Love In Silence

[Verrine]

Ms ptr comentarii...
stiu ca au fost mai multe si am bucur ca vvati gandit sa comentati... Stiu ca acestea au fost sterse ptr ca se considerau spam... insa eu sunt bucuroasa ca ati comentat.
Acum urmatorul capitol...

XXX: Noi sentimente…

Urmatoarea zi am fost trezita inca din primele clipe ale diminetii. Razele soarelui nu au fost motivul pentru care am parasit lumea fanteziei ci vocea roscatului. Am deschis ochii… la inceput totul era invaluit intr-o ceata destul de densa… Imediat ce ochii mei s-au obisnuit cu lumina ce inconjura camera l-am putut observa pe Gaara ce nu statea departe de mine,probabil la doar jumatate de metru.
-Ce s-a intamplat? intreb eu inca buimaca deoarece abea reusisem sa ma trezesc.
-Trebuie sa vorbim, haide! spuse acesta destul de impacient.
Tonul alert ce il folosi ii trada si ultima ramasita a calmului ce il avea cu o seara in urma. Ma intreb ce sau cine l-a despartit pe roscat de acea atmosfera calma si linistita care gravita mai mereu in jurul lui.
Fara sa ma mai gandesc la comportamentul ciudat ce il avea Gaara in acea dimineata, m-am ridicat din pat dupa care am inceput sa casc din cauza ca nu dormisem chiar foarte mult. Imediat ce roscatul a observant ca m-am dat jos din pat, s-a apropiat de mine, luandu-ma in brate.
“Se comporta din ce in ce mai ciudat…”
In urmatoarea clipa nu ne maia aflam in acea camera frumos vopsita ce avea un aer invechit din cazua trecerii nesimtite a anilor, acum ne aflam pur si simplu pe creanga unui copac cu un frunzis des ce imi trezi atentia. Nu stiam exact cum dintr-un loc plin de nisip am ajuns intr-un copac…
“Tot mai ciudat…”
-O sa plece in seara asta…
Noua afirmatie care tocmai a fost facuta de Gaara m-a facut sa ma decontez de la lumea din jur si sa ma concentrez numai pe acea propozitie. Nu m-am gandit niciodata ca acest plan care il avea brunetul ar putea fi atat de aproape de a incepe.
-Totul trebuia sa se intample peste o luna… Dar el crede ca atunci cand va veni echipa cealalta, Konoha va fi lipsita de cei mai buni dintre ninja.
Acum eram dea dreptul stupefiata… Pentru prima data din acea noapte puteam sa simt din nou…. Acest sentiment ma devora pe dinauntru, ma face sa tremur, sa nu mai gandesc rational. Fiorii fricii parca imi curgeau prin sange… parca erau o parte din mine, una care nu a fost trezita pana in acest moment. Ma simteam atat de neajutorata in fata acestui sentiment ce parea mult mai puternic decat mine. Nu stiam ce sa fac… cum sa procedez.
-Sakura! Calmeaza-te! Am un plan.
Atunci cand a tipat la mine parca ma trezise la realitate. Frica nu mai era asa de intensa, insa o puteam simti, acolo undeva ea inca exista, in proportii mai mici, insa exista. Ceea ce ma calma cu adevarat era faptul ca avea un plan. Chiar si asa, schimbarea brusca a tonului sau tot ma cam nelinistea…
-Va trebui sa vorbesti cu el… Sa mai tragi de timp.
-Sunt cateva probleme… Ce ar trebui sa-i zic? De unde stii ca o sa ma asculte? Si cel mai important… Crezi ca pot sa ma… controlez? ultimul cuvant l-am spus abea soptit, mai mult pentru mine, insa stiam ca roscatul l-a auzit.
-Aveti cateva puncte comune… Trebuie doar sa le gasesti… O sa te asculte, nu are de ales. Si… eu am incredere in tine Sakura. Stiu ca poti sa o faci.
“Stiu ca o poti sa o faci.” Aceste cuvinte imi rasunau nebuneste in cap ca un ecou. Nu am stiut niciodata ca cineva ar putea avea incredere in… mine. Si dintre toate persoanele cea mai absurd mi se parea roscatul… el umbla mereu prin mintea mea… stie totul despre mine. Toti oamenii pe care i-am omorat, toate tipetele lasate de ei, toate juramintele… totul stie si el. Cum poate avea incredere in mine? Un om intreg la minte nu ar face asta… sunt un asasin. Nu sunt demna de incredere.
“Incredere…incredere…” Defapt… ce este increderea?
-Sakura, nu mai e mult timp…trebuie sa mergem…
Vocea roscatului ma trezi din nou din visare… trebuia sa plecam. Nu vroiam asta… nu vroiam sa distrug tot ce am facut pana acum.
“ Nu o sa ma pot controla…”