Every girl needs her own Prince - Charming

[Mely]

@^Toxick kiD^ - Mulţumim de comment! Ne bucurăm că îţi place. Chiar ne`ai ridicat moralul. :]
@Live And Die For Metal - Thanks for comment! Hai să`ţi explicăm ceva... Nimeni nu trece direct la 'acţiune' când se cunosc doar de o zi. Sper să îţi placă şi this chapter.
@Kripterya - Sankyu pentru comment! Suntem de acord cu tine, iubirea este oarbă.
Sperăm să vă placă şi acest capitol.

[center]Capitolul 6
Shu P.O.V.[/center]

Ajunsesem acasă în sfârşit. Eram nervos, foarte nervos. Cine se credea acea puştoaică afurisită să-mi zică mie ce să fac? Dacă voiam să i-o trag lui Alice, exact asta aş fi făcut. Aiko întrecuse măsura, oricum. Nu o voi lăsa să scape aşa uşor. Am rânjit, uitându-mă în oglindă. M-am dus la mine în cameră, trântind uşa în urma mea. M-am dezbrăcat, apoi am pus pe mine doar o pereche de pantaloni de trening. Am deschis geamul larg şi mi-am aprins o ţigară. S-a auzit zgomotul făcut de o fereastră ce se deschidea, de la casa vecină, apoi un strigăt se auzi în noapte:
- Te iubesc, Shu!
Cunoşteam vocea asta. Era Alice. Am zâmbit lung, apoi am coborât la parter şi am ieşit din casă, ducându-mă spre casa fetei. M-am urcat pe scara de incendiu ce ducea la camera ei şi am început să-i bat în geam. Am aşteptat circa un minut, apoi roşcata deschise geamul, privindu-mă şocată.
- Vrei să nu te mai holbezi la mine şi să mă laşi să intru? E cam frig aici, i-am zis amuzat.
- Nu e vina mea că nu ţi-ai pus o bluză pe tine, îmi răspunse, dându-se din dreptul geamului pentru a-mi face loc.
Am intrat în camera ei, privind-o atent. S-a aşezat pe pat şi mi-a făcut semn să fac acelaşi lucru. Era îmbrăcată în o pijama mov formată din nişte pantaloni scurţi şi un maieu.
- Vrei să-mi spui şi mie ce cauţi la mine în camera la ora asta? îmi zise cu o voce blândă.
- Îmi era dor de tine, am zis eu privind în jos.
Ea chicoti uşor, apoi îmi ridică capul uşor şi mă privi în ochi. Privirea ei spunea mai multe lucruri decât dacă ar fi folosit limbajul verbal. Mi-am apropiat de faţa de a ei, apoi am sărutat-o. Mi-am strecurat limba printre buzele ei, savurând fiecare moment în care limba mea făcea contact cu limba ei. Credeam că mă va respinge, dar ea mă trase mai aproape şi îmi răspunse la sărut puţin… sălbatic. Am întins-o pe pat, dar ea a rupt uşor sărutul şi mi-a zis ruşinata:
- Nu azi! Trebuie să-mi demonstrezi că eşti altfel decât zice lumea.
Am zâmbit, apoi am sărutat-o scurt şi am ieşit pe geam. Frigul se lăsase, aşa că am alergat repede spre casa mea. Am intrat şi m-am îndreptat spre camera mea, mai apoi băgându-mă în pat şi adormind instantaneu.
Dimineaţa veni prea repede, după părerea mea. Am dat cu mâna în ceasul deşteptător, acesta aterizând pe podea cu zgomot. Minunat! Reuşisem să stric al treilea ceas pe săptămâna asta. M-am ridicat din pat, întinzându-mi corpul. M-am dus la baie un mi-am făcut un duş, apoi m-am spălat pe dinţi şi pe faţă. M-am îmbrăcat într-un tricou negru şi o pereche de blugi, apoi am coborât la parterul locuinţei. Am mâncat repede un sandviş cu caşcaval şi am băut o cană de ceai, apoi am plecat la şcoală, cu geanta pe umăr. Pe drum m-am întâlnit cu Alice. Mă salută zâmbind, apoi veni spre mine şi mă sărută în grabă. Acest lucru m-a uimit. Am luat-o de mână, apoi am ezitat să o privesc şi i-am zis, degajat:
- Vrei să fi iubita mea?
- Desigur, răspunse ea la fel de degajat, dar cu un tremur în glas.
Am strâns-o mai tare de mână, apoi am intrat pe poarta liceului. Toţi elevii din curte s-au oprit să se uite la noi. Am rânjind, apoi am tras-o pe Alice în braţele mele şi am sărutat-o. Limbile noastre se jucau în voie, iar mâna mea stângă era pe talia ei, în timp ce dreapta era pe coapsa fetei. Am rupt uşor sărutul, în timp ce roşcata mă privea, radiind fericire. Directorul liceului se apropie lent de noi şi ne privi pe deasupra ramei ochelarilor. Era îmbrăcat în costumul antic şi mult prea bine cunoscut, de un bleumarin sec.
- Domnule Shu, domnişoara Aiko a zis că vreţi să îi atacaţi prietena, adică pe domnişoara Alice, aici de faţă, zise el, uitându-se la Alice.
Omul acesta era enervant. Mereu ne vorbea cu formulele de politeţe. Am vrut să îi răspund, dar Alice mi-o luă înainte:
- Aiko inventează. Îl iubesc pe Shu mai mult decât am iubit pe altcineva, aşa că el nu m-ar ataca, sunt sigură.
Directorul plecă nemulţumit. Nu îi plăcea când un elev nu era pedepsit. Voia să îi vadă pe toţi torturaţi, să zic aşa. Acest lucru mi-a displăcut mereu la el. Am privit-o în ochi pe Alice şi am întrebat-o:
- Chiar mă iubeşti?
Ea a dat din cap. Clopoţelul sună strident, anunţându-ne că trebuia să intrăm la ore. Am dat să plec, dar roşcata mă prinse şi îmi zise, speriată:
- Stai, Shu! Tu mă iubeşti?
Ce îi puteam răspunde? Nu am ştiut ce să fac, aşa că doar i-am sărutat fruntea şi i-am zis acele două cuvinte ce credeam că nu le voi spune niciodată. Şi totuşi… chiar erau adevărate. Am pornit împreună spre clasă, mergând unul lângă altul. Am intrat în sala de curs, unde, din fericire, profesorul nu venise. Ne-am aşezat amândoi în bancă şi ne-am scos cărţile de matematică. Aya veni spre noi, uitându-se scârbită la Alice.
- Păpuşel, am auzit că eşti cu asta? E adevărat?
M-am ridicat din bancă furios şi i-am dat o palmă peste faţă. Obrazul ei alb se înroşi imediat, lăsând urma palmei mele. Şatenei îi apărură câteva lacrimi în colţul ochilor, apoi ţipă strident.
- Aşa vei păţi mereu când vei avea atitudinea asta faţă de Alice. Ea nu e ca tine. Ea nu este o curvă! am zis eu apăsând pe ultimul cuvânt.