Robro & Suzana

[bastard_in_love]

Tnx pentru comment Yaku-chin!!:*

15

Suzana se pregatea sa iasa pe usa, dar a fost strigata de mama ei din bucatarie. S-a intors, pregatindu-si “masca” de fetita fericita.
-Draga mea, vrei sa vorbim despre ceva?
-Poftim?
-In ultimile zile te-ai comportat de parca mi-ai fi ascuns ceva. Nu am dat importanta, insa mi-am permis sa-ti “violez intimitatea” si m-am mirat ca nu mi-ai spus.
Fata deja se albise la fata. Mama ei descoperise jurnalul? Dar cum…? Il tinea cu ea orice facea. Iar noaptea dormea cu el sub perna.
-Am verificat lista ta de apeluri si am fost socata sa observ ca sensei-ul te-a sunat in nestire, iar tu nu i-ai raspuns. S-a intamplat ceva?
-Nu… doar ca eu tin telefonul pe silentios la scoala si cand il aduc acasa uit sa schimb profilul si nu am auzit.a mintit fata, bucuroasa ca mama nu-i descoperise scrierile.
-Bine scumpa mea, sa fii atenta la ore.
-Da, mama!i-a raspuns, iesind pe usa.
Ii era din ce in ce mai greu sa zambeasca, insa trebuia sa reziste, altfel i-ar fi mers mult mai rau, daca asa ceva era intr-adevar cu putinta.
Avea pleoapele grele, ochii parca i se inchideau pentru ca de fiecare data cand adormea se pomenea fata in fata cu Robro, apoi cu o durere sfasietoare. Drumul spre scoala il era strain, numai pasii o purtau catre acea cladire.
Clopotelul a anuntat inceperea orelor de curs, iar ea a intrat in clasa, salutandu-si colegii si asezandu-se in banca. Si-a spijinit capul pe maini si s-a uitat afara pe fereastra. Curtea era imensa si foarte frumoasa, insa a privit-o deja de mult prea multe ori ca sa i se mai para deosebita de aceasta data. S-a straduit sa urmareasca miscarea frunzelor purtate de vant. Isi imaginea suierul soptit, dar tresarea si isi pierdea concentrarea.
-Suzana? Yuhu?!
Matei o striga deja ce ceva vreme, insa ea nu remarcase.
-Scuze, ce spuneai?
-Prof de germana. Ce parere ai?
-Nu stiu, ce prof?
-Cel cu ochi albastri, visatori si privire calda, corp superb etc!
-Nu am idee despre ce vorbesti.
-Ei bine, eu tot apreciez ca nu esti ca celelalte. Toate au inceput ca tatele: “Frumosul, incredibilul” si o tin asa de vreo 20 de minute. Robby in sus, Robby in jos.
-Robby? Avem un prof caine sau tipul a avut parinti cazuti in cap? Cum sa-l cheme Robby?
-Ah, dar numele lui real era… ah, imi scapa acum. Irina, cum ziceai ca-l cheama pe “Robby”?a intrebat acesta o colega, punand un accent evident peiorativ pe ultimul cuvant.
-Robro, draga, Robro! Si tu ai face bine sa-i spui “Minunatul Robro”.
Matei s-a intors ranjind batjocoritor catre Suzana, insa i-a pierit zambetul de pe fata cand a observat ca fata avea ochii bulbucati si respire greu, apasand cu mana dreapta pe inima, vrand parca sa-si perforeze pieptul.
-Suzana. Te simti bine?
Fata insa nu i-a raspuns, se holba la colega care rostise acel nume cu nonsalanta si care acum o privea speriata.
Suzanei i se inundara ochii, insa nu plangea, nu avea forta, o durea mult prea tare pieptul si simtea nevoia sa strige, strigat care era parca blocat de un nod imens din gat.
Matei era mai mult decat speriat, insa nu stia ce sa faca, iar in jurul lui se instalase o stare de agitatie, colegii se inghesuiau sa vada ce s-a intamplat.
-Suzana, ce ai, ce te doare?intreba Matei fara oprire.
-Totul.a raspuns ea cu un glas sfarsit si i-a cazut ca un bolovan in brate.
Era ca si lesinata, insa sughita si respira zgomotos. O fata a chemat si infirmiera, care a sosit imediat si a i-a cerut Suzanei sa se calmeze. Insa Suzana era mult prea obosita ca sa mai poata gandi lucid. A lesinat, iar Matei mai avea putin si dispera cu fata in brate.
Infirmiera i-a pus ceva rece pe frunte, apoi s-a asezat o liniste mormantala. Atat a mai retinut Suzana inainte sa-si piarda cunostinta cu totul.

Cand s-a trezit era intinsa pe un pat din cabinetul scolii, iar langa ea se invartea cu agilitate infirmiera, facand diverse treburi.
-Oh, te-ai trezit!a exclamat aceasta, oprindu-se langa patul fetei. –Suzana, asa te cheama?
-Da.
-Draguto, tu nu ai mai mancat nimic in ultima vreme? Esti foarte slabita. Ai lesinat pentru ca, pe langa faptul ca erai in stare de anxietate, ai suferit si un soc. Ce te-a surprins asa de tare? Vreun coleg nesimtit?
-Nu stiu. Cred ca a fost doar imaginatia mea, ceva cu un professor nou, m-am speriat crezand ca domnul Kettler a patit ceva si…a inceput Suzana sa developeze o noua minciuna.
A fost intrerupta de clopotelul care anunta terminarea primei ore, apoi a completat asistenta:
-Of, copila, domnul Kettler este bine, insa a fost trimis pentru cinci luni la perfectionare in Germania. Se va intoarce, iar noul domn e foarte dragut, chiar si-a facut griji pentru tine, te-a adus chiar dansul aici si m-a rugat sa-ti transmit ca ii pare rau… ciudat, ti-a facut dansul ceva?
-Dansul? Cine? Si cand?
Usa a fost deschisa, iar Matei si-a facut aparitia, ingrijorat.
-Cum te simti? a intrebat acesta.
-Mult mai bine, a mintit Suzana, ridicandu-se putin.
-Ma bucur. Ghici ce s-a intamplat.
-Ce?
-Cand a intrat profu' toata lumea parca a uitat de ea. Oricat de ciudat ar suna asta, mai ales ca vine si de la mine, tipul chiar arata ca si cum ar fi modelat in lut. Cand te-a vazut a afisat pentru cateva secunde o fata exact ca aia pe care ai facut-o tu, apoi i-a dat pe toti la o parte si a inceput sa dea ordine in dreapta si in stanga. Desigur, toate astea in timp ce se invartea cu tine in brate. Mie unul mi-a venit sa si rad, iar fetele nici nu stiau cum sa-i mai faca pe plac. Sa nu fii prea socata daca o sa se puna bine cu tine. Desteptele chiar isi fac planuri sa lesine si ele intr-o zi. Iti vine sa crezi?
Suzana a pufnit si ea in ras. Se simtea intr-adevar mai bine, iar prezenta unei persoane nu o mai indispunea. Chiar nu mai avusese asemenea placere de a discuta cu un coleg de ceva vreme. Uitase pana si ce insemna sa zambesti sincer. Ceva insa o nelinistea. Genul asta de calm, luciditatea, forta, parca retraia scenariul cand fusese atacata de Stefan. Si-a amintit chiar si de Robro si n-a mai resimtit asa puternic durerea.
-Dar de ce ai lesinat? Si de ce te-ai comportat asa in ultima vreme?
-Nu ma intreba, nu vreau sa-mi amintesc.
-Fie cum vrei tu. Ah si vezi ca mai vor vreo zece tate sa te viziteze, ce le spun?
Suzana i-a zambit cu subinteles, iar Matei a sarit parca de pe scaun, scotand capul pe usa si strigand:
-Dragi nevastuici, va rog sa va plimbati…
Insa s-a oprit brusc, privind in sus. Suzanei chiar ii venea sa rada de stupida reactie pe care a avut-o colegul ei.
-Matei? Ti s-a aratat Sfantul Duh?
Baiatul a dat hipnotizat din cap.
-Tipa de pe coperta de la Playboy?
-Imi pare rau… adica nu am stiut ca sunteti… Eu…
Ceva ca o soapta l-a speriat pe Matei, insa Suzana nu a deslusit despre ce era vorba pentru ca sute de tipete stridente au acoperit orice fel de alt zgomot. La scurt timp insa s-a asternut tacerea totala, iar Matei i-a facut cu mana Suzanei ca o mumie si a plecat, la fel ca si restul colegelor ei.
Apoi a mai deslusit si o conversatie destul de scurta, insa murmurul care ajungea la ea aproape a adormit-o. Deabia acum isi dadea cu adevarat seama ca nu dormise ceva vreme si ca ii era somn. A inchis ochii, insa in acelasi timp a fost inchisa si usa de la cabinet. In acel moment fata s-a relaxat total, ca si cum o stare de liniste si calm ar fi cuprins-o din cap pana in picioare si i-ar fi alinat sufletul descompus. Nu mai avea destula forta incat sa isi desparta pleoapele, era deja la poarta unui somn fara vise. Exact inainte sa adoarma a simtit o mangaiere blanda si o pereche de buze calde pe frunte. Nu stia daca viseaza, insa era atat de fericita incat nici nu mai voia sa afle.