17-01-2010, 12:54 PM
Deci, Angelique inca nu se poate loga.Asa ca postez eu capitolul ei^^
Capitolul 6 – O noapte caldă
Era exact ora doisprezece şi patruzeci şi şapte de minute când am intrat eu în cameră. Nu mai aveam niciun chef să mă schimb, dar ştiam că îmi era imposibil să dorm în blugi skinny, aşa că, măcar de dragul fericirii mele, mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni de trenning şi un tricou alb.
Pentru prima dată de când m-am despărţit de el, îmi era cu adevărat somn. Am oftat, mulţumit. Deveneam din nou uman?
M-am întins în pat, apropiindu-mă cât se putea de perete. Chiar şi acum, încă aşteptam ca cineva să vină şi să mă îmbrăţişeze pe la spate în timp ce pluteam în ţara viselor. Am închis ochii, dar, spre surprinderea mea, nu puteam adormi. Pur şi simplu nu aveam stare, oricât de obosit eram. Mă întorceam de pe o parte pe alta, lovind cu pumnii pernele ce mă înconjurau. Tremuram.
Ritmul inimii mele s-a înteţit când am auzit uşa de lemn deschizându-se. Mi-am strâns genunchii la piept şi mi-am amintit cu groază filmul pe care tocmai îl vizionasem. Nu mi s-a mai întâmplat de când eram adolescnt să am coşmaruri de la peliculele înfricoşătoare pe care le vizionam cu prietenii mei. Eram speriat tot timpul după un astfel de film, dar niciodată atât de terifiat.
Am simţit respiraţia a ceea ce presupuneam eu că era un monstru, undeva în zona cefei. Acum mi se apropia sfârşitul. Mi-am încleştat pumnii, aşteptând ca durerea aceea insuportabilă să-mi traverseze corpul şi să dispar de pe această lume. Dar, nu s-a întâmplat aşa.
Un braţ puternic mi-a înconjurat talia. Am recunoscut îndată un parfum dulce, dar nu exagerat de dulce, amestecat cu ceva substanţe ce îi dădeau un iz uşor răcoros. Era, fără îndoială, parfumul lui Yu.
Laşitatea nu m-a lăsat să îmi întorc capul şi să mă conving, astfel că a trebuit să mă întorc cu totul, desprinzându-mă din strânsoarea gentilă a frumosului, încă neindentificat în totalitate.
Părul lui negru ca pana corbului îi acoperea trăsăturile feţei, lăsându-i doar buzele descoperite. Gura lui nu era acoperită de piercing-uri, aşa cum mă aşteptam să fie, dar totuşi după formă şi mărime părea să fie identică cu cea a chitaristului. Ca să mă conving, am recurs la cel mai nebunesc plan şi singurul la care mă puteam gândi în ael moment. M-am întins până aproape de faţa lui lui şi i-am ridicat încet bretonul cu degetul. Chiar în acea secundă, un fior de adrenalină m-a împins cu totul şi atunci am gustat pentru prima oară în afara scenei buzele fierbinţi ale lui Yu. Acum, eram sigur că minunăţia ce mă îmbrăţişase în miez de noapte era scumpul meu prieten.
Mi-am lăsat capul să se lovească de pernă şi am privit pentru câteva minute în gol. Încă mai aveam un zâmbet idiot pe faţă. Mă simţeam exact ca o adolescentă îndrăgostită, din nou, doar că de data asta speram să nu mă trezesc a doua zi cu un sentiment groaznic de vinovăţie. Totuşi, astrele îmi surâdeau, deoarece cel care dormea lângă mie era mai mult ca sigur cufundat într-un somn adânc.
Totuşi, voiam mai mult de la această întâmplare, sau coincidenţă, oricum ar fi. M-am poziţionat atent cât mai aproape de piepul chitaristului, iar acesta, din reflex probabil, m-a înconjurat din nou cu braţele sale îngrozitor de frumoase. Am adormit în cele din urmă, cu acelaşi zâmbet tâmpit pe faţă...
Tic, tac, tic, tac ...
Urăsc ceasul ăsta! Nici bine nu se luminase de ziuă, că orologiul de pe turnul din clădirea vecină începe să urle cu putere la noi, cetăţenii cufundaţi în nişte vise grozav de perverse!
Îmi deschid ochii pe jumătate şi îl văd pe Yu cum mă priveşte. Oh, pe toată colecţia mea de pokemon, ce caută ăsta aici? Ah, da, îmi amintesc acum...
Un fior rece de nelinişte mă cuprinde odată ce îmi aduc aminte ce se întâmplase noaptea trecută. Acum gândirea mea raţională îmi invadează spaţiul privat şi începe să zbiere ca descreierata că limba mea nu avea ce căuta între buzele chitaristului. Urăsc când logica mea mă trezeşte din visare, dar bănuiesc că mai repede aş trăi cu asta decât cu un Yu care să mă evite deoarece eu nu-mi puteam ţine testosteronul în frâu.
- Uhm... Guten Morgen! Am început eu timid.
Am aşteptat un răspuns din partea lui cu capul lăsat în jos. Îi evitam privirea, findu-mi frică de ce aş putea citi în ochii lui superbi. Adevăr a grăit cel care a spus că tăcerea doare cel mai tare...
Încercând să-mi înving miile de sentimente ce mă cuprindeau acum, am privit scurt în ochii chitaristului. Nu părea supărat, dar nici incredibil de fericit. Cearcănele din jurul ochilor săi mă făceau să cred că nu dormise prea mult noaptea trecută. Încă mă ţinea strâns la pieptul lui, deci nu mă ura foarte tare, deocamdată.
Într-un final, după câteva minute bune de aşteptare, Yu s-a ridicat încet de pe pat şi s-a îndreptat spre uşă fără să zică nimic. A plecat, lăsându-mă la fel de confuz precum eram când a venit.
Capitolul 6 – O noapte caldă
Era exact ora doisprezece şi patruzeci şi şapte de minute când am intrat eu în cameră. Nu mai aveam niciun chef să mă schimb, dar ştiam că îmi era imposibil să dorm în blugi skinny, aşa că, măcar de dragul fericirii mele, mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni de trenning şi un tricou alb.
Pentru prima dată de când m-am despărţit de el, îmi era cu adevărat somn. Am oftat, mulţumit. Deveneam din nou uman?
M-am întins în pat, apropiindu-mă cât se putea de perete. Chiar şi acum, încă aşteptam ca cineva să vină şi să mă îmbrăţişeze pe la spate în timp ce pluteam în ţara viselor. Am închis ochii, dar, spre surprinderea mea, nu puteam adormi. Pur şi simplu nu aveam stare, oricât de obosit eram. Mă întorceam de pe o parte pe alta, lovind cu pumnii pernele ce mă înconjurau. Tremuram.
Ritmul inimii mele s-a înteţit când am auzit uşa de lemn deschizându-se. Mi-am strâns genunchii la piept şi mi-am amintit cu groază filmul pe care tocmai îl vizionasem. Nu mi s-a mai întâmplat de când eram adolescnt să am coşmaruri de la peliculele înfricoşătoare pe care le vizionam cu prietenii mei. Eram speriat tot timpul după un astfel de film, dar niciodată atât de terifiat.
Am simţit respiraţia a ceea ce presupuneam eu că era un monstru, undeva în zona cefei. Acum mi se apropia sfârşitul. Mi-am încleştat pumnii, aşteptând ca durerea aceea insuportabilă să-mi traverseze corpul şi să dispar de pe această lume. Dar, nu s-a întâmplat aşa.
Un braţ puternic mi-a înconjurat talia. Am recunoscut îndată un parfum dulce, dar nu exagerat de dulce, amestecat cu ceva substanţe ce îi dădeau un iz uşor răcoros. Era, fără îndoială, parfumul lui Yu.
Laşitatea nu m-a lăsat să îmi întorc capul şi să mă conving, astfel că a trebuit să mă întorc cu totul, desprinzându-mă din strânsoarea gentilă a frumosului, încă neindentificat în totalitate.
Părul lui negru ca pana corbului îi acoperea trăsăturile feţei, lăsându-i doar buzele descoperite. Gura lui nu era acoperită de piercing-uri, aşa cum mă aşteptam să fie, dar totuşi după formă şi mărime părea să fie identică cu cea a chitaristului. Ca să mă conving, am recurs la cel mai nebunesc plan şi singurul la care mă puteam gândi în ael moment. M-am întins până aproape de faţa lui lui şi i-am ridicat încet bretonul cu degetul. Chiar în acea secundă, un fior de adrenalină m-a împins cu totul şi atunci am gustat pentru prima oară în afara scenei buzele fierbinţi ale lui Yu. Acum, eram sigur că minunăţia ce mă îmbrăţişase în miez de noapte era scumpul meu prieten.
Mi-am lăsat capul să se lovească de pernă şi am privit pentru câteva minute în gol. Încă mai aveam un zâmbet idiot pe faţă. Mă simţeam exact ca o adolescentă îndrăgostită, din nou, doar că de data asta speram să nu mă trezesc a doua zi cu un sentiment groaznic de vinovăţie. Totuşi, astrele îmi surâdeau, deoarece cel care dormea lângă mie era mai mult ca sigur cufundat într-un somn adânc.
Totuşi, voiam mai mult de la această întâmplare, sau coincidenţă, oricum ar fi. M-am poziţionat atent cât mai aproape de piepul chitaristului, iar acesta, din reflex probabil, m-a înconjurat din nou cu braţele sale îngrozitor de frumoase. Am adormit în cele din urmă, cu acelaşi zâmbet tâmpit pe faţă...
Tic, tac, tic, tac ...
Urăsc ceasul ăsta! Nici bine nu se luminase de ziuă, că orologiul de pe turnul din clădirea vecină începe să urle cu putere la noi, cetăţenii cufundaţi în nişte vise grozav de perverse!
Îmi deschid ochii pe jumătate şi îl văd pe Yu cum mă priveşte. Oh, pe toată colecţia mea de pokemon, ce caută ăsta aici? Ah, da, îmi amintesc acum...
Un fior rece de nelinişte mă cuprinde odată ce îmi aduc aminte ce se întâmplase noaptea trecută. Acum gândirea mea raţională îmi invadează spaţiul privat şi începe să zbiere ca descreierata că limba mea nu avea ce căuta între buzele chitaristului. Urăsc când logica mea mă trezeşte din visare, dar bănuiesc că mai repede aş trăi cu asta decât cu un Yu care să mă evite deoarece eu nu-mi puteam ţine testosteronul în frâu.
- Uhm... Guten Morgen! Am început eu timid.
Am aşteptat un răspuns din partea lui cu capul lăsat în jos. Îi evitam privirea, findu-mi frică de ce aş putea citi în ochii lui superbi. Adevăr a grăit cel care a spus că tăcerea doare cel mai tare...
Încercând să-mi înving miile de sentimente ce mă cuprindeau acum, am privit scurt în ochii chitaristului. Nu părea supărat, dar nici incredibil de fericit. Cearcănele din jurul ochilor săi mă făceau să cred că nu dormise prea mult noaptea trecută. Încă mă ţinea strâns la pieptul lui, deci nu mă ura foarte tare, deocamdată.
Într-un final, după câteva minute bune de aşteptare, Yu s-a ridicat încet de pe pat şi s-a îndreptat spre uşă fără să zică nimic. A plecat, lăsându-mă la fel de confuz precum eram când a venit.
I'm Kira.