06-01-2010, 08:03 PM
@Kriperya - Mulţumim de comment! Noi mai folosim perfectul simplu căci aşa ne`am obişnuit. Sorry. Nu are legătură cu regiunea, noi fiind din Bucureşti.
@FallenAngel - Mulţumim de comment! Sper să nu te dezamăgim.
@anaid_angel - Mulţumim de comment! Ne bucurăm că`ţi place.
Sper că şi acest capitol vă va plăcea şi nu ezitaţi să comentaţi dur. ^^ Ah, ştiu, e cam scurt.
[center]Capitolul 5
Alice P.O.V.[/center]
Am ajuns acasă, spumegând de furie. Cum am putut crede că Shu vrea altceva în afară de a mi-o trage? Voiam să-l urăsc, dar atracţia era prea mare. Speram că îl voi putea ignora la şcoală. Am dat cu şutul în tocul uşii, pentru a mă descărca. Proastă mişcare! Acum mă durea piciorul. Am înjurat şi Aiko veni spre mine amuzată.
- Alice, haide într-un club! Trebuie să vezi că şi japonezii se pot distra. Doar că trebuie să te schimbi, eşti prea elegant îmbrăcată, zise ea rânjind.
- Chiar trebuie să vin? am răspuns, oftând.
Mă privi tânguitor, apoi înduplecându-mă, m-am dus spre camera mea. Mi-am luat nişte blugi trei sferturi stretch, un tricou negru, iar în picioare nişte bascheţi de aceiaşi culoare. Mi-am periat părul, în timp ce mintea îmi zbură la Shu. Era atât de greu să îmi ţin mintea ocupată. Am coborât la parter, privind-o pe Aiko.
- E destul de bine pentru cluburile japoneze? am întrebat eu ironic.
Ea dădu din cap, râzând. Am ieşit afară din casă, urcând în maşina roşie lui Aiko. Ea călcă acceleraţia foarte uşor, iar maşina ieşi pe şosea. Am ajuns destul de repede şi am intrat. Luminile de club erau insuportabile, iar muzica îmi bubuia în urechi. Am mers până la bar şi bruneta a comandat de băut. Nu mă interesa ce. Am râs puţin când un băiat blond trecu pe lângă Aiko, uitându-se aproape salivând la ea. Am băut puţin din paharul cu un lichid maro deschis şi am constat că era whisky. Am simţit cum cineva mă ciupeşte de fund şi m-am întors pregătită să îl iau la pumni.
- Păpuşă, nu vrei să ne cunoaştem mai bine? zise el rânjind.
Am încremenit. Era Shu. Mă privea uimit.
- Alice? a întrebat tremurând.
Am dat din cap, apoi i-am rostit numele, ca pe o întrebare. Mi-a repetat mişcarea capului. Nu eram în stare să zic mai mult. Tocmai îmi dovedise cât de nesimţit putea să fie. Se dădea la orice fată, indiferent dacă o cunoştea sau nu. Mi-am îndreptat privirea spre Aiko.
- Putem pleca? i-am ÅŸoptit.
Ea a dat din cap şi s-a ridicat, uitându-se urât la Shu. Eu am luat-o mai în faţă, dar ea rămase pe loc, vorbind cu Shu. Eram de ajuns de aproape încât să aud.
- Să nu îndrăzneşti să te atingi de ea! Nu e una dintre curvele tale!
Am ieşit, apoi, amândouă din club. Aiko s- a urcat la volan, iar eu pe scaunul pasagerului. Bruneta apăsă nervoasă pedala, iar maşina porni, hurduind. O vedeam cât de nervoasă era şi m-am gândit că poate şi băutura era o cauză. Am ajuns acasă, iar ea parcă maşina perfect. Acesta ar fi fost un efort pentru mine. Am intrat în casă, mergând spre sufragerie. M-am aşezat pe canapea, turceşte. Mi-am lăsat câteva lacrimi să cadă, nedându-mi prea mult seama ce era cu ele. Am realizat că îl iubeam pe Shu. Eram aşa proastă! Îl cunoşteam doar de o zi, dar ce simţeam pentru el, alte fete n-ar fi putut niciodată simţi pentru un băiat. Aiko se uită îngrozită la mine.
- Plângi? Scumpo, gata, stai liniştită. Nu-ţi va face rău cretinul acela.
- Nu înţelegi. Îl iubesc!
Cuvintele acestea sunau aşa de ciudat… dar erau adevărate. Bruneta mă privi rece, apoi îşi lipi palma de faţa mea. O urmă roşie şi vizibilă îmi apăru pe obrazul stâng. Nu i-am înţeles reacţia, aşa că am întrebat tremurând nervos:
- Aiko, ce e cu tine?
- Scuze. Dar nu vreau să devii una din curvele lui.
- Nu o să fiu asta! i-am răspuns mai tăios decât aş fi vrut.
Am mers spre camera mea, urcând scările două câte două. Am izbit puternic uşa de perete, apoi am închis-o, înjurând. M-am schimbat în nişte pijamale mov, apoi m-am băgat în pat. Aici puteam plânge cât voiam, nu mă vedea nimeni. Mi-am tras pătura peste cap şi am dat drumul la ‘robinet’. Aveam nevoie de Shu, dar nu voiam să fiu a lui fizic, cel puţin deocamdată. Voiam să mă iubească, nu doar să se simtă atras de mine. Cât despre Aiko, îi voi demonstra că nu voi fi ca fetele de care vorbea. M-am ridicat brusc din pat şi am deschis geamul larg şi am strigat:
- Te iubesc, Shu!
Strigătul meu se auzi puternic în liniştea mormântală din noapte. O cioară croncăni ca şi cum ar fi zis 'bine, acum lasă-mă să dorm'. Am zâmbit şi am oftat prelung. Acum puteam dormi.
@FallenAngel - Mulţumim de comment! Sper să nu te dezamăgim.
@anaid_angel - Mulţumim de comment! Ne bucurăm că`ţi place.
Sper că şi acest capitol vă va plăcea şi nu ezitaţi să comentaţi dur. ^^ Ah, ştiu, e cam scurt.
[center]Capitolul 5
Alice P.O.V.[/center]
Am ajuns acasă, spumegând de furie. Cum am putut crede că Shu vrea altceva în afară de a mi-o trage? Voiam să-l urăsc, dar atracţia era prea mare. Speram că îl voi putea ignora la şcoală. Am dat cu şutul în tocul uşii, pentru a mă descărca. Proastă mişcare! Acum mă durea piciorul. Am înjurat şi Aiko veni spre mine amuzată.
- Alice, haide într-un club! Trebuie să vezi că şi japonezii se pot distra. Doar că trebuie să te schimbi, eşti prea elegant îmbrăcată, zise ea rânjind.
- Chiar trebuie să vin? am răspuns, oftând.
Mă privi tânguitor, apoi înduplecându-mă, m-am dus spre camera mea. Mi-am luat nişte blugi trei sferturi stretch, un tricou negru, iar în picioare nişte bascheţi de aceiaşi culoare. Mi-am periat părul, în timp ce mintea îmi zbură la Shu. Era atât de greu să îmi ţin mintea ocupată. Am coborât la parter, privind-o pe Aiko.
- E destul de bine pentru cluburile japoneze? am întrebat eu ironic.
Ea dădu din cap, râzând. Am ieşit afară din casă, urcând în maşina roşie lui Aiko. Ea călcă acceleraţia foarte uşor, iar maşina ieşi pe şosea. Am ajuns destul de repede şi am intrat. Luminile de club erau insuportabile, iar muzica îmi bubuia în urechi. Am mers până la bar şi bruneta a comandat de băut. Nu mă interesa ce. Am râs puţin când un băiat blond trecu pe lângă Aiko, uitându-se aproape salivând la ea. Am băut puţin din paharul cu un lichid maro deschis şi am constat că era whisky. Am simţit cum cineva mă ciupeşte de fund şi m-am întors pregătită să îl iau la pumni.
- Păpuşă, nu vrei să ne cunoaştem mai bine? zise el rânjind.
Am încremenit. Era Shu. Mă privea uimit.
- Alice? a întrebat tremurând.
Am dat din cap, apoi i-am rostit numele, ca pe o întrebare. Mi-a repetat mişcarea capului. Nu eram în stare să zic mai mult. Tocmai îmi dovedise cât de nesimţit putea să fie. Se dădea la orice fată, indiferent dacă o cunoştea sau nu. Mi-am îndreptat privirea spre Aiko.
- Putem pleca? i-am ÅŸoptit.
Ea a dat din cap şi s-a ridicat, uitându-se urât la Shu. Eu am luat-o mai în faţă, dar ea rămase pe loc, vorbind cu Shu. Eram de ajuns de aproape încât să aud.
- Să nu îndrăzneşti să te atingi de ea! Nu e una dintre curvele tale!
Am ieşit, apoi, amândouă din club. Aiko s- a urcat la volan, iar eu pe scaunul pasagerului. Bruneta apăsă nervoasă pedala, iar maşina porni, hurduind. O vedeam cât de nervoasă era şi m-am gândit că poate şi băutura era o cauză. Am ajuns acasă, iar ea parcă maşina perfect. Acesta ar fi fost un efort pentru mine. Am intrat în casă, mergând spre sufragerie. M-am aşezat pe canapea, turceşte. Mi-am lăsat câteva lacrimi să cadă, nedându-mi prea mult seama ce era cu ele. Am realizat că îl iubeam pe Shu. Eram aşa proastă! Îl cunoşteam doar de o zi, dar ce simţeam pentru el, alte fete n-ar fi putut niciodată simţi pentru un băiat. Aiko se uită îngrozită la mine.
- Plângi? Scumpo, gata, stai liniştită. Nu-ţi va face rău cretinul acela.
- Nu înţelegi. Îl iubesc!
Cuvintele acestea sunau aşa de ciudat… dar erau adevărate. Bruneta mă privi rece, apoi îşi lipi palma de faţa mea. O urmă roşie şi vizibilă îmi apăru pe obrazul stâng. Nu i-am înţeles reacţia, aşa că am întrebat tremurând nervos:
- Aiko, ce e cu tine?
- Scuze. Dar nu vreau să devii una din curvele lui.
- Nu o să fiu asta! i-am răspuns mai tăios decât aş fi vrut.
Am mers spre camera mea, urcând scările două câte două. Am izbit puternic uşa de perete, apoi am închis-o, înjurând. M-am schimbat în nişte pijamale mov, apoi m-am băgat în pat. Aici puteam plânge cât voiam, nu mă vedea nimeni. Mi-am tras pătura peste cap şi am dat drumul la ‘robinet’. Aveam nevoie de Shu, dar nu voiam să fiu a lui fizic, cel puţin deocamdată. Voiam să mă iubească, nu doar să se simtă atras de mine. Cât despre Aiko, îi voi demonstra că nu voi fi ca fetele de care vorbea. M-am ridicat brusc din pat şi am deschis geamul larg şi am strigat:
- Te iubesc, Shu!
Strigătul meu se auzi puternic în liniştea mormântală din noapte. O cioară croncăni ca şi cum ar fi zis 'bine, acum lasă-mă să dorm'. Am zâmbit şi am oftat prelung. Acum puteam dormi.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.