03-01-2010, 07:51 PM
KaGoMe, mulţumesc pentru comentariu. Chiar credeam că nu citeşte nimeni fic-ul.:zuppy03:
Here goes chapter 13:
13
Robro s-a trezit brusc, pe la ora cinci, asudat si de-a dreptul stanjenit de visul acela ciudat. A inspirit cateva guri serioase de aer si s-a calmat, apoi a intors capul pentru a verifica daca Suzana era inca acolo. Fata nu se miscase nici macar un milimetru de cand au adormit. Robro ii smucise bratul serios cand s-a ridicat, insa nu a fost destul cat sa o trezeasca.
“Probabil ca e foarte obosita.â€gandi acesta, zambind.
S-a dat jos din pat cu grija si s-a indreptat catre fereastra. A dat la o parte draperiile groase si a privit afara. Era intuneric, masinile, copacii, bancile din fata casei, toate desenau umbre neclare pe asfalt. A lasat geamul intredeschis si a acoperit privelistea. Apoi s-a gandit ca nu ar trebui sa mai umble doar in halat. A deschis dulapul, uitand ca de fapt si-a lasat hainele la baie si a gasit o serie de costumatii noi-noute. Un smoching negru i-a atras atentia. Inrest, trei tricouri, pantaloni de trening si jeansi.
Erau haine elegante, in ciuda faptului ca erau lejere. In mare parte, cam stilul lui.
-Iti plac hainele? Am ales si eu ce am crezut ca ti s-ar potrivi.
Robro a zambit si s-a intors.
-Deci pana la urma te-am trezit.
-Da si mersi! Ador sa privesc cum rasare soarele.
-In cazul asta, pune ceva pe tine si hai sa privim rasaritul impreuna.
De atat a avut nevoie pentru a porni tiptil catre camera ei.
Robro a imbracat blugii si tricoul negru, apoi s-a dus la baie. A deschis dulapul de deasupra chiuvetei si a ramas efectiv cu gura cascata. Periuta de dinti, pasta de trei feluri, un pieptene, masina si spuma de ras, after-shave, geluri de dus si sampoane, dar cel mai important, o sticla de parfum Channel-Egoiste.
-Dar asta este parfumul meu… cum o fi stiut?s-a minunat acesta trezindu-se vorbind singur. Apoi a inceput sa foloseasca diversele obiecte gasite.
Dupa ce a terminat, s-a intors in camera, unde era asteptat de Suzana.
-Gata?
-Cam greu dupa toate chestiile pe care mi le-ai pus acolo. Am crezut ca o sa ma apuc sa ma spal si pe cap.
Suzana a zambit incantata si s-a ridicat, mirosindu-l.
-DA! Asta era. Stiam eu!
-Cum ti-ai dat seama ca folosesc parfumul asta?
-Mirosind toate sticlutele de parfum ale tatei. Una a mirosit exact ca tine, asa ca am “furat-oâ€.
-Hei! Ar trebui sa i-o returnezi.
-De ce? Mai are doua!
-Cum asa?
-E seful unei mari companii de parfumuri si astea sunt numai mostre pe care le primeste zilnic. Pe unele le ia pentru ca ii plac. Channel-ul e preferatul lui.
-In fine, hai sa mergem ca pierdem rasaritul stand de vorba.
Au coborat cu grija, pentru a nu face zgomot, apoi au iesit in fata casei. Privelistea il incanta pe Robro, care iubea sa se trezeasca cu noaptea-n cap doar ca sa contemple cerul.
-Vino!l-a indemnat Suzana, care déjà se intinsese pe iarba.
Robro s-a asezat langa ea, dar a refuzat sa se intinda pe gazon.
-Haii! E foarte placut sa stai asa.
Robro nu se lasa induplecat. Dadea hotarat din cap.
Fata s-a ridicat si a impins in umerii acestuia, dar nu era chip sa-l miste. Cu cat ea impingea mai tare, cu atat Robro se amuza mai mult. Brusc, acesta s-a lasat pe spate, iar fata s-a dezechilibrat si a cazut. Insa nu s-a lasat mai prejos, i-a apucat bratul intr-un moment de neatentie si s-a pravalit si el peste Suzana.
-Ha! Am reusit!a exclamat aceasta incantata ca Robro era intins pe iarba, iar ea statea in fund.
-De ce esti asa de incantata?a intrebat Robro, rotindu-se.
-Nu stiu. S-au schimbat rolurile macat pentru cateva minute.i-a raspuns, trecand bland cu degetele prin parul lui.
Robro intelegea ce voia fata sa spuna. In conditiile in care el statea cu capul in poala ei ca un prunc, el era cel ocrotit si nu invers.
-Imi face placere sa ma aperi mereu. Imi da senzatia de siguranta deplina. Mai stii cand ne-am intalnit?
-Da…
-Dupa ce ai plecat m-am simtit amenintata din toate partile. Pana si copacii pareau o amenintare. Si la un moment dat m-am intrebat daca nu sunt nebuna. Pentru ca nu imi venea sa cred ca tu, in asa scurt timp, ai devenit o persoana atat de importanta. Ma inselasem si ma resemnasem, dar te-ai intors.
-Ei bine, trebuie sa facem si pasi indrazneti in viata ca sa fim fericiti.
-Asta este motivul pentru care ai plecat?
-Nu. De asta m-am intors.
Robro si-a indreptat privirea catre cer, iar Suzana a i-a urmat exemplul. Fata a remarcat o urma de melancolie pe chipul lui si i-a mangaiat obrazul.
-Sunt sigura ca Bill e bine acolo unde e.
-Si eu dragii mei!a rostit o voce ragusita si amuzata totodata.
-Ce vrei Werter?s-a rastit Robro cu acel ton capabil sa sperie si o santinela.
-Vreau sa stai departe de fata si sa te intorci acolo unde iti este locul.
Fata a remarcat ca Robro era incordat. Simtea asta si se saturase de acei oameni. A inceput sa tremure de furie, insa Robro s-a ridicat si i-a strans ferm si in acelasi timp bland mana, sen ca nu era cazul sa-si piarda cumpatul. Suzana s-a supus.
-Robro, am dat ordin ca Bill sa fie omorat, credeam ca o sa termini o data cu prostiile, nu ca o sa faci inca una.
-Werter, mi-e teama ca nu inteleg.
-Daniela, i-ai!
Robro a fost imobilizat, cineva si-a incolacit mana dreapta in jurul gatului sau. In acel moment, Suzana s-a eliberat din stransoarea lui Robro, strecurandu-si mana cu agilitate in uzunarul atacatorului, care, cum si-a imaginat, era chiar mama ei, apoi s-a intors cu agilitate si i-a aplicat o lovitura cu piciorul.
De atat a avut nevoie Robro ca sa se elibereze si sa fuga dupa Suzana.
-Urca!i-a strigat fata, de la volanul unui Porsche negru.
-Ce faci?a icnit acesta cand fata a apasat pe acceleratie si a incuiat usile.
-Conduc cum ma pricep mai bine, ce sa fac?
Au pornit pe o sosea aproape goala, iar lui Robro nu ii venea sa creada ca fata stia atat de bine sa conduca la nici 16 ani.
-Cine te-a invatat pe tine sa conduci?
-Pai… mama mi-a explicat ce si cum, apoi, cand ea era la servici eu exersam pe masina ei.
-Dar ea nu foloseste masina ca sa mearga la servici?
-Nu, spune ca soseaua e prea aglomerata si ca e mai usor sa ia microbuzul chiar din fata casei. Uneori isi lasa cheile pe unde apuca si le iau eu…
-De necrezut.a soptit acesta, insa Suzana nu s-a bucurat prea mult de expresia fetei lui. In oglinda retrovizoare se intrezareau vreo patru masini negre care goneau pe urmele lor.
Suzana a vrut sa calce acceleratia, insa alte doua masini au aparut in fata ei si a franat brusc. Robro nu a avut vreme sa reactioneze in vreun fel, erau déjà inconjurati de zeci de agenti.
Robro a coborat, iar Suzana i-a urmat exemplul. Atunci s-au infatisat si Werter alaturi de mama ei.
-Nu mai alergati de colo colo, e inutil!a rostit Werter.
-Draga mea, vino incoace.i-a spus Daniela, deschizandu-si bratele.
Suzana era indecisa, insa Robro i-a facut semn sa se supuna. S-a dus la ea, insa nu a vrut sa o imbratiseze, a cerut doar o explicatie.
-Draga mea, totul e atat de comlicat… vezi tu, domnul Werter este seful meu, conduce una dintre cele mai mari organizatii secrete, ATOPO. Tu nu trebuia sa afli nimic inca. Nu a sosit timpul. Acel om nu trebuia sa-ti spuna nimic, insa a incalcat cea mai importanta lege a ATOPO si ti-a povestit absolut tot ce nu trebuia sa afli. Solutia e simpla si nu prezinta niciun pericol penru iciunul dintre voi, pentru ca sunteti importanti pentru ATOPO si nimeni nu ar fi fericit sa va piarda.
-Deci ce vrei exact sa fac?
-Simplu, avem o propunere, agent Robro. Tu vei fi trimis in misiune, destinatia: Canada, iar tu, scumpa mea, vii cu noi in laborator si cei de acolo iti voi sterge absolut orice detaliu legat de ATOPO din minte. Peste cativa ani te vei integra cum trebuie in organizatie.
Fata era pregatita sa rada si sa le spuna tuturor ca asa ceva nu vor accepta niciodata, insa Robro i-a luat-o inainte si a rostit pe un ton hotarat si rece:
-Accept!
Fata a incremenit de-a dreptul si a simtit cum sangele ii ingheata in vene. Ii era frig, foarte frig, dar avea incredere in Robro. O incredere bazata mai mult pe speranta ca are totusi un plan. Atunci, a spus si ea:
-Si eu accept, dar vreau mai intai sa vorbesc cu Robro.
-Doua minute, atat!a rostit Werter. Initial nu voise sa fie de acord, insa vocea glaciara a fetei l-a facut sa se razgandeasca.
-Care-I ideea?a intrebat aceasta disperata.
-Nu stiam… nu stiam ca mama ta este membra ATOPO. Daca as fi stiut nimic nu s-ar mai fi intamplat.
-Adica?
-Ei nu te monitorizau ca sa devii scut pentru mine. Erai monitorizata ca viitor membru. Esti in siguranta asa. Cand ti-am spus despre ATOPO am crezut ca ei te vor omori, nu ca vor sa te protejeze.
-Dar nu inteleg… ce se va intampla?
-Nimic. Asta e ideea. Totul va fi ca inainte! Tu nici macar nu o sa stii ca m-ai cunoscut vreodata.
-CE?!a urlat aceasta disperata. –Si tie iti convine? Cum sa uit?
-Nu ma uiti voit. Cei de la laborator au descoperit un mod de a…
-Timpul a expirat!!
-Mai lasati-ne doua minute!a spus aceasta, in speranta ca va auzi macar ceva incurajator.
-Du-te!
-Continua-ti ideea!
-Ok. Memoria ta este constituita din imagini pe care tu le-ai receptat odata cu niste emotii puternice. Emotiile sunt de mai multe feluri, insa actiunile lor se bazeaza doar pe cele innascute si universale: frica, furia, bucuria si tristetea. Ei practic vor neutraliza orice fel de emotie de acest fel pe care ai memorat-o in asociatie cu orice sau oricine legat de ATOPO, adica inclusiv de mine. Asta-i povestea. Tu nu o sa iti poti aminti cine sunt. Si cand o sa reusesti, adica peste cativa ani, nu va mai fi relevant. Acum du-te!
Stiind ca sunt ascultati, Suzana a zambit si a rostit:
-Nu uita sa faci pasi indrazneti! Mai fa unul daca vei simti nevoia.
Robro a inteles, insa a sperat sa nu faca asemenea prostie.
Here goes chapter 13:
13
Robro s-a trezit brusc, pe la ora cinci, asudat si de-a dreptul stanjenit de visul acela ciudat. A inspirit cateva guri serioase de aer si s-a calmat, apoi a intors capul pentru a verifica daca Suzana era inca acolo. Fata nu se miscase nici macar un milimetru de cand au adormit. Robro ii smucise bratul serios cand s-a ridicat, insa nu a fost destul cat sa o trezeasca.
“Probabil ca e foarte obosita.â€gandi acesta, zambind.
S-a dat jos din pat cu grija si s-a indreptat catre fereastra. A dat la o parte draperiile groase si a privit afara. Era intuneric, masinile, copacii, bancile din fata casei, toate desenau umbre neclare pe asfalt. A lasat geamul intredeschis si a acoperit privelistea. Apoi s-a gandit ca nu ar trebui sa mai umble doar in halat. A deschis dulapul, uitand ca de fapt si-a lasat hainele la baie si a gasit o serie de costumatii noi-noute. Un smoching negru i-a atras atentia. Inrest, trei tricouri, pantaloni de trening si jeansi.
Erau haine elegante, in ciuda faptului ca erau lejere. In mare parte, cam stilul lui.
-Iti plac hainele? Am ales si eu ce am crezut ca ti s-ar potrivi.
Robro a zambit si s-a intors.
-Deci pana la urma te-am trezit.
-Da si mersi! Ador sa privesc cum rasare soarele.
-In cazul asta, pune ceva pe tine si hai sa privim rasaritul impreuna.
De atat a avut nevoie pentru a porni tiptil catre camera ei.
Robro a imbracat blugii si tricoul negru, apoi s-a dus la baie. A deschis dulapul de deasupra chiuvetei si a ramas efectiv cu gura cascata. Periuta de dinti, pasta de trei feluri, un pieptene, masina si spuma de ras, after-shave, geluri de dus si sampoane, dar cel mai important, o sticla de parfum Channel-Egoiste.
-Dar asta este parfumul meu… cum o fi stiut?s-a minunat acesta trezindu-se vorbind singur. Apoi a inceput sa foloseasca diversele obiecte gasite.
Dupa ce a terminat, s-a intors in camera, unde era asteptat de Suzana.
-Gata?
-Cam greu dupa toate chestiile pe care mi le-ai pus acolo. Am crezut ca o sa ma apuc sa ma spal si pe cap.
Suzana a zambit incantata si s-a ridicat, mirosindu-l.
-DA! Asta era. Stiam eu!
-Cum ti-ai dat seama ca folosesc parfumul asta?
-Mirosind toate sticlutele de parfum ale tatei. Una a mirosit exact ca tine, asa ca am “furat-oâ€.
-Hei! Ar trebui sa i-o returnezi.
-De ce? Mai are doua!
-Cum asa?
-E seful unei mari companii de parfumuri si astea sunt numai mostre pe care le primeste zilnic. Pe unele le ia pentru ca ii plac. Channel-ul e preferatul lui.
-In fine, hai sa mergem ca pierdem rasaritul stand de vorba.
Au coborat cu grija, pentru a nu face zgomot, apoi au iesit in fata casei. Privelistea il incanta pe Robro, care iubea sa se trezeasca cu noaptea-n cap doar ca sa contemple cerul.
-Vino!l-a indemnat Suzana, care déjà se intinsese pe iarba.
Robro s-a asezat langa ea, dar a refuzat sa se intinda pe gazon.
-Haii! E foarte placut sa stai asa.
Robro nu se lasa induplecat. Dadea hotarat din cap.
Fata s-a ridicat si a impins in umerii acestuia, dar nu era chip sa-l miste. Cu cat ea impingea mai tare, cu atat Robro se amuza mai mult. Brusc, acesta s-a lasat pe spate, iar fata s-a dezechilibrat si a cazut. Insa nu s-a lasat mai prejos, i-a apucat bratul intr-un moment de neatentie si s-a pravalit si el peste Suzana.
-Ha! Am reusit!a exclamat aceasta incantata ca Robro era intins pe iarba, iar ea statea in fund.
-De ce esti asa de incantata?a intrebat Robro, rotindu-se.
-Nu stiu. S-au schimbat rolurile macat pentru cateva minute.i-a raspuns, trecand bland cu degetele prin parul lui.
Robro intelegea ce voia fata sa spuna. In conditiile in care el statea cu capul in poala ei ca un prunc, el era cel ocrotit si nu invers.
-Imi face placere sa ma aperi mereu. Imi da senzatia de siguranta deplina. Mai stii cand ne-am intalnit?
-Da…
-Dupa ce ai plecat m-am simtit amenintata din toate partile. Pana si copacii pareau o amenintare. Si la un moment dat m-am intrebat daca nu sunt nebuna. Pentru ca nu imi venea sa cred ca tu, in asa scurt timp, ai devenit o persoana atat de importanta. Ma inselasem si ma resemnasem, dar te-ai intors.
-Ei bine, trebuie sa facem si pasi indrazneti in viata ca sa fim fericiti.
-Asta este motivul pentru care ai plecat?
-Nu. De asta m-am intors.
Robro si-a indreptat privirea catre cer, iar Suzana a i-a urmat exemplul. Fata a remarcat o urma de melancolie pe chipul lui si i-a mangaiat obrazul.
-Sunt sigura ca Bill e bine acolo unde e.
-Si eu dragii mei!a rostit o voce ragusita si amuzata totodata.
-Ce vrei Werter?s-a rastit Robro cu acel ton capabil sa sperie si o santinela.
-Vreau sa stai departe de fata si sa te intorci acolo unde iti este locul.
Fata a remarcat ca Robro era incordat. Simtea asta si se saturase de acei oameni. A inceput sa tremure de furie, insa Robro s-a ridicat si i-a strans ferm si in acelasi timp bland mana, sen ca nu era cazul sa-si piarda cumpatul. Suzana s-a supus.
-Robro, am dat ordin ca Bill sa fie omorat, credeam ca o sa termini o data cu prostiile, nu ca o sa faci inca una.
-Werter, mi-e teama ca nu inteleg.
-Daniela, i-ai!
Robro a fost imobilizat, cineva si-a incolacit mana dreapta in jurul gatului sau. In acel moment, Suzana s-a eliberat din stransoarea lui Robro, strecurandu-si mana cu agilitate in uzunarul atacatorului, care, cum si-a imaginat, era chiar mama ei, apoi s-a intors cu agilitate si i-a aplicat o lovitura cu piciorul.
De atat a avut nevoie Robro ca sa se elibereze si sa fuga dupa Suzana.
-Urca!i-a strigat fata, de la volanul unui Porsche negru.
-Ce faci?a icnit acesta cand fata a apasat pe acceleratie si a incuiat usile.
-Conduc cum ma pricep mai bine, ce sa fac?
Au pornit pe o sosea aproape goala, iar lui Robro nu ii venea sa creada ca fata stia atat de bine sa conduca la nici 16 ani.
-Cine te-a invatat pe tine sa conduci?
-Pai… mama mi-a explicat ce si cum, apoi, cand ea era la servici eu exersam pe masina ei.
-Dar ea nu foloseste masina ca sa mearga la servici?
-Nu, spune ca soseaua e prea aglomerata si ca e mai usor sa ia microbuzul chiar din fata casei. Uneori isi lasa cheile pe unde apuca si le iau eu…
-De necrezut.a soptit acesta, insa Suzana nu s-a bucurat prea mult de expresia fetei lui. In oglinda retrovizoare se intrezareau vreo patru masini negre care goneau pe urmele lor.
Suzana a vrut sa calce acceleratia, insa alte doua masini au aparut in fata ei si a franat brusc. Robro nu a avut vreme sa reactioneze in vreun fel, erau déjà inconjurati de zeci de agenti.
Robro a coborat, iar Suzana i-a urmat exemplul. Atunci s-au infatisat si Werter alaturi de mama ei.
-Nu mai alergati de colo colo, e inutil!a rostit Werter.
-Draga mea, vino incoace.i-a spus Daniela, deschizandu-si bratele.
Suzana era indecisa, insa Robro i-a facut semn sa se supuna. S-a dus la ea, insa nu a vrut sa o imbratiseze, a cerut doar o explicatie.
-Draga mea, totul e atat de comlicat… vezi tu, domnul Werter este seful meu, conduce una dintre cele mai mari organizatii secrete, ATOPO. Tu nu trebuia sa afli nimic inca. Nu a sosit timpul. Acel om nu trebuia sa-ti spuna nimic, insa a incalcat cea mai importanta lege a ATOPO si ti-a povestit absolut tot ce nu trebuia sa afli. Solutia e simpla si nu prezinta niciun pericol penru iciunul dintre voi, pentru ca sunteti importanti pentru ATOPO si nimeni nu ar fi fericit sa va piarda.
-Deci ce vrei exact sa fac?
-Simplu, avem o propunere, agent Robro. Tu vei fi trimis in misiune, destinatia: Canada, iar tu, scumpa mea, vii cu noi in laborator si cei de acolo iti voi sterge absolut orice detaliu legat de ATOPO din minte. Peste cativa ani te vei integra cum trebuie in organizatie.
Fata era pregatita sa rada si sa le spuna tuturor ca asa ceva nu vor accepta niciodata, insa Robro i-a luat-o inainte si a rostit pe un ton hotarat si rece:
-Accept!
Fata a incremenit de-a dreptul si a simtit cum sangele ii ingheata in vene. Ii era frig, foarte frig, dar avea incredere in Robro. O incredere bazata mai mult pe speranta ca are totusi un plan. Atunci, a spus si ea:
-Si eu accept, dar vreau mai intai sa vorbesc cu Robro.
-Doua minute, atat!a rostit Werter. Initial nu voise sa fie de acord, insa vocea glaciara a fetei l-a facut sa se razgandeasca.
-Care-I ideea?a intrebat aceasta disperata.
-Nu stiam… nu stiam ca mama ta este membra ATOPO. Daca as fi stiut nimic nu s-ar mai fi intamplat.
-Adica?
-Ei nu te monitorizau ca sa devii scut pentru mine. Erai monitorizata ca viitor membru. Esti in siguranta asa. Cand ti-am spus despre ATOPO am crezut ca ei te vor omori, nu ca vor sa te protejeze.
-Dar nu inteleg… ce se va intampla?
-Nimic. Asta e ideea. Totul va fi ca inainte! Tu nici macar nu o sa stii ca m-ai cunoscut vreodata.
-CE?!a urlat aceasta disperata. –Si tie iti convine? Cum sa uit?
-Nu ma uiti voit. Cei de la laborator au descoperit un mod de a…
-Timpul a expirat!!
-Mai lasati-ne doua minute!a spus aceasta, in speranta ca va auzi macar ceva incurajator.
-Du-te!
-Continua-ti ideea!
-Ok. Memoria ta este constituita din imagini pe care tu le-ai receptat odata cu niste emotii puternice. Emotiile sunt de mai multe feluri, insa actiunile lor se bazeaza doar pe cele innascute si universale: frica, furia, bucuria si tristetea. Ei practic vor neutraliza orice fel de emotie de acest fel pe care ai memorat-o in asociatie cu orice sau oricine legat de ATOPO, adica inclusiv de mine. Asta-i povestea. Tu nu o sa iti poti aminti cine sunt. Si cand o sa reusesti, adica peste cativa ani, nu va mai fi relevant. Acum du-te!
Stiind ca sunt ascultati, Suzana a zambit si a rostit:
-Nu uita sa faci pasi indrazneti! Mai fa unul daca vei simti nevoia.
Robro a inteles, insa a sperat sa nu faca asemenea prostie.
The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes