Click ÅŸi Boom

[Denny]

Bună tuturor :X . Vă mulţumim enorm pentru comentarii şi aprecierim, şi în special pentru că citiţi. !!! . Well... cât despre nelămuririle despre Jack Vampirul :]] păăăăăi, nu prea aş vrea să divulg. De ce nu îşi foloseşte colţii? De ce cu pistolul? De ce cuţite? De ce... de ce ? etc :]] well, o să aflaţi pe parcursul poveştii. Nu vreau să divulg, dar există motive D: pentru care nu a atacat aşa ca un '' vampir '' . :]].
Scuze de întârziere.
Lectură plăcută!

Capitolul 3

Pustietate. Acesta era primul cuvânt ce îmi venea în minte privind acel peisaj. Un teren întins , plin de iarbă şi fără vreo urmă de viaţă. Aşteptam din moment în moment să apară un iepure alb, pe care probabil urma să îl vânez. Tăcere... Vântul nu exista în această dimensiune , iar soarele alinta solul uscat. Seceta predomina, iar norii nu păreau a-şi face intrarea. Atât de multă linişte, ceea ce căutasem până acum - dintotdeauna. Şi mă aflam chiar în mijlocul acestui peisaj minunat.
Când, dintr-o dată un bâzâit puternic a început să se audă. Albine?
- La dracuuuu.
Mă trezesc ţipând şi punând mâna pe telefonul ce îmi stricase somnul. Era cinci dimineaţa; o oră la care o persoană normală, chiar şi un vampir – doarme. Atunci când nu are nimic mai bun de făcut. Şi mai ales după ultima perioadă când nu mai avusesem o misiune. Trecuse o săptămână întreagă!
Apăs butonul verde şi nu dau niciun semn de viaţă, necunoscând numărul. ( Nu că aş fi avut vreun număr în agendă, dar aceasta era partea a doua ) .
- Jack?
Se aude o voce nehotărâtă , de bărbat, la capătul celuilalt fir. Perfect, am fost trezit de un cretin care nici măcar nu ştie dacă eu sunt proprietarul acestui telefon. Mă calmez, pe cât este posibil şi răspund.
- Aici sunt, şi nu-s interesat de bărbaţi. Dacă vrei ceva , scuipă; dacă nu – închide cât nu mă enervez.
Nu a trebuit să aştept mai mult de o jumătate de secundă ca acea voce să îşi reia cursul.
- Scuze Vampirule. Uite care e treaba , o să trec la subiect. Am nevoie de serviciile tale, şi cum nu se pot spune la telefon – ştii şi tu de ce – vreau să ne întâlnim. Într-o jumătate de oră în parcul de lângă Spitalul Mare.
În sfârşit, eram falit.
- Ok.
După ce am zis asta am pus de-o parte micul obiect şi am sărit din pat. Îmi puteam permite momentan doar o cameră la un hotel vai de capul lui dar măcar era curat. Am făcut un duş – cel mai rapid din viaţa mea- şi mi-am luat bagajul. Era atât de frumos să te cari cu toate hainele după tine. Nu că aş fi avut cine ştie ce garderobă. Şi acasă nu le puteam lăsa oricum : 1. aveam nevoie de ele, 2. nu aveam o casă. Însă, nu mă interesa acest lucru . Mai deloc. Eram obişnuit cu o asemenea viaţă.
Maşina mă aştepta în acelaşi loc în care o lăsasem noaptea trecută. După ce am accelerat, am realizat că parcul era destul de aproape. Astfel am ajuns mai devreme decât trebuia. Urăsc să aştept. Am putut „ admira” imensa clădire cu mii de geamuri a Spitalului Mare. Acolo erau internaţi tot felul de bolnavi . Vreau să zic, toţi cei care nu îşi permiteau un salon propriu şi să dea mită unui doctor , lucruri de genul acesta . O grămadă de oameni, speram să nu ajung acolo niciodată. Nu că ar fi existat o şansă pentru asta.
În timp ce gândurile îmi luau razna, în faţa băncii pe care mă aşezasem , a apărut tipul care mă sunase. Un om de înălţime medie, bărbos şi cu un singur ochi; celălalt fiind bandajat .
- ÃŽh?
Am ridicat privirea şi sunetul a fost scos indiferent. Ştiam că faţa îmi era fără expresie. Vreau să zic, era în jur de ora şase ( sau pe acolo ) iar eu stăteam într-un parc, lângă Spitalul Mare, cu un bărbat ( urât ) în faţa mea. Super cool.
Mi-a două plicuri. Unul conţinea un nume şi o poză, iar celălalt... Ooo, o plată bunicică – bunicică.
[center] Wlen Mico Alfon.
Jelix nr. 5[/center]
Ochii gri, părul negru. Specific.
Ok , să analizăm situaţia. Tipul era probabil un vârcolac, după nume. Locuia în oraşul Jelix ( mai fusesem odată ) probabil în cartierul numărul 5 ( uşor de găsit ) . Îmi mai trebuia numele „ tribului” şi era rezolvat.
- Nu ştiu care este clanul său, dar am avut probleme. Îl vreau mort , şi să îmi aduci capul. Îţi dau şi cealaltă parte din bani atunci .
M-am ridicat şi am dat din umeri. Nicio problemă, am mai făcut asta. Deşi era mai uşor să ştiu cu ce clan mă cert de data asta. Ultima mea vizită la cei din Z nu fusese deloc amicală, şi nu prea era distractiv atunci când un vârcolac te ura. Nu mai ai deloc linişte.
Am plecat, fără a –l mai privi pe cel ce îmi dăduse „ de lucru” şi am urcat în maşină. Mi-am verificat pistolul şi tot restul lucrurilor, şi am accelerat. Era clar că nu aveam timp de pierdut şi nici benzină, aşa că a trebuit să opresc să îmi fac plinul. Timp în care am putut vedea o gagică . Interesant conceptul ăsta – să angajăm femei la benzinărie. Chiar avea efect. Însă nu era umană, şi asta o făcea ceva mai puţin atrăgătoare.
Părul negru, ochii la fel de negri. Era o trăsătură obişnuită rasei sale. Era un fel de „ corcitură de vârcolac” cum ar numi-o unii. Nu îmi băteam capul să înţeleg prea tare ce însemna asta, în fond – eu eram vampir. Mă interesa doar despre existenţa mea. Mi-am amintit brusc de tipa pe care o văzusem cu o săptămână în urmă. Fără să îmi dau seama m-am trezit lingându-mi buzele. Eu, perversul.
Foarte tare. Dar trebuia să recunosc că arăta bine, nu înţeleg ce făcea cu un idiot ca.... Ăh, nu îmi amintesc numele prietenului ei.
Mi-am alungat gândurile şi am pornit pe autostradă.

Când am ajuns în Jelix se făcuse deja seară, soarele apunea uşor şi luna începuse să îşi facă apariţia. Clar, aşa mai veneai de acasă. Lumina din timpul zilei e atât de puternică , câteodată îmi provoacă somnolenţă. Trebuia să recunosc, uneori chiar mă simţeam mai bine în prezenţa luminilor artificiale - sau în absenţa oricărui tip din acestea. Întunericul era un foarte bun amic. Lăsând apoi de-o parte toate detaliile plictisitoare ale vieţii mele, am lăsat Noble-ul într-o parcare şi am ieşit afară. Ploaia de abia se oprise, şi puteam simţi asfaltul ud. Am tras aer adânc pentru a simţi fiecare părticică de praf şi am simţit un miros ciudat. Frate, cum ajungeam întotdeauna la locul potrivit?
Parcasem lângă un depozit părăsit din care venea un miros puternic de potaie; clar că nu era unul obişnuit. Aşa că am recunoscut clanul – A. O dădusem de dracu. Tocmai dintre toţi, trebuia să fie un A? Asta era, când cineva îmi dă o treabă, eu o rezolv. Mi-am observat hainele – nu prea-mi place să mi le stric pe cele bune într-o luptă oarecare. Purtam o pereche de pantaloni negri, şi un tricou asemenea. Geaca de piele am lăsat-o în autovehicul.
- Ce plictisitor......
Am lăsat să îmi scape când am dărâmat uşa de la intrare. Era luminată. Mai airuea de atât putea fi? Într-un colţ stătea aproape adormit băiatu’ ăsta , pe care trebuia să îl ucid. A ridicat privirea pentru a o întâlni pe a mea. Plictisitor, acela a fost şi momentul în care parcă a fost înconjurat de ură, dispreţ, furie. Deci, păţise cine ştie ce şi acum îşi revărsa nervii pe mine . Eu nu mă supăr, zău. Dar asta nu era de-ajuns cât să îmi atragă atenţia. Am ridicat psitolul, pentru a-l împuşca în timp ce acesta s-a transformat – lup .
Atunci s-a întâmplat ceva ce m-a făcut să zâmbesc. Buzele mi s-au ridicat şi mi-am arătat colţii perfect albi. Am scos şi un mârâit excitat. Oh , da . Inima mea începuse să bată cu rapiditate, parcă simţând adrenalina. De undeva de sus – nu cred că era cazul să îmi bat capul sîă realizez cum intrase acolo – a aterizat o tipă. Şi ce fată. Roşcată, ochii căprui – bună de tot. Evident, Crystal. Cea pe care o văzusem şi acum ceva timp în urmă. Ţinea în mână o sabie lungă ce strălucea ( am putut ghici că era din argint ) . Şi-a întors capul spre mine, zâmbindu-mi superioară .
- Mişcă vampirule, ăsta e al meu.
Am chicotit băgând pistolul înapoi şi mişcându-mă rapid către ea. Într-o secundă am fost acolo, timp în care ataca şi victima. Însă , ne-am ferit amândoi, de parcă fusese un scenariu. În înconjuraserăm. Acesta ne privea cu ură; blana lui neagră închidea atmosfera. Mârâia, provocând saliva să curgă din gură. Iacs.
- Uşor băiete, n-o să doară. Prea tare.
Am auzit-o pe roşcată chicotind şi fugind de lângă mine. Cred că nu îşi amintea de mine, sau dacă o făcea era prea prinsă în „ joc ” ca să mă urască pentru că i-am ucis iubitul. Dar nu am avut timp să analizez situaţia pentru că a sărit să îl spintece. I-am dat un picior lupului, acesta lovindu-se de perete.
Atunci mi-am arătat şi mai tare colţii. De când nu mai avusesem parte de o aşa distracţie?
- Păpuşă, eu am ajuns primul. E al meu.
Se părea că nu mă bagă prea tare în seamă. Ceea ce mă înnebunea.
Mişcându-se foarte repede, am putut zări că purta o pereche de patanloni scurţi – şi ce picioare avea – un maieu decoltat – ce privelişte şi părul şi-l ţinea strâns. Am observat din modelul sabiei că se strângea într-una mai mică, având un suport la fel de micuţ, pentru a fi purtat cu uşurinţă. Foarte practic.
Înainte să realizez, fiind prins în persoana sa, ea deja îl rănise serios pe prietenul meu victimă. Am început să râd de propria mea neglijenţă şi am zis că e timpul să îmi scot şi eu cuţitele.
Mda, un vampir cu nişte cuţite şi un pistol. Cine ar fi crezut? Dar nu o să îmi folosesc eu colţii pentru ceva atât de stupid.
În două secunde m-am aflat lângă vârcolac şi i-am înfit un cuţit în inimă, dar am văzut că era deja cam târziu. Frumoasa asta avusese grijă să îmi ia premiul. Dacă nu făceam eu acel atac, urma să dea colţu în maxim un minut. Eu îi scurtasem timpul.
- Aşa.... Nu ţi-a zis mămica ta că nu e frumos să iei ceva ce nu-ţi aparţine?
Am adăugat spre aceasta atunci când am tăiat capul creaturii. Acum mă urmărea altfel, parcă rece. Pasiunea din ochii ei, prezentă ceva mai devreme, dispăruse. Nu-mi zice : îi place să ucidă ?
- Nu ştiu, dar ţie?
Hmmm.
- De fapt, nu . Am chicotit şi m-am apropiat de ea, cu paşi înceţi.
- Ce eÅŸti tu , de fapt?
A dat din umeri, poziţionându-şi arma spre gâtul meu. O singură mişcare şi cred că şi umerii mei se lipseau de cap. Am răsuflat, excitat de-a dreptul. Acţiune şi nebunie. Ar fi fost fain să mor aşa.
- Ştii, nu m-ar deranja să mor dacă m-ai ucide tu.
Ceea ce era chiar adevărat. Adică, o tipă atât de frumoasă, sexi şi curajoasă – pe cine ar deranja? Şi totuşi.
Am văzut-o că zâmbea superior, gata să îmi taie gâtul. Ce frumos, poate era chiar mai crudă decât mine. Inima mea a început să accelereze, şi e greu la un vampir să se întâmple aşa ceva. La mine era atât de rar acest eveniment. Ticăitul atât de rapid îmi înnebunea urechile. Mă făcea să vreau mai mult din ceea ce era în faţa mea.
- Dar, nu aş fi complet satisfăcut dacă aş da colţu’ chiar acu’.
Zicând asta, am îndepărtat rapid sabia , arucând-o pe jos. Credeam că o să pot face asta cu mai multă uşurinţă, dar am depus ceva efort.
Atunci mi-a picat fisa. Vânătoare. De aceea era atât de... Dotată? Atractivă? Super? Curajoasă? Mda, era clar că cineva înnebunise. Acela probabil eram eu. Sau doar pentru că nu mai făcusem sex de vreo două săptămâni? Era şi asta o variantă.
Am sărutat-o pe gât, sgâriind-o cu colţii. Atât încât să nu îi dea sângele. Deşi mi-ar fi plăcut, nu era ceva ce făceai când aveai un cap de vârcolac într-o mână .
- Ne mai vedem, frumoaso.
Înainte de-ai da şansa să se întoarcă, poate pentru a mă privi? Sau a-i vedea eu expresia chipului, am fugit. La propriu, dar nu am dispărut într-un nor de fum. Nu eram mag.
Ah, şi oare cum am dat eu de o aşa gagică? Asta nu era prea clar, însă o vânătoare însemna o problemă pentru mine.
Iar „ Problemă ” era al doilea nume al meu.

Hello ! Well, am venit si eu cu cap 4 :>. Andreea multumesc de comm, ma bucur ca-ti place si aceasta poveste, si sper sa ti se para interesanta in continuare. Ok, va zic ca in cap asta, Cryss, simte o atractie fizica adica, stiti voi :-" cand vedeti un baiat super, va atrage la el ceva desi nu-l cunoasteti, nu ?

Enjoy !



Capitolul 4

Eram in drum spre Jelix, locul unde era un varcolac nebun scapat de sub control, sau asa ceva mi-a zis tata. Aveam nevoie de actiune. Si ce bine imi parea ca nu l-a trimis pe idiotu` acela de Mark cu mine. Mi-am parcat motocicleta speciala pentru misiuni, al dracu` de rapida. Ma catar pe acoperisul cladirii unde cica era acel varcolac si am observat o fisura in tavan. M-am strecurat delicat prin acel loc si am aterizat jos, pe solul rece. Indata ce am vazut creatura aceea, sangele a inceput sa-mi clocoteasca prin vene. Nonorocitii din rasa lui mi-au ucis fratele. Era chiar in fata mea. Dintr-o data m-am simtit privita, m-am intors si l-am vazut pe vampirul de acum doua saptamani, avea in mana acelasi pistol cu care l-a ucis pe Charly. El era cel ce facea treaba murdara ? I-am zambit intr-un mod superior si i-am zis:

- Mişcă vampirule, ăsta e al meu.

Trebuia sa recunosc ca nu arata deloc rau pentru ... o lipitoare ? Am ras sec in gandul meu. Crystal fata trezste-te la realitate ! mi-am zis in gandul meu. Am putut observa cu cata gratie si-a pus pistolul la locul lui si apoi a venit langa mine. As fi vrut sa pot sa-l privesc mai mult, insa, potaia aceea imblanita ne-a atacat. L-am inconjurat pe blanos in timp ce acesta ne privea urat.

- Uşor băiete, n-o să doară. Prea tare.

I-am auzit glasul vampirului, din nou. Era prea gratios. Nu m-am putut abtine sa nu chicotesc la comentariul lui. Nu am zabovit prea mult si am sarit la lupta. In fond, voiam sa plec acasa, maine aveam sa ma duc la servici, azi m-am invoit ca cica mama e bolnava. Am inceput sa-l atac cu sabia din argint care atata rau ii provoca. Aaaah, cat adoram senzatia aceea nebuneasca, ca o fata obisnuita ( eu ) sa se lupte cu un ghem de blana ( varcolacul ) mult prea mare si puternic. Da, doar eu eram in stare de asta. Pe cand eram gata sa-i dau lovitura de gratie a aparut lipitoarea dandu-i un picior lupului si a zburat in perete.

- Păpuşă, eu am ajuns primul. E al meu.

Nu l-am bagat in seama. In fond putea sa spuna ce voia. M-am repezit din nou asupra acelei potai si l-am taiat cu sabia in juru stomacului. Spre deosebire de vampiri, carora doar daca le tai gatul cu o sabie sau oricare alt obiect de argint, pe acesti 'caini' ii ucizi doar daca ii atingi carnea cu ceva facut din acel metal. De aceea trebuie sa 'tai bine' ca sa poti sa ucizi un varcolac. Cand ma asteptam mai putin a aparut si aaa ... barbatul acela ? Si i-a infipt un cutit in inima varcolacului. Chiar nu era necesar. In fine.

- Aşa.... Nu ţi-a zis mămica ta că nu e frumos să iei ceva ce nu-ţi aparţine?

L-am auzit spunand in timp ce i-a taiat capul creaturii. Am simtit cum dorinta de a ucide a scazut. Distractia a pierit, sau poate ca doar a inceput.

- Nu ştiu, dar ţie? i-am raspuns cu o intrebare fireasca .. pentru un om ?
- De fapt, nu . mi-a raspuns la randul lui.

Apoi a chicotit destul de dragut pentru o creatura sugatoare de sange. M-am strambat putin iar apoi mi-am schimbat figura destul de repede. Am vazut ca s-a apropiat de mine destul de rapid.

- Ce eÅŸti tu , de fapt? m-a intrebat cand a venit langa mine.

Am dat din umeri in semn ca nu stiam. Ei pe dracu` ca nu stiam. Sunt Vanator. Tatuajul care il am la baza spatelui cu un trandafir strapuns de o sabie. Il am de la doisprezece ani, cand am devenit un vanator oficial. Am ridicat sabia la nivelul gatului celui din fata mea. M-am uitat atent la ochii lui iar apoi la buzele lui. O nu. Apetit sexual prea mare ? Poate. Dar era un vampir. Ce ar zice mama despre asta ? Eu fata in fata cu un vampir si ma uitam la buzele lui. A dracu sa fiu de nu mi-a trecut prin gand cat de 'dulci' ar fi.

- Ştii, nu m-ar deranja să mor dacă m-ai ucide tu. mi-a zis studiindu-ma.

I-am zambit din nou, in acelasi mod ca si inainte. Daca mai avea sa vorbeasca mult cred ca as sari pe el, la propiu.

- Dar, nu aş fi complet satisfăcut dacă aş da colţu’ chiar acu’. mi-a zis iar apoi mi-a aruncat sabia undeva, nu stiu.

Cred ca neatentia mea asupra miscarilor lui a fost prea mare. Ce sa-i faci cand te uiti atent la buzele cuiva si simti ca vrei sa ti-o tragi cu el ? Poate sunt prea vulgara, insa, asa eram eu. Sau cel putin ... asa cred. Nu am incercat sa fac nicio miscare ca sa imi iau sabia inapoi. Si-a apropiat gura de gatul meu si pentru un moment am crezut ca ma v-a musca, insa, i-am simtit buzele sarutandu-mi pielea, si coltii zgariind-o. Un fior mi-a strabatut sirea spinarii, facandu-ma sa tremur.

- Ne mai vedem, frumoaso. mi-a spus iar apoi a fugit.

La dacu ! Din nou a fugit. Am oftat iar apoi am mers sa-mi iau sabia. Am iesit din acel depozit, lasand cadravul varcolacului in urma si apoi m-am dus la locul unde aveam motocicleta. M-am urcat pe ea si am pornit-o facand-o sa toarca violent. Am plecat de acolo spre orasul meu.

Cand am ajuns acasa deja se insarase. Am parcat masinaria in garaj si m-am dus in salon. Pe canapea statea Mark cu o tanara peste el, care avea mana in pantalonii lui. Am strans puternic din dinti abtinandu-ma cu putere sa nu il fac de tot rahatul si m-am strecurat sus in camera mea fara sa ma auda. Cand naiba voi avea un apartament ? m-am intrebat singura. Cand vreau, mi-am raspuns, tot singura. Adica, eram pe cont propiu, si aveam banii mei. E clar ca o sa-mi iau un apartament, insa maine o sa-l caut, acum probabil voi dormi.

Cand m-am trezit era destul de dimineata. M-am ridicat din pat, dupa care am incercat sa ma tin pe picioarele mele. Am observat ca eram imbracata ca si ieri. M-am dus spre baie destul de lenes si deloc drept. Mi-am dat hainele jos. In oglinda mare care predomina in baie mi-am vazut tatuajul dragut pe care il aveam. Imi placea, desi nimeni nu stia ce inseamna, inafara de cei cunoscatori de cauza. Am intrat in cabina de dus si am dat drumul la apa. Indata ce am simtit apa calda ca se lovea de pielea mea m-am cutremurat. Am inceput sa ma spal iar la scurt timp am iesit din cabia. Mi-am luat un prosop si l-am infasurat in jurul meu. M-am sters iar apoi mi-am luat un halat. Mi-am infasurat parul cu un alt prosop si m-am uitat la ceas, era doar sase jumatate, iar eu trebuai sa ma duc la lucru doar pe opt. Am coborat in salon, unde era Mark. L-am ignorat, ca deobicei si el a facut acelasi lucru. M-am dus in bucatarie si mi-am luat cafeaua pregatita de catre servitoare, si un covrig. M-am dus inapoi in salon si m-am asezat pe canapea. Mark se uita la ceva neinteresant, la fel ca si el. I-am luat telecomanda si am schimbat pe un program despre ... Reproducerea Leilor ? Asta era interesant ! Mai ales sa vezi cum stau unul peste altul.

- Hei, printesa furnicilor, de ce dracu` mi-ai luat telecomenda ? a intrbat revoltat.

Nu i-am raspuns. Continuam sa-l ignor pe acel cretin. Nu stiu, cand sau cum. Idiotul acela a aruncat cafeaua pe mine, intentionat. Era destul de fiebinte, asa ca bineinteles am inceput sa strig. El radea ca un prost de mine. Am sarit peste masuta care ne separa si l-am prins de gat cu mana dreapta, iar apoi i-am dat un picior in stomac.

- Asculta la mine, idiotule ! Nu uita, eu sunt stapana in casa asta, nu tu. Mai faci o chestie d`asta si capul tau o sa stea ca si un trofeu intr-o vitrina, clar ? i-am zis iar apoi l-am lovit incet cu palma peste fata.

M-am dus inapoi in camera si mi-am dat halatul jos aruncandu-l in cosul cu rufe murdare. M-am dus spre sifonier si mi-am luat un costum negru si o camasa alba plus o pereche de pantofi negrii luciosi. Inainte sa ma imbra mi-am uscat parul si l-am pieptanat. Mi-am luat cheile de la masina, agenda si geanta in care aveam telefonul si alte chestii necesare unei femei si am pornit la drum spre servici. Cand am ajuns acolo, Gizz, a inceput sa fac anu stiu ce crize ca aveam nunta saptamana viitoare si mai aveam niste chestii de facut. Defapt, eu le aveam nu ea. Am aranajat nebunia aceea care lipsea iar apoi mi-am luat ziua libera. Nu voiam sa-i mai ascult prostiile. Cu timpul liber pe care il am am preferat sa ma duc sa-mi caut apartament in loc sa ma duc acasa, unde v-a fi si prostul acela de ucenic al tatalui meu. M-am dus la o agentie imobiliara si am asteptat vreo zece minute pana cand o domnisoara amabila s-a ocupat de mine. M-a facut sa astept o jumatate de ora, dupa ce i-am spus ceea ce cautam, ca sa verifice locurile care au ramas. Apoi am pornit la drum pentru a vedea niste apartamente. Timpul a trecut destul de repede cand am fost la primele cinci apartamente, niciunul nu mi-a placut, eu voiam sa fie la un etaj inalt, si sa nu am vecini batrani la etajul meu. Deobicei ascultam muzica cu volumul destul de tare asa ca nu voiam plangeri. Cand am ajuns la al saptelea m-a incantat locul unde era. Fata in fata cu blocul era parcul Central, fapt care ma bucura. Am intra tin bloc si am urcat la etajul zece, am pasit pe holul care ducea spre usa imobilului. Dupa ce a deschis usa, am pasit inauntru si am excalamat incatata. Avea un hol lung, care ducea spre o sufragerie mare. Apoi am mers si am vazut toate cele trei camere, care mi s-au parut incantatoare. Avea trei bai, o bucatarie si doua balcoane. As putea zice ca era apartamentul perfect. I-am spus ca-l voi lua pe acesta. Am semnat nu stiu ce contract si i-am dat contul meu bancar ca sa extraga banii. Dupa aceea am plecat acasa. Eram in al noualea cer. Am fugit in camera mea, indata ce am intrat pe usa si am inceput sa-mi fac bagajele. Imi puneam hainele destul de repede. Cica, puteam sa ma mut chiar azi, era genial.

- Crystal, ce faci ? am auzit-o pe mama intrebandu-ma.
- Plec. i-am spus sec.
- Unde ? m-a intrebat panicata.
- La casa mea. i-am raspuns in timp ce puneam niste rochii in troller.
- Asta e casa ta. mi-a spus pe un ton agitat.
- A fost. Acum am alta.
- Haide, Cryss. Ce am facut ca sa pleci ? m-a intrebat rugatoare, se citeam pe tonul ei ca voia ca eu sa stau cu ea.
- Am douazeci si doi de ani, vreau sa stau la casa mea, singura, fara ucenici idioti care arunca cafea pe tine, bine ? m-am rastit catre ea.
- Bine, bine. Dar pormite-mi ca ne vizitezi.
- Asa voi face. i-am spus iar apoi i-am zambit.

Intr-o ora a fost totul gata ca sa plec, valizele erau in masina, toate. Mi-am luat la revedere de la mama si de la tata, iar lui Mark nu i-am spus nimic. M-am urcat in masina si am pornit-o calcand pe acceleratie foarte mult. Indata ce am iesit de pe propietatea familiei mele am dat drumul la maxim muzica. Am inceput sa cant versurile melodiei ' Just feel better ' de la Steven cu Santana. Adoram melodia asta. Era perfecta pentru un moment in care conduci. La scurt timp, sau cel putin asa mi s-a parut, am ajuns la noua mea locuinta. Am lasat masina in parcarea subterana a cladirii. Am inceput sa-mi scot trollerele pe rand. Cred ca am coborat si am urcat de vreo patru ori. Cans insfarsit am termiant sa le duc sus am cazut extenuata pe canapeaua din living. Restul zilei mi l-am petrecut despachetand.

Urmatoarele zile au trecut destul de greu. Cred ca nu exista moment in care sa nu-mi revina in minte ochii sangerii al acelui vampir. Cateodata stateam si priveam in gol. Gizzelle zicea ca sunt o ciudata, insa mie nu-mi pasa ceea ce zicea ea. Trebuia sa se uite odata intr-o oglinda si o sa vada cine e ciudata. Dupa o alta zi extenuanta, plina de mierese crizate, care isi schimba parerile pe minut, am ajuns si eu acasa. Cand am fost in hol mi-am aruncat pantofii cu toc undeva si cred ca am spart si ceva, dar nu mi-a pasat. Mi-am dat hainele jos, aruncandu-le pe unde aveam 'la indemana' si am mers in baie, am dat drumul la apa calda in cada si am mers pana in sufragerie. Mi-am luat un pahar si am turnat putin coniac in el. Apoi am mers inapoi in baie. Mi-am dat lenjeria intima jos si am intra tin cada care inca nu s-a umplut. Am stat si m-am relaxat in jur de o ora, am si spart paharul acela, in fine, si asa era o prostie. Am iesit din cada si mi-am luat un prosop si mi-am invelit corpul. Am vrut sa ma indrept spre camera mea dar cineva a batut la usa. M-am dus sa deschid, inconstienta de tinuta mea. Cand am deschis usa mare mi-a fost uimirea.

- Vampirule ... am spus aproape soptind.