17-01-2010, 06:31 PM
HeLLo...I`m here again...sper sa va placa si acest capitol. Multumesc mult de comentarii.
Acest capitol este special pentru MooN Angel >:D< *hugs for you girl*
Capitolul 7: Adica arati ca un zombi ambulant
Dimineaţa. Vai ce bucurie…Mai putin şi sar in sus. A mai menţionat vreodata ca urăsc dimineaţa? Atâta lumina şi căldură. Şi cel mai grav, dimineaţa trebuie sa mă trezesc. Mie îmi place sa dorm...În fine, mă ridic din pat înca adormită şi ma îndrept spre toaletă. Gata, trebuie sa ma trezesc. Mi-am dat cu apă pe faţa şi m-am simţit ceva mai puţin zombi. Asta e o îmbunătaţire. Ma indrept lenesa spre dulap sa imi aleg hainele. Imi iau o pereche de blugi negrii, cu niste rupturi ici-colo si o bluza roz deschis cu un inger pe ea. Dap, zici ca sunt emo, ce mandrie. Si ca sa fie si mi si, m-am machiat tot cu negru, mascara si creion dermatograf din plin. Mi-am pus la gat o curelusa neagra cu o cruciulita atarnata de ea. Mi-am luat si manusile dungate, roz cu negru si niste cercuri de metal, fara degete. Perfect! Am zambit incantata, ca mai apoi sa ma intreb de unde a iesit emonica asta la iveala. Eu eram fericita sau asa ceva.
Dupa ce am terminat cu holbatul in oglinda, m-am indreptat spre bucatarie sa mananc. Mi-am luat un castron, lapte si cereale. Imi era prea lene sa imi pregatesc altceva. M-am mai uitat o data la bol , sa observ ca este acelasi care acum doua zile fusese in capul meu, budinca din el fiind pe tot corpul meu si al lui Ray si pe cine stie unde prin aceasta locuinta, locuri cuviincioase sau necuviincioase. Am mancat incet, numarand inclusiv cerealele din lingura. Aveam timp fiincda mi-am dat seama ca ma trezisem la sase dimineata. Deci nici o graba. Dupa ce am mancat, am spalat vasele si m-am uitat la televizor pana la sapte jumatate, cand trebuia sa plec.
In cele din urma s-a facut si ora sapte si treizeci de minute. M-am ridicat de pe canapea, mi-am luat geanta si telefonul mobil. Am trantit usa cu putere si am mers sa cobor scarile. Simteam nevoie de miscare, plus ca ajung de trei ori mai repede pe jos decat cu liftul.
Cand am ajuns afara am fost placut surprinsa de vreme. Era placut, o zi perfecta de primavara cu adieri usoare de vant. Am zambit multumită. Gata, e hotarat, ziua asta va fi perfectă. Ma indrept cu pasi din ce in ce mai grăbiţi spre liceu, cu dorinta de a îmi vedea prinţişorul. Dupa zece minute în care când am alergat cand mi-am târât picioarele am ajuns. Mi-am întors capul în toate părţile, pâna ce l-am zarit, sprijinit de un copac la intrare. M-am indreptat spre Ray, care se pare că nici nu mă observa. Ca de obicei, cu căştile in urechi, ce să faci...
Dar spre bucuria mea şi sanatate lui, m-a văzut in cele din urmă. Şi-a scos căştile şi le-a pus frumos în buzunar.
-Salut! spuse pe un ton somnoros.
-Dap, bine ai venit la suprafata, ti-a priit perioada traita in cosciug? intreb eu sarcastică.
Ray se uită la mine ca la maşini straine şi ma hotărasc să îi explic ceea ce am vrut să spun. Se vede ca nu îi merge mintea astăzi.
- Adica arati ca un zombi ambulant, proăspăt ieşit din mormânt.
A inceput şi el să râdă. Apoi s-a aplecat şi m-a sarutat. Am uitat şi de lume şi de tot şi nu m-am dezlipit de el mai bine de două minute. In cele din urma am ramas fara aer amandoi si am pus capat sarutului. Eu am scancit trista in timp ce el m-am mangaiat pe crestet, exact cum ar face cu o pisica.
M-a luat de mana si am intrat in curtea liceului. Toate privirile s-au indreptata spre noi. Ma enervau privirile lor si stiam exact de ce se intampla asta. Un refelector imens parca era atintit asupra impreunarii degetelor noastre si Ray tinea in mana o pancarda pe care scria mare " Uitati-va la noi!!!". Si da, in momentul acela am simtit neplacuta si penibila roseata din obraji. Dar spre uimirea mea, spre noi se indrepta o fata,blonda cu parul ondulat, dat cu prea mult fixativ. O fusta prea scurta de un roz tipator, o poseta tot roz cu niste zale mari si o bluza cu modele aurii, cu un decolteu imens care ii scotea in evidenta sutienul cu push-up. De unde stiu si acest ultim detaliu legat de sutien? Pai fata asta, doua zile vine cu un piept care ar innebuni orice baiat, iar a treia zi este complet plata. Evenimente supranaturale? Nu prea cred. In fine, se apropie tot mai mult si eu incepeam sa ma uit cam urat.
- Buna Cris! spune in timp ce ma pupa pe amandoi obrajii. Haide sa vorbim putin, prietena mea draga.
A distrus legatura dintre mana mea si a lui Ray, cu a ei manuta cu unghii false. Apoi m-a tras spre un colt mai retras din curtea scolii.
- Asa, auzi mai fatuca, ce legatura ai tu cu Ray al meu? a spus ea pe un ton matait.
Ray al ei? Fraza asta e complet eronata.
- Nu cred ca te afli in postura sa ma intrebi asta. Ba din contra, eu ar trebui sa intreb, cum adica Ray al tau? am adaugat eu cu vocea acida.
-Pai eu il plac si el e topit dupa mine. Doar ca e prea timid sa imi spuna asta.
Am inceput sa rad ca o maniaca. Are umor tipa nu gluma. In secunda urmatoare, am impins-o in peretele scolii si mi-am infipt degetele in podoaba ei capilara.
- Draga mea, hai sa lamurim un lucru. Tu ma lasi in pace, nu te apropiii de Ray si nu vei avea nevoie de peruca da? Daca mai misuni in jurul nostru, parul tau asta blond, extrem de fixat se va afla in mana mea. Acum dovedeste-mi ca nu esti blonda si la interior si asculta-ma da? Hai te-am pupat ca ma astepta cineva.
I-am facut cu mana si am mers cu pasi grabiti spre blndinul, care se amuza dupa cele vazute.
- Stii, ar trebui sa iti calmezi admiratoarele...
Dupa afirmatia mea si-a pus bratul in jurul trupului meu si cealalta mana a ridicat-o in sus, aratand triumfatorul deget mijlociu. Eu am zambit multumita si am continuat sa mergem spre clasa. Fiindca mi-am pierdut si pauza mea pretioasa...
Acest capitol este special pentru MooN Angel >:D< *hugs for you girl*
Capitolul 7: Adica arati ca un zombi ambulant
Dimineaţa. Vai ce bucurie…Mai putin şi sar in sus. A mai menţionat vreodata ca urăsc dimineaţa? Atâta lumina şi căldură. Şi cel mai grav, dimineaţa trebuie sa mă trezesc. Mie îmi place sa dorm...În fine, mă ridic din pat înca adormită şi ma îndrept spre toaletă. Gata, trebuie sa ma trezesc. Mi-am dat cu apă pe faţa şi m-am simţit ceva mai puţin zombi. Asta e o îmbunătaţire. Ma indrept lenesa spre dulap sa imi aleg hainele. Imi iau o pereche de blugi negrii, cu niste rupturi ici-colo si o bluza roz deschis cu un inger pe ea. Dap, zici ca sunt emo, ce mandrie. Si ca sa fie si mi si, m-am machiat tot cu negru, mascara si creion dermatograf din plin. Mi-am pus la gat o curelusa neagra cu o cruciulita atarnata de ea. Mi-am luat si manusile dungate, roz cu negru si niste cercuri de metal, fara degete. Perfect! Am zambit incantata, ca mai apoi sa ma intreb de unde a iesit emonica asta la iveala. Eu eram fericita sau asa ceva.
Dupa ce am terminat cu holbatul in oglinda, m-am indreptat spre bucatarie sa mananc. Mi-am luat un castron, lapte si cereale. Imi era prea lene sa imi pregatesc altceva. M-am mai uitat o data la bol , sa observ ca este acelasi care acum doua zile fusese in capul meu, budinca din el fiind pe tot corpul meu si al lui Ray si pe cine stie unde prin aceasta locuinta, locuri cuviincioase sau necuviincioase. Am mancat incet, numarand inclusiv cerealele din lingura. Aveam timp fiincda mi-am dat seama ca ma trezisem la sase dimineata. Deci nici o graba. Dupa ce am mancat, am spalat vasele si m-am uitat la televizor pana la sapte jumatate, cand trebuia sa plec.
In cele din urma s-a facut si ora sapte si treizeci de minute. M-am ridicat de pe canapea, mi-am luat geanta si telefonul mobil. Am trantit usa cu putere si am mers sa cobor scarile. Simteam nevoie de miscare, plus ca ajung de trei ori mai repede pe jos decat cu liftul.
Cand am ajuns afara am fost placut surprinsa de vreme. Era placut, o zi perfecta de primavara cu adieri usoare de vant. Am zambit multumită. Gata, e hotarat, ziua asta va fi perfectă. Ma indrept cu pasi din ce in ce mai grăbiţi spre liceu, cu dorinta de a îmi vedea prinţişorul. Dupa zece minute în care când am alergat cand mi-am târât picioarele am ajuns. Mi-am întors capul în toate părţile, pâna ce l-am zarit, sprijinit de un copac la intrare. M-am indreptat spre Ray, care se pare că nici nu mă observa. Ca de obicei, cu căştile in urechi, ce să faci...
Dar spre bucuria mea şi sanatate lui, m-a văzut in cele din urmă. Şi-a scos căştile şi le-a pus frumos în buzunar.
-Salut! spuse pe un ton somnoros.
-Dap, bine ai venit la suprafata, ti-a priit perioada traita in cosciug? intreb eu sarcastică.
Ray se uită la mine ca la maşini straine şi ma hotărasc să îi explic ceea ce am vrut să spun. Se vede ca nu îi merge mintea astăzi.
- Adica arati ca un zombi ambulant, proăspăt ieşit din mormânt.
A inceput şi el să râdă. Apoi s-a aplecat şi m-a sarutat. Am uitat şi de lume şi de tot şi nu m-am dezlipit de el mai bine de două minute. In cele din urma am ramas fara aer amandoi si am pus capat sarutului. Eu am scancit trista in timp ce el m-am mangaiat pe crestet, exact cum ar face cu o pisica.
M-a luat de mana si am intrat in curtea liceului. Toate privirile s-au indreptata spre noi. Ma enervau privirile lor si stiam exact de ce se intampla asta. Un refelector imens parca era atintit asupra impreunarii degetelor noastre si Ray tinea in mana o pancarda pe care scria mare " Uitati-va la noi!!!". Si da, in momentul acela am simtit neplacuta si penibila roseata din obraji. Dar spre uimirea mea, spre noi se indrepta o fata,blonda cu parul ondulat, dat cu prea mult fixativ. O fusta prea scurta de un roz tipator, o poseta tot roz cu niste zale mari si o bluza cu modele aurii, cu un decolteu imens care ii scotea in evidenta sutienul cu push-up. De unde stiu si acest ultim detaliu legat de sutien? Pai fata asta, doua zile vine cu un piept care ar innebuni orice baiat, iar a treia zi este complet plata. Evenimente supranaturale? Nu prea cred. In fine, se apropie tot mai mult si eu incepeam sa ma uit cam urat.
- Buna Cris! spune in timp ce ma pupa pe amandoi obrajii. Haide sa vorbim putin, prietena mea draga.
A distrus legatura dintre mana mea si a lui Ray, cu a ei manuta cu unghii false. Apoi m-a tras spre un colt mai retras din curtea scolii.
- Asa, auzi mai fatuca, ce legatura ai tu cu Ray al meu? a spus ea pe un ton matait.
Ray al ei? Fraza asta e complet eronata.
- Nu cred ca te afli in postura sa ma intrebi asta. Ba din contra, eu ar trebui sa intreb, cum adica Ray al tau? am adaugat eu cu vocea acida.
-Pai eu il plac si el e topit dupa mine. Doar ca e prea timid sa imi spuna asta.
Am inceput sa rad ca o maniaca. Are umor tipa nu gluma. In secunda urmatoare, am impins-o in peretele scolii si mi-am infipt degetele in podoaba ei capilara.
- Draga mea, hai sa lamurim un lucru. Tu ma lasi in pace, nu te apropiii de Ray si nu vei avea nevoie de peruca da? Daca mai misuni in jurul nostru, parul tau asta blond, extrem de fixat se va afla in mana mea. Acum dovedeste-mi ca nu esti blonda si la interior si asculta-ma da? Hai te-am pupat ca ma astepta cineva.
I-am facut cu mana si am mers cu pasi grabiti spre blndinul, care se amuza dupa cele vazute.
- Stii, ar trebui sa iti calmezi admiratoarele...
Dupa afirmatia mea si-a pus bratul in jurul trupului meu si cealalta mana a ridicat-o in sus, aratand triumfatorul deget mijlociu. Eu am zambit multumita si am continuat sa mergem spre clasa. Fiindca mi-am pierdut si pauza mea pretioasa...