17-01-2010, 12:46 PM
Multumim de comm-uri fetelor^^ Scuzati intarzierea, capitolul e scris de Angelique.
Speram sa va placa!
Capitolul 5 – „I couldn't live without Bill. We do everything together, we tell each other everything, we are inseparable.â€
Mi s-a spus că viaţa e trecătoare... Oare chiar aşa e? Probabil, căci atunci când trupul se stinge în bătaia ploii, tu, suflet rătăcit, nu mai poţi continua drumul. Atunci când natura umană spune stop, tu trebuie să te opreşti. Atunci când omul nu mai poate merge înainte, trebuie să se întoarcă. Dacă acum am începe o nouă viaţă, m-ai putea ierta? Ai vedea dincolo de aparenţe şi ai tinde spre înaltul cerului?
Bill, iartă-mi egoismul şi posesivitatea, dar eu nu te pot lăsa să pleci....
Acum, în mijlocul acestei dispute, încerc să îmi amintesc tot ce e frumos legat de fratele meu. Ochii lui căprui mă pătrund de fiecare dată când ajung la hotel târziu şi mă întreabă unde am fost. Nu e nevoie de cuvinte pentru a ne înţelege. Prin simpla lui privire îmi dă de înţeles că nu e tocmai bine ceea ce fac.
Nu i-am ignorat mereu sfaturile, dar de cele mai multe ori nu stăteam să ascult predica cu „De ce nu e acceptabil să faci sex în timpul programuluiâ€. La urma urmei, atâta timp cât aveam un prezervativ întotdeauna cu mine, totul era sigur. Existau ÅŸi dăţi când mă luam la certă cu el, iar atunci înÅ£elegea că fata cu care mi-am tras-o era foarte specială, aÅŸa că se dădea bătut, cu un zâmbet pe faţă.
Între noi a existat dintotdeauna un fel de concurenţă. Dacă pe plan fizic, eu eram de departe câştigătorul, pe plan emoţional, Bill era cel mai echilibrat, chiar dacă câteodată se simţea singur. Trebuie să recunosc că era o plăcere să îl asculţi pe Bill vorbind de o fată. Tot timpul, când descria o persoană de sex opus, punea accentul pe chip, pe mâini şi pe comportament. Eu nu am fost niciodată înstare să prezint o fată fără să folosesc jargonul caracteristic unui băiat prost crescut.
Ceea ce ne leagă pe noi sunt secretele. Dacă nu ar fi fratele meu, aş muri cu atâtea taine ascunse în suflet. Aşa, noi ne spunem tot unul altuia. Bill ştie de prima mea partidă, de primul meu sărut franţuzesc, ba chiar şi de prima dată când am clacat în timp ce făceam dragoste. Totuşi, cel mai de preţ secret al nostru este că, mai demult, din curioziate, ne-am sărutat. Nu cred că împlinisem încă opt ani, deci nu ştiam noi prea multe, dar a părut atât de greşit, încât am jurat să nu mai spunem la nimeni.
Există, de altfel, şi lucruri pe care le urăsc la el. E stresant ca cineva să-ţi spună că te potriveşti cu propriul tău frate, dar am ajuns să păţesc asta destul de des. Urăsc că Bill e exact opusul meu.
Nu am auzit pe nimeni bătnd în uşă, dar bucata de lemn ce delimita camera mea şi a fratelui meu de hol a fost izbită de perete. De partea calaltă era chiar Bill. Era ud leoarcă şi ochii lui, aproape roşii, sclipeau în lumina uniformă a neonului. Nu am apucat să zic nimic, căci el m-a luat în braţe. Atunci am remarcat că nu aveam ce spune; ştia.
Pentru prima dată de când sunt pe această lume, am avut una dintre cele mai ciudate viziuni. O clipă am văzut în faţa ochilor cum mândria fratelui meu se fracă de a mea. Am cercatat mai bine poziţia de îndată ce am revenit la normal şi am observat cu uimira că era chiar aşa.
Înainte să pot scoate o vorbă, sau chiar să gândesc, nişte mâini invizibile mi-au împins trupul mai aproape de cel al lui Bill, astfel că acum îi simţeam sfârcurile întărite prin bluza udă.
- Nu vreau, Tom! A fost tot ceea ce mi-a putut şopti, înainte ca ochii să i se închidă.
L-am aşezat gentil pe suprafaţa patului şi i-am privit pentru câteva secunde pleoapele. Genele lui tremurau, iar buzele sale vineţii aveau disperată nevoie de căldură. Gândul că Bill ar putea să treacă de partea cealaltă a limitei dintre viaţă şi moarte m-a înspăimântat, aşadar, m-am decis să îl încălzesc. Fără să-mi dau seama, mi-am unit gura cu a lui. Într-adevăr, buzele îi erau imposibil de reci, cam ca cele ale unei persoane moarte.
Când am realizat cât de greşit şi de idiot eram, m-am retras repede şi i-am privit ochii. Pleoapele i se mişcau, iar în câteva secunde i-am putut vedea pupilele care mă priveau cu interes. Am plecat capul, aşteptând să-mi spună cât de prost am fost. Contrar a ceea ce credeam eu despre situaţia în care ne aflam, el a exclamat, cu vocea tremurândă:
- Mai vreau odată!
Speram sa va placa!
Capitolul 5 – „I couldn't live without Bill. We do everything together, we tell each other everything, we are inseparable.â€
Mi s-a spus că viaţa e trecătoare... Oare chiar aşa e? Probabil, căci atunci când trupul se stinge în bătaia ploii, tu, suflet rătăcit, nu mai poţi continua drumul. Atunci când natura umană spune stop, tu trebuie să te opreşti. Atunci când omul nu mai poate merge înainte, trebuie să se întoarcă. Dacă acum am începe o nouă viaţă, m-ai putea ierta? Ai vedea dincolo de aparenţe şi ai tinde spre înaltul cerului?
Bill, iartă-mi egoismul şi posesivitatea, dar eu nu te pot lăsa să pleci....
Acum, în mijlocul acestei dispute, încerc să îmi amintesc tot ce e frumos legat de fratele meu. Ochii lui căprui mă pătrund de fiecare dată când ajung la hotel târziu şi mă întreabă unde am fost. Nu e nevoie de cuvinte pentru a ne înţelege. Prin simpla lui privire îmi dă de înţeles că nu e tocmai bine ceea ce fac.
Nu i-am ignorat mereu sfaturile, dar de cele mai multe ori nu stăteam să ascult predica cu „De ce nu e acceptabil să faci sex în timpul programuluiâ€. La urma urmei, atâta timp cât aveam un prezervativ întotdeauna cu mine, totul era sigur. Existau ÅŸi dăţi când mă luam la certă cu el, iar atunci înÅ£elegea că fata cu care mi-am tras-o era foarte specială, aÅŸa că se dădea bătut, cu un zâmbet pe faţă.
Între noi a existat dintotdeauna un fel de concurenţă. Dacă pe plan fizic, eu eram de departe câştigătorul, pe plan emoţional, Bill era cel mai echilibrat, chiar dacă câteodată se simţea singur. Trebuie să recunosc că era o plăcere să îl asculţi pe Bill vorbind de o fată. Tot timpul, când descria o persoană de sex opus, punea accentul pe chip, pe mâini şi pe comportament. Eu nu am fost niciodată înstare să prezint o fată fără să folosesc jargonul caracteristic unui băiat prost crescut.
Ceea ce ne leagă pe noi sunt secretele. Dacă nu ar fi fratele meu, aş muri cu atâtea taine ascunse în suflet. Aşa, noi ne spunem tot unul altuia. Bill ştie de prima mea partidă, de primul meu sărut franţuzesc, ba chiar şi de prima dată când am clacat în timp ce făceam dragoste. Totuşi, cel mai de preţ secret al nostru este că, mai demult, din curioziate, ne-am sărutat. Nu cred că împlinisem încă opt ani, deci nu ştiam noi prea multe, dar a părut atât de greşit, încât am jurat să nu mai spunem la nimeni.
Există, de altfel, şi lucruri pe care le urăsc la el. E stresant ca cineva să-ţi spună că te potriveşti cu propriul tău frate, dar am ajuns să păţesc asta destul de des. Urăsc că Bill e exact opusul meu.
Nu am auzit pe nimeni bătnd în uşă, dar bucata de lemn ce delimita camera mea şi a fratelui meu de hol a fost izbită de perete. De partea calaltă era chiar Bill. Era ud leoarcă şi ochii lui, aproape roşii, sclipeau în lumina uniformă a neonului. Nu am apucat să zic nimic, căci el m-a luat în braţe. Atunci am remarcat că nu aveam ce spune; ştia.
Pentru prima dată de când sunt pe această lume, am avut una dintre cele mai ciudate viziuni. O clipă am văzut în faţa ochilor cum mândria fratelui meu se fracă de a mea. Am cercatat mai bine poziţia de îndată ce am revenit la normal şi am observat cu uimira că era chiar aşa.
Înainte să pot scoate o vorbă, sau chiar să gândesc, nişte mâini invizibile mi-au împins trupul mai aproape de cel al lui Bill, astfel că acum îi simţeam sfârcurile întărite prin bluza udă.
- Nu vreau, Tom! A fost tot ceea ce mi-a putut şopti, înainte ca ochii să i se închidă.
L-am aşezat gentil pe suprafaţa patului şi i-am privit pentru câteva secunde pleoapele. Genele lui tremurau, iar buzele sale vineţii aveau disperată nevoie de căldură. Gândul că Bill ar putea să treacă de partea cealaltă a limitei dintre viaţă şi moarte m-a înspăimântat, aşadar, m-am decis să îl încălzesc. Fără să-mi dau seama, mi-am unit gura cu a lui. Într-adevăr, buzele îi erau imposibil de reci, cam ca cele ale unei persoane moarte.
Când am realizat cât de greşit şi de idiot eram, m-am retras repede şi i-am privit ochii. Pleoapele i se mişcau, iar în câteva secunde i-am putut vedea pupilele care mă priveau cu interes. Am plecat capul, aşteptând să-mi spună cât de prost am fost. Contrar a ceea ce credeam eu despre situaţia în care ne aflam, el a exclamat, cu vocea tremurândă:
- Mai vreau odată!
I'm Kira.