[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Yaoi Queen]

Of Doamne! Si sa nu-mi spuneti sa nu sunt zapacita capitolul asta trebuia sa-l postez vineri, dar eu ca o aereana ce sunt, am uitat, si l-am lasat sa zaca acolo En fin sper ca sunt iertata
Si sper sa va placa
Kissez ^.^

Capitolul 11

Strify sta sprijinit de geamul cabinei, incercand sa evite orice contact cu mine, si probabil incercand sa uite ca se afla cu mine aici. Fiecare sta pe jumatatea lui de bancuta, fiind parca la un test de matematica la care niciunul din noi nu vrea sa fie copiat de celalalt. Cum va dura ceva timp pana cand se va sfarsi "calatoria" asta in roata imensa, decid ca trebuie sa vorbim (chiar si cu riscul sa fiu aruncat pe geam, afara din cabina).
-Mai esti suparat? intreb eu, fara a-l privi, urmarind peisajul de afara.
-Vreau doar sa stiu de ce... imi spune, calm, spre surprinderea mea, dupa o perioada de tacere, in care nici el nu si-a mutat ochii de pe geam.
Ce as putea eu sa-i raspund? Pentru ca nici macar nu stiu. Cred ca pur si simplu am facut ce am simtit ca trebuia sa fac, sau... a fost doar un narav? Poate am vrut sa ma razbun pe toate datile in care s-a jucat cu mine... Dar nu. Stiu ca nu au fost niciuna din astea. Sau au fost? Cred ca papadia nu-i singura care e confuza. Si mintea mea e vraiste... Habar n-am ce sa fac!
-Daca ma intrebai atunci lucrul asta, nu stiam ce sa iti raspund. Adevarul e ca nici acum nu stiu. Dar sunt sigur ca nu imi place ca te-am suparat, spun eu, reusind sa-mi gasesc in sfarsit cuvintele.
-Nu te-ai gandit la mine... La cum ma simteam eu, trecand prin ce mi-ai facut, rosteste el, dand usor negativ din cap. Se simte pana si in vocea lui o oarecare tristete, vrand parca sa planga, probabil amintindu-si de halul in care m-am purtat cu el atunci.
-Imi pare rau, Strify... eram beat si nu stiam ce faceam, ma scuz eu, sperand ca voi scapa din tortura asta.
-Stii... Chiar nu te mai inteleg de la un timp incoace. Iti place sa-ti bati joc de mine si sa ma faci sa ma simt prost. Ma urasti, sau ceva de genu' asta? intreaba el, privindu-ma in sfarsit in ochi.
-Nu te urasc! raspund eu hotarat is clar. Ahh, drace! Uite ce e! Nici eu nu stiu ce naiba e cu mine, intelegi? Faza e ca, de cand te-am avut prima oara, te-am vrut si a doua oara, si te-am avut din nou, apoi ai aflat, si pe urma eu am facut prostia si...
- Si te-ai culcat cu Kiro. Doar nu credeai ca puteam dormi cu toate zgomotele alea in care iti auzeam intr-una numele! Macar voi v-ati simtit bine. V-a durut in cot ca altcineva incearca sa doarma. Amandoi sunteti niste egoisti!
-Stai putin! Eu l-am convins pe Kiro s-o faca. Si din nou e vina mea. Poti incepe sa urli...
-Daca el era prieten adevarat, nu facea asta! incepe el, vizibil iritat, ridicand tonalitatea vocii. Stie foarte bine ca avem paturi paralele, nu-i atat de cretin pe cat pare! Nici nu pot crede ca te-ai atins de...
Inainte de a-si termina fraza, si-a acoperit chipul cu mana dreapta, realizand ce anume a spus din cauza nervilor, apoi incearca sa dea totul uitarii. Desi, nu stiu daca mi s-a parut, suna a fi si gelozie. Probabil o alta inchipuire de a mea. Nu mai spune nimic si isi intoarce din nou privirea spre geam, evitandu-ma intentionat. Deja incepe sa ma enerveze toata chestia asta cu suparatu', chiar daca are un motiv intemeiat.
-Uite... de aici se vede complexul nostru, spun eu, punand degetul pe geam, moment in care roata se opreste pentru un scurt timp, ca parte din programul ei.
-Serios? Unde? intreaba Strify, intinzandu-se peste mine si razemandu-se cu mainile de geam pentru a vedea si el. Nu se poate! Cineva ne-a lasat geamul deschis! Daca o sa fie rece in camera mea, jur ca-i dau in judecata! spune el, pe urma, incruntandu-se. Totusi mi se pare ca nu mai e la fel de suparat, dar observa ca in loc sa privesc afara, eu ma holbez la el, asadar se ridica si ma intreaba ce s-a intamplat. Nu ii raspund, insa ii prind barbia intre degetul mare si aratator, apropiindu-mi chipul de al sau. Observ cat e de crispat, insa ramane inlemnit, iar cand imi unesc buzele cu ale lui, isi deschide larg ochii, socat. Imi strecor limba in lacasul umed, gustandu-l cu toata lacomia, si imi apropri trupul mai mult de el, cat sa fim aprope lipiti unul de celalalt. Mainile lui sunt asezate pe pieptul meu, incercand sa ma indeparteze, dar spre uimirea mea, nu opune rezistenta mult timp, iar puterea cu care incerca inainte sa ma impinga scade considerabil. Ochii lui privesc acum resemnati, iar eu ii iau mana dreapta, inclestandu-mi degetele intre ale sale, si strangandu-l usor. Lucrul care ma uimeste, ba chiar ma socheaza, este ca participa si el la sarut, limba lui incepand sa se joace oarecum sfiosa cu a mea. Simt cum trupul ii tremura usor, iar respiratia lui se ingreuneaza din cauza sarutului, pe care nu am gand sa il inchei prea curand... Avem momente de respiro doar atunci cand imi schimb pozitia capului, iar brusc, el imi strange cu putere mana, in momentul in care intensific pasiunea sarutului, si scapa din cand in cand sunete infundate. Aceasta lunga satisfactie de care am parte, se incheie din pacate, cand Strify isi desparte buzele de ale mele, intorcandu-si capul in partea opusa si trage o gura zdravana de aer. Ii vad chipul inrosit puternic, pe care si-l ascunde in cateva secunde, probabil fiind rusinat de ceea ce a facut inainte. Si-a desprins mana de a mea, incrucisanu-si apoi lent bratele la piept.
Nici macar nu mi-am dat seama cat timp a trecut de cand suntem in roata asta, dar tocmai s-a terminat cursa si nici macar nu am realizat cand a inceput sa se miste din nou. Coboram amandoi din cabina, intalnindu-l pe Kiro, care se pare ca are ceva energie in el, si ne cheama sa mergem prin tot parcul. Desigur, Strify din nou sta la o distanta considerabila fata de mine, iar singurul moment in care se apropie putin, e atunci cand imi iau o vata de zahar si i-am oferit si lui, stiind cat de mult ii plac dulciurile. Are din nou acea expresie de catelus, care te face sa vrei sa-l strangi in brate pana se sufoca, iar dupa ce mananca vata aceea, isi linge si degetele, nevrand sa ramana lipicios. Chiar e ciudat, avand in vedere ca singurul cuvant care imi vine acum in minte este "Adorabil...".
Abia in doua ore, dupa ce Kiro s-a dat pe toate prostiile posibile, ne-am hotarat sa plecam. Nici eu si nici Strify nu mai voiam sa ne dam in altceva... pentru ca eram intr-o stare continua de "n-am chef".
-Dar ce naiba e cu voi? Parca ati cazut din tren! spune Kiro, plasandu-se intre noi. Desigur, nu i-am raspuns, dar nu-mi vine sa cred ca el e cel vioi, cand ce obicei face pe capriciosul si obositul.
Cand ajungem in sfarsit acasa, Strify intra la un dus, eu ma asez pe canapea, la televizor, iar Kiro imi spune ca pleaca in vizita la fratele lui, dupa care da fuga sa se imbrace cu alte haine. Ce noroc... voi fi singur cu papadia. Sper doar ca nu voi face alta prostie.
Schimb haotic canalele, negasind nimic interesant la ce as putea sa ma uit, asadar las pe un program de muzica, si ma ridic, cu gandul de a-mi lua un energizant din frigider. Trag de cheia cutiei de metal, sorbind apoi lichidul rece, indreptandu-ma in acelasi timp inapoi spre camera in care am lasat televizorul pornit.
-Uhm... unde e Kiro? Intreaba Strify care tocmai a iesit de la dus, stand aproape de canapea, si avand doar un prosop infasurat in jurul taliei. Ii raspund ca a plecat si ca nu se va intoarce prea curand, iar in momentul acela, papadia incepe sa priveasca agitata in stanga si-n dreapta, spunand pe urma: Cred... ca mai bine ma duc in camera mea!
Face cativa pasi in spate, iar eu il urmaresc, probabil din instrinct, apoi imi asez mana pe pieptul lui, impingandu-l pe cel mai apropiat perete al camerei.
-Yu! Ce ai baut iar? intreaba el, incruntandu-se, crezand probabil ca sunt beat, insa cand ridic cutia de energizant, observa ca se inseala.
-Sunt constient de ce fac, spun eu, asezandu-mi mainile de-o parte si de alta a capului sau, vrand sa ma apropii si mai mult, insa isi intoarce chipul, privind in partea dreapta.
-Stii, il poti astepta pe Kiro pana se intoarce. Probabil el o sa iti dea ce vrei!
Spunand astea, se apleaca, trecand pe sub mana mea, obligandu-ma pe mine sa il prind de incheietura. Se intoarce brusc, iar privirile noastre se intalnesc... pot observa ca e furios.
-Strif', o zici de parca ai fi gelos sau ceva de genul asta. Acum ai de cand sa ma tii una-ntr-una cu "Kiro, Kiro" ? Ti-am spus ca a fost o prostie din partea mea. Iisus! Zici ca suntem impreuna sau asa ceva, de ma iei cu chestii de astea.
Fara a mai spune nimic, isi trage cu putere mana din stransoarea mea, si pleaca in camera, incuind usa in urma lui. Ma intreb ce naiba sa mai fac? Parca simt nevoia sa-l sarut, si nu s-o fac doar din joaca...