele doua, mama si fetita, plecara.
Bruneta ramase pe celalalt trotuar privind ingrozita de ceea ce se petrecuse, se trezi din ganduri, trecu strada uitandu- se in stanga si in dreapta. Ajunsa langa Aime o lua de brat si o luara la fuga, dand coltul, urmarite de privirile oamenilor ce se aflau pe trotoar. Se oprira pe o strada pustie, satena era dupa alta planeta, isi privi mainile, incerca sa- si explice ceea ce s- a intamplat mai devreme. Yuuki o privi, ridica tonul intreband- o ce naiba a fost ceea ce a facut mai devreme? Cum a facut asta? Satena insa nu- I raspunse, continua sa- si priveasca mainile. Bruneta o apuca de umeri scuturand- o. Trezita din ganduri satena raspunse cu o voce calma, lina:
- Mi- am dorit ca copilul acela sa nu moara.. ochii aceia verzi... imi aminteau de mine.. nu stiu.... nu stiu... ce … s- a intamplat.... Tu sa- mi spui ce s- a intamplat, eu am inchis ochii.....
Bruneta ii raspunse ca nu stie, a fost prea repede ca sa- si dea seama. Cele doua ramasera ca pietrele, Yuuki privind- o pe Aime respirand lacoma aerul rece, satena privind in gol se lasa sa alunece incet pe zidul rece al unui gard. Isi duse mainile la gura pentru a si le incalzi putin cand isi dadu seama ca si- a pierdut esarfa, esarfa de la mama ei.... Era cadoul de la cea de- a 6- a aniversare. Era un lucru foarte important pentru ea. Fara sa mai stea pe ganduri satena se ridica de jos si o lua la fuga inapoi pe strada de dinainte, fiind urmata de bruneta. Se opri cand ajunse la locul unde se putea petrece accidentul, privi in jur respirand greu, insa nici- o urma de esarfa, parca s- ar fi evaporat. Intreba persoanele care erau in jur daca nu cumva au vazut o esarfa rosie pe strada. Intr- un final un vanzator ii spuse ca un baiat blond, nu prea inalt a luat- o iar apoi a plecat la fel de repede cum a venit. Satena cazu pe ganduri nemai fiind atenta la ceea ce ii zicea vanzatorul ¨A fost el... dar ce cauta aici? Doar nu ma urmarea? Sau... ¨ Se intoarse spre bruneta cu o privire de inteles. Yuuki o privi fix in ochi, se incrunta si raspunse cu un ton apasat si parca de neclintit ¨ NU¨. Yuuki o lua de mana pe satena, plecand din fata acestuia, luandu- si la revedere. Se oprira intr- un colt, bruneta se intoarse cu fata spre satena uitandu- se incruntata, spuse ca nu se poate duce... cine stie ce I se v- a mai intampla. Satena raspunse ca nu I se v- a intampla nimic, ca o v- a avea pe Yuuki cu ea, iar esarfa aia insemna ceva mult mai mult decat viata ei. Bruneta privi in pamant pentru cate- va secunde apoi o privi pe satena intreband- o daca este sigura ca vrea sa mearga insa satena o privi cu subinteles. Yuuki raspunse ca bine, va veni cu ea... o va proteja... Satena o imbratisa multumindu- I.
Cele doua pornira, pasii lor ducandu- le dupa instinctul lui Aime, un instinct pe care nici ea nu era sigura daca sa- l urmeze sau nu. Doar de un lucru era sigura, sa recupereze esarfa

Flashback

- Mami... mai strigat? Pe usa intra o fetita cu parul saten lung pana la mijloc cu ochii plini de fericire si curiozitate. Fetita se aproprie de mamica ei, femeia se intoarse dandu- i ceva ce parea a fi un cadou:
- Super... un cadou....; Fetita se grabi sa- l deschida; ce este asta mami?
- Este o esarfa. Asa nu iti va mai frig, nu uita sa o porti tot timpul cand este frig.
End of flashback

Aime se incrunta si porni si mai repede, bruneta abia mai tinand pasul. Peisajul ce le inconjurea era putin cam straniu, luminile artificiale urmau sa se termine, luna fiind acoperita de nori, iar ele erau in mijlocul campului.
- Aime nu stiu daca ai observat dar suntem in mijlocul pustietatii... unde crezi ca este castelul? Luminile se termina.... Eu cred ca am sa ma intorc... si cred ca asa ar trebui sa faci si tu... vino maine pe lumina... va fi mai bine.
Satena insa nu raspunse nimic ci continua sa mearga, auzi ceea ce spuse Yuuki asa ca porni si mai repede... vroia esarfa cu orice pret. Bruneta striga dintr- o data puternic:
- AIME! Acuma ma ignori? Serios... am stiut de la inceput ca nu e o idee buna dar tu tot continui iar acum ma ignori.. iti voi lua eu alta es... Insa cuvintele ei fura intrerupte de catre privirea ce o facu Aime, o privire incruntata si plina de furie.
- Ai putea sa o rogi pe mama sa iti dea o esarfa ca sa mi- o dai mie?
Bruneta nu raspunse deoarece era evident ca nu. Satena se intoarse cu spatele si porni si mai repede, se opri brusc iar bruneta se lovi de ea intreband- o de ce s- a oprit. Ridica capul si ramasera fara voce, in fata lor se afla un imens castel, parea si mai sumbru decat ultima data... Intr- o camera de la etaj se vedea o lumina mica. Aime deschise poarta cu o sctartaiala ce facu ca ciorile sa zboare facandu- le inima sa bata si mai tare. Se indreptara catre usa, satena o deschise, intra inauntru insa se inchise brusc, incepu sa o caute pe Yuuki care nu era de gasit, incerca sa deschida usa dar nu putu. Se gandi ca poate asa este mai bine, isi lua curaj si urca scariile, ajunsa la camera cu lumina deschise usa. In fundul acesteia, langa o lumina, observa un baiat inalt ce tinea in mana un pahar pe jumate baut. Se intoarse spre ea privind- o:
- Nu puteai rezista fara sa ma vezi nu- i asa? Spuse acesta zambind, Aime se incrunta ¨ Alex¨.