03-01-2010, 03:37 AM
sorry guys!
LA MULTI ANI!
sper ca anul acesta toate dorintele sa va fie indeplinite.
eu am scris in cele din urma, a dat domnul, un capitol nou.
sper sa va placa. astept parerile voastre. nu va fie frica sa comentati.
enjoy reading
ja ne ~
Simţea cum venele îi pleznesc. În jurul său era un miros ciudat, asemănător cu cel de iasomie, însă nu tocmai acela. Îl ajuta să se calmeze, dar îl şi inducea într-o stare de euforie pe care o recunoştea. S-a ridicat în mâini şi a realizat că se afla în acelaşi loc ca şi mai înainte, doar că de data asta mâinile îi erau dezlegate. Trupul îi era acoperit cu un kimono lung, albastru cu flori de iris, pentru femei, însă doar atât. Sub acel material finuţ se afla un corp gol, plin de vânătăi pe ici pe colo, şi o frunte pe jumătate roşie din cauza rănii de la tâmplă.
Se pregătea să încerce să coboare din pat, dar mişcarea celui de lângă el l-a oprit. Haina a căzut în poalele sale, descoperind pieptul şatenului, părul de pe frunte i-a acoperit ochii şi privirea i-a căzut în pământ, îngheţând în acelaşi timp. Ştia cine se afla lângă el şi de ce anume era în stare acea persoană aşa că prefera să nu se mişte pentru a nu lăsa impresia că vrea să evadeze şi să fie din nou torturat. Una dintre mâinile brunetului a ajuns pe gâtul său, mângâindu-l uşor, apoi a fost înlocuită de buzele calde ale acestuia ce au coborât din ce în ce mai jos, de pe ceafă până la jumătatea şinei spinării. Cealaltă mâna a făcut ocolul trupului tânărului şi s-a ascuns pe sub kimono, ajungând în zona bazinului, aproape de bărbăţia lui Kano.
- Te mai doare capul? a întrebat Yoichi, afişând o expresie cât se poate de îngrijorată. Era un pic ironică situaţia din moment ce părea preocupat, dar nu înceta să sărute trupul celuilalt şi să lingă puţina porţiune de piept la care ajungea din poziţia în care se afla.
- Da, a răspuns sincer, încercând să nu tresară şi nici să nu tremure. Nu dorea să îl enerveze pe barbar sau să i se împotrivească pentru că putea stârni reacţii negative şi fi lovit.
Imediat apoi, stânga l-a tras pe spate şi băiatul a ajuns întins pe improvizaţia de pat. Brunetul i-a mângâiat părul, ridicându-l uşor, pentru a vedea rana, apoi şi-a coborât mâna pe braţul şatenului, pe mijlocul acestuia şi, în cele din urmă, a oprit-o pe fundul lui, lăsând-o acolo.
Se pregătea să sărute din nou acel piept, însă vocea lui Kano l-a oprit.
- Cât ai de gând să faci asta?
- Nu ştiu, a spus la fel de sincer, privindu-l în ochi.
- Mă doare capul, trupul, nu ştiu nici ce se întâmplă în jurul meu pentru că sunt atât de ameţit iar tu ai chef de sex. Cum poţi fi atât de ... diabolic? a murmurat, încercând să îşi oprească lacrimile.
Nu era cine ştie ce bărbat arătos, cu siguranţă nu avea muşchii lui Ken, şi nu era nici la fel de inteligent ca Rei, s-a bazat toată viaţa lui pe charm şi pe abilitatea de a discuta cu oamenii, iar acum se afla într-o situaţie din care nu putea ieşea. Se simţea slab, devenea slab şi era gata să plângă ca un copil mic, lăsându-se pradă durerii.
- Nu fac nimic diabolic. E doar sex, a replicat brunetul, uitându-se curios la el.
- Cum poti spune asta? N-ai şi tu familie? Fraţi? Cum te-ai simţi dacă unul dintre ei ar fi răpit, rănit şi violat de un complet necunoscut? a continuat pe acelaşi ton stins, acoperindu-şi ochii cu braţele goale.
Pe mâinile lui se vedeau câteva bulinuţe violete, unele cauzate de strânsoarea puternică a lui Yoichi, altele rezultatul lovirii de piatra de sub suprafaţa patului, însă şi mai evidente de atât erau rănile din jurul încheieturilor sale ce erau acum atât de roşii, la fel de roşii ca sângele.
- Aş omorî pe oricine ar face asta cuiva din familia mea, s-a auzit încet, înainte ca trupul greoi al acestuia să se ridice cu totul.
O sclipire de speranţă şi-a făcut apariţia în inima băiatului. S-a ridicat în fund, încercând să îşi menţină echilibrul, apoi l-a privit cu lacrimi în ochi pe necunoscut, gata să îi pună întrebarea vieţii sale.
- Mă laşi să plec? Te rog, a şuşotit pe o voce tremurândă, apucând mânecile kimono-ului gri pe care îl purta bărbatul.
- Nu pot să te las să plec. Nu vreau.
- De ce nu? a izbucnit în cele din urmă, nemaiputându-şi stăpâni nici lacrimile, nici furia. Timp de clipe bune, pumnii săi au lovit cu putere trupul brunetului, apoi s-au oprit brusc. Şi-a lipit chipul de pieptul acestuia şi a început să plângă, gândindu-se la cei doi prieteni buni ai săi şi la mama iubitoare ce îl aştepta acasă. La Londra.
- Mi-aş pierde credibilitatea faţă de ei. Plus că, nu sunt complet satisfăcut în ceea ce te priveşte, a răspuns calm, nemişcându-se din aceea poziţie.
- Ce...ce vrei... să spui? a rostit uşor speriat, fără a îndrăzni să îşi ridice privirea spre brunet.
- Ai fost al meu. Ego-ul meu ca bărbat mă împiedică să te las să pleci. O dată nu e de ajuns. Am să te fac al meu de câte ori poftesc până mă satur. Apoi..., apoi mai vedem.
Şatenul s-a îndepărtat brusc şi a început să zâmbească. Ştia că nu putea cere un termen limită şi mai ştia că moartea îl putea aştepta la finalul suferinţei sale, însă ştia ce anume ar putea face pentru a grăbi orice avea să vină. Şi-a întins trupul pe suprafaţa rece, înlăturând materialul kimono-ului din zonele sale intime, parcă poftindu-l pe brunet să facă ce vrea cu el.
- Dacă nu voi reuşi să te omor pe tine...mă voi omorî pe mine, însă lucrurile...nu vor rămâne aşa, a şoptit de îndată ce trupul bărbatului s-a lăsat peste al său.
- Eşti interesant, a recunoscut Yoichi. Aş putea găsi o modalitate de a te lăsa să pleci de aici. Problema e, desigur, dacă ai fi dispus să accepţi condiţiile.
Propunerea era mai mult decât interesantă deşi era şi periculoasă. Nu putea spune nu chiar dacă implica o serie de schimbări drastice. Nu putea ignora cuvintele brunetului, nu când acesta îi făceau inima să îi bată atât de puternic.
Rolurile erau oarecum schimbate. Dacă pentru Kano, brunetul era duşmanul său, pentru Rei, şatenul era ca o sclipire de soare.
- Se pare că ai o mulţime de prieteni, a chicotit de îndată ce Yuki şi-a terminat poate a zecea poveste rostită în acea seară.
- Rei-sama, dacă vă plictisiţi, pot face altceva! a reacţionat imediat, devenind mult mai energic şi mai interesat decât înainte.
- Şi ce altceva ai face, Yuki? a întrebat Rei, dorind să îl şi tachineze, dar să îl şi provoace.
- Pot să vă dansez! a venit şi răspunsul, spus imediat, fără a fi complet gândit.
- Cum o faci şi acolo? a tachinat din nou, afişând un zâmbet oarecum meschin.
Nu l-ar fi deranjat dacă nu o făcea, dar parcă dorea să îl vadă pe şaten făcând asta. Ceva dinauntrul lui părea mult mai interesat să îl vadă pe tânăr expus, la îndemâna lui, satisfăcându-i dorinţele, decât departe şi strâin de sine.
Yuki a aprobat, dând din cap, apoi a întins mâna spre un eventai aflat ceva mai departe, gata să se supună ordinelor brunetului. S-a ridicat în picioare, şi-a aşezat kimono-ul, apoi a adoptat poziţia de început, aşteptând să primească aprobarea celuilalt.
- Yuki, a început uşor. De ce ai face asta?
- Nu asta vrea Rei-sama?
- Dacă Rei-sama ar vrea să te arunci în faţa unui tren, ai face-o?
- Ce e un tren? a întrebat inocent, afişând o privire atât de drăgălaşă încât brunetul nu s-a putut opri din a râde.
- Dacă ţi-aş spune să te omori, ai face-o?
Şatenul s-a aşezat la locul său, anticipând o conversaţie serioasă, apoi a început să se gândească cât se poate de serios la întrebarea ce i-a fost pusă. Răspunsul era destul de evident, însă motivele nu. În cele din urmă, un zâmbet imens a apărut pe chipul tânărului.
- Da.
Un singur cuvânt. Atât a rostit. Nu glumea şi nici nu părea să se îndoiască de ceea ce spune. Zâmbetul enorm de pe chipul său, privirea din ochii săi, totul dădea de înţeles că nu doar crede ceea ce spune, dar şi simte asta.
- De ce ai face asta? a apărut şi întrebarea indignată a brunetului.
Rei nu putea înţelege, însă era oarecum bucuros să afle că avea încrederea şatenului.
- Rei-sama este singurul care nu s-a uitat la mine cu aceeaşi perversitate cu care au făcut-o ceilalţi. Şi chiar dacă m-aţi dori, Rei-sama maschează asta şi mă face să mă simt comfortabil. Îmi zâmbiţi, vă uitaţi curios la mine, uneori păreţi chiar intrigat iar alteori complet stupefiat. Fiind singurul care nu vrea să mă devoreze, am decis că Rei-sama merită toată încrederea mea. Rei-sama e diferit, a explicat, în timp ce o urmă de roşeaţă şi-a făcut apariţia pe chipul său.
Acum era clar de ce Yuki avea curajul să îşi lase viaţa în mâinile unui complet necunoscut. Tocmai pentru că avea sens, nu îl putea lăsa să facă asta. Se înşela în anumite privinţe şi brunetul trebuia să mărturisească asta.
Chiar dacă acţiunile sale nu arătau că ar vrea să îl sărute sau să îl atingă pe şaten, trupul său mascau toate acele porniri şi le intensificau. Sub chipul său de mieluşel, se ascundea gânduri meschine. Se întreba ce ar simţi dacă ar atinge trupul lui Yuki, cum ar reacţiona trupul său dacă l-ar avea pe a băiatului lipit de el, ce gust avea pielea tânărului, ce sunete ar fi scos pe acea gură roşiatică şi atât de dulceagă. Se întreba şi cât de departe ar fi putut merge, cât de departe ar fi fost lăsat să ajungă deşi era un complet necunoscut. Deşi ar fi vrut să spună toate aceste adevăruri, a rostit un singur lucru.
- Te înşeli, Yuki. Te doresc şi poate aş face tot ceea ce ei îşi imaginează, însă nu voi face nici măcar un singur pas în direcţia acea fără permisiunea ta.
Mărturisirea brunetului l-a făcut pe şaten să se înroşească complet. Cumva, se bucura să audă că era dorit de acel bărbat chipeş, educat şi bun la suflet. Simţea că s-ar putea îndrăgosti de Rei, nici nu era prea departe de asta, însă nu putea uita că e un novice în ceea ce priveşte relaţiile şi nu ar şti cum să se comporte pentru a îşi face sentimentele auzite.
Cert era că inima sa bătea puternic în acel moment. Se bucura de compania lui Rei şi era aproape sigur că ar fi acceptat să facă orice. Dacă i s-ar fi cerut să se dezbrace, probabil ar fi făcut şi asta. Deşi s-ar fi comportat ca una dintre femeile uşoare din localul în care muncea, nu i-ar fi păsat atâta timp cât ar fi însemnat că brunetul avea să fie aproape de el.
- Rei-sama, dacă aş fi femeie, v-aş fi putut fi amantă şi primi în braţele mele în fiecare noapte. Ştiu că nu sunt una şi asta face ca o relaţie sentimentală între mine şi dumneavoastră să vie imposibilă. Dar.., s-a oprit puţin, încercând să găsească cuvintele cele mai potrivite.
A tras aer în piept, şi-a ridicat privire spre brunet, şi-a strâns pumnii şi a îndrăzniz să continue înainte ca celălalt să îl poată opri.
- Rei-sama, inima mea bate puternic când sunteţi în preajmă. Îmi sunteţi drag şi nu pot nega asta. Atâta timp cât mă veţi dori în preajmă, eu voi fi mai mult decât bucuros să mă supun.
Şi asta era uşor de înţeles pentru brunet. Cumva, simţea acelaşi lucru. Nu îl deranja compania şatenului, ba chiar îl bucura şi şi-ar fi dorit să stea cât mai mult în preajma acestuia. Nu era pregătit nici să îl refuze, nici să îi dea speranţe deşarte tânârului din faţa sa. Ştia doar ceea ce simţea în acel moment şi se putea baza doar pe instincte.
- Yuki, pot să vin şi mâine să te văd dansând? a întrebat încet, pentru a nu fi auzit de bunicul şatenului.
- Rei-sama poate veni oricând îşi doreşte, a răspuns timid, dar fericit.
- Atunci voi veni. Voi veni să te văd zilnic şi ce va fi va fi.
Credea în ceea ce rostea şi era sigur că lucrurile vor lua întorsăturile potrivite la momentele potrivite. Nu era cazul să se grăbească, dar nici să fugă din calea destinului. Orice le era rezervat, avea să fie simţit când trebuie şi acţionat în consecinţă. Aşa cum în acel moment simţea că trebuie să îl sărute pe Yuki, ştia că sentimentele sale vor fi într-o continuă schimbare.
O nouă zi, un nou început. Chiar dacă Ken era neştiutor de ce i se întâmplă prietenilor săi, pentru toţi cinci urmau evenimente importante ce avea să îi marcheze pentru tot restul vieţii. Povestea lor de abia începea.
LA MULTI ANI!
sper ca anul acesta toate dorintele sa va fie indeplinite.
eu am scris in cele din urma, a dat domnul, un capitol nou.
sper sa va placa. astept parerile voastre. nu va fie frica sa comentati.
enjoy reading
ja ne ~
De maine
Simţea cum venele îi pleznesc. În jurul său era un miros ciudat, asemănător cu cel de iasomie, însă nu tocmai acela. Îl ajuta să se calmeze, dar îl şi inducea într-o stare de euforie pe care o recunoştea. S-a ridicat în mâini şi a realizat că se afla în acelaşi loc ca şi mai înainte, doar că de data asta mâinile îi erau dezlegate. Trupul îi era acoperit cu un kimono lung, albastru cu flori de iris, pentru femei, însă doar atât. Sub acel material finuţ se afla un corp gol, plin de vânătăi pe ici pe colo, şi o frunte pe jumătate roşie din cauza rănii de la tâmplă.
Se pregătea să încerce să coboare din pat, dar mişcarea celui de lângă el l-a oprit. Haina a căzut în poalele sale, descoperind pieptul şatenului, părul de pe frunte i-a acoperit ochii şi privirea i-a căzut în pământ, îngheţând în acelaşi timp. Ştia cine se afla lângă el şi de ce anume era în stare acea persoană aşa că prefera să nu se mişte pentru a nu lăsa impresia că vrea să evadeze şi să fie din nou torturat. Una dintre mâinile brunetului a ajuns pe gâtul său, mângâindu-l uşor, apoi a fost înlocuită de buzele calde ale acestuia ce au coborât din ce în ce mai jos, de pe ceafă până la jumătatea şinei spinării. Cealaltă mâna a făcut ocolul trupului tânărului şi s-a ascuns pe sub kimono, ajungând în zona bazinului, aproape de bărbăţia lui Kano.
- Te mai doare capul? a întrebat Yoichi, afişând o expresie cât se poate de îngrijorată. Era un pic ironică situaţia din moment ce părea preocupat, dar nu înceta să sărute trupul celuilalt şi să lingă puţina porţiune de piept la care ajungea din poziţia în care se afla.
- Da, a răspuns sincer, încercând să nu tresară şi nici să nu tremure. Nu dorea să îl enerveze pe barbar sau să i se împotrivească pentru că putea stârni reacţii negative şi fi lovit.
Imediat apoi, stânga l-a tras pe spate şi băiatul a ajuns întins pe improvizaţia de pat. Brunetul i-a mângâiat părul, ridicându-l uşor, pentru a vedea rana, apoi şi-a coborât mâna pe braţul şatenului, pe mijlocul acestuia şi, în cele din urmă, a oprit-o pe fundul lui, lăsând-o acolo.
Se pregătea să sărute din nou acel piept, însă vocea lui Kano l-a oprit.
- Cât ai de gând să faci asta?
- Nu ştiu, a spus la fel de sincer, privindu-l în ochi.
- Mă doare capul, trupul, nu ştiu nici ce se întâmplă în jurul meu pentru că sunt atât de ameţit iar tu ai chef de sex. Cum poţi fi atât de ... diabolic? a murmurat, încercând să îşi oprească lacrimile.
Nu era cine ştie ce bărbat arătos, cu siguranţă nu avea muşchii lui Ken, şi nu era nici la fel de inteligent ca Rei, s-a bazat toată viaţa lui pe charm şi pe abilitatea de a discuta cu oamenii, iar acum se afla într-o situaţie din care nu putea ieşea. Se simţea slab, devenea slab şi era gata să plângă ca un copil mic, lăsându-se pradă durerii.
- Nu fac nimic diabolic. E doar sex, a replicat brunetul, uitându-se curios la el.
- Cum poti spune asta? N-ai şi tu familie? Fraţi? Cum te-ai simţi dacă unul dintre ei ar fi răpit, rănit şi violat de un complet necunoscut? a continuat pe acelaşi ton stins, acoperindu-şi ochii cu braţele goale.
Pe mâinile lui se vedeau câteva bulinuţe violete, unele cauzate de strânsoarea puternică a lui Yoichi, altele rezultatul lovirii de piatra de sub suprafaţa patului, însă şi mai evidente de atât erau rănile din jurul încheieturilor sale ce erau acum atât de roşii, la fel de roşii ca sângele.
- Aş omorî pe oricine ar face asta cuiva din familia mea, s-a auzit încet, înainte ca trupul greoi al acestuia să se ridice cu totul.
O sclipire de speranţă şi-a făcut apariţia în inima băiatului. S-a ridicat în fund, încercând să îşi menţină echilibrul, apoi l-a privit cu lacrimi în ochi pe necunoscut, gata să îi pună întrebarea vieţii sale.
- Mă laşi să plec? Te rog, a şuşotit pe o voce tremurândă, apucând mânecile kimono-ului gri pe care îl purta bărbatul.
- Nu pot să te las să plec. Nu vreau.
- De ce nu? a izbucnit în cele din urmă, nemaiputându-şi stăpâni nici lacrimile, nici furia. Timp de clipe bune, pumnii săi au lovit cu putere trupul brunetului, apoi s-au oprit brusc. Şi-a lipit chipul de pieptul acestuia şi a început să plângă, gândindu-se la cei doi prieteni buni ai săi şi la mama iubitoare ce îl aştepta acasă. La Londra.
- Mi-aş pierde credibilitatea faţă de ei. Plus că, nu sunt complet satisfăcut în ceea ce te priveşte, a răspuns calm, nemişcându-se din aceea poziţie.
- Ce...ce vrei... să spui? a rostit uşor speriat, fără a îndrăzni să îşi ridice privirea spre brunet.
- Ai fost al meu. Ego-ul meu ca bărbat mă împiedică să te las să pleci. O dată nu e de ajuns. Am să te fac al meu de câte ori poftesc până mă satur. Apoi..., apoi mai vedem.
Şatenul s-a îndepărtat brusc şi a început să zâmbească. Ştia că nu putea cere un termen limită şi mai ştia că moartea îl putea aştepta la finalul suferinţei sale, însă ştia ce anume ar putea face pentru a grăbi orice avea să vină. Şi-a întins trupul pe suprafaţa rece, înlăturând materialul kimono-ului din zonele sale intime, parcă poftindu-l pe brunet să facă ce vrea cu el.
- Dacă nu voi reuşi să te omor pe tine...mă voi omorî pe mine, însă lucrurile...nu vor rămâne aşa, a şoptit de îndată ce trupul bărbatului s-a lăsat peste al său.
- Eşti interesant, a recunoscut Yoichi. Aş putea găsi o modalitate de a te lăsa să pleci de aici. Problema e, desigur, dacă ai fi dispus să accepţi condiţiile.
Propunerea era mai mult decât interesantă deşi era şi periculoasă. Nu putea spune nu chiar dacă implica o serie de schimbări drastice. Nu putea ignora cuvintele brunetului, nu când acesta îi făceau inima să îi bată atât de puternic.
Rolurile erau oarecum schimbate. Dacă pentru Kano, brunetul era duşmanul său, pentru Rei, şatenul era ca o sclipire de soare.
- Se pare că ai o mulţime de prieteni, a chicotit de îndată ce Yuki şi-a terminat poate a zecea poveste rostită în acea seară.
- Rei-sama, dacă vă plictisiţi, pot face altceva! a reacţionat imediat, devenind mult mai energic şi mai interesat decât înainte.
- Şi ce altceva ai face, Yuki? a întrebat Rei, dorind să îl şi tachineze, dar să îl şi provoace.
- Pot să vă dansez! a venit şi răspunsul, spus imediat, fără a fi complet gândit.
- Cum o faci şi acolo? a tachinat din nou, afişând un zâmbet oarecum meschin.
Nu l-ar fi deranjat dacă nu o făcea, dar parcă dorea să îl vadă pe şaten făcând asta. Ceva dinauntrul lui părea mult mai interesat să îl vadă pe tânăr expus, la îndemâna lui, satisfăcându-i dorinţele, decât departe şi strâin de sine.
Yuki a aprobat, dând din cap, apoi a întins mâna spre un eventai aflat ceva mai departe, gata să se supună ordinelor brunetului. S-a ridicat în picioare, şi-a aşezat kimono-ul, apoi a adoptat poziţia de început, aşteptând să primească aprobarea celuilalt.
- Yuki, a început uşor. De ce ai face asta?
- Nu asta vrea Rei-sama?
- Dacă Rei-sama ar vrea să te arunci în faţa unui tren, ai face-o?
- Ce e un tren? a întrebat inocent, afişând o privire atât de drăgălaşă încât brunetul nu s-a putut opri din a râde.
- Dacă ţi-aş spune să te omori, ai face-o?
Şatenul s-a aşezat la locul său, anticipând o conversaţie serioasă, apoi a început să se gândească cât se poate de serios la întrebarea ce i-a fost pusă. Răspunsul era destul de evident, însă motivele nu. În cele din urmă, un zâmbet imens a apărut pe chipul tânărului.
- Da.
Un singur cuvânt. Atât a rostit. Nu glumea şi nici nu părea să se îndoiască de ceea ce spune. Zâmbetul enorm de pe chipul său, privirea din ochii săi, totul dădea de înţeles că nu doar crede ceea ce spune, dar şi simte asta.
- De ce ai face asta? a apărut şi întrebarea indignată a brunetului.
Rei nu putea înţelege, însă era oarecum bucuros să afle că avea încrederea şatenului.
- Rei-sama este singurul care nu s-a uitat la mine cu aceeaşi perversitate cu care au făcut-o ceilalţi. Şi chiar dacă m-aţi dori, Rei-sama maschează asta şi mă face să mă simt comfortabil. Îmi zâmbiţi, vă uitaţi curios la mine, uneori păreţi chiar intrigat iar alteori complet stupefiat. Fiind singurul care nu vrea să mă devoreze, am decis că Rei-sama merită toată încrederea mea. Rei-sama e diferit, a explicat, în timp ce o urmă de roşeaţă şi-a făcut apariţia pe chipul său.
Acum era clar de ce Yuki avea curajul să îşi lase viaţa în mâinile unui complet necunoscut. Tocmai pentru că avea sens, nu îl putea lăsa să facă asta. Se înşela în anumite privinţe şi brunetul trebuia să mărturisească asta.
Chiar dacă acţiunile sale nu arătau că ar vrea să îl sărute sau să îl atingă pe şaten, trupul său mascau toate acele porniri şi le intensificau. Sub chipul său de mieluşel, se ascundea gânduri meschine. Se întreba ce ar simţi dacă ar atinge trupul lui Yuki, cum ar reacţiona trupul său dacă l-ar avea pe a băiatului lipit de el, ce gust avea pielea tânărului, ce sunete ar fi scos pe acea gură roşiatică şi atât de dulceagă. Se întreba şi cât de departe ar fi putut merge, cât de departe ar fi fost lăsat să ajungă deşi era un complet necunoscut. Deşi ar fi vrut să spună toate aceste adevăruri, a rostit un singur lucru.
- Te înşeli, Yuki. Te doresc şi poate aş face tot ceea ce ei îşi imaginează, însă nu voi face nici măcar un singur pas în direcţia acea fără permisiunea ta.
Mărturisirea brunetului l-a făcut pe şaten să se înroşească complet. Cumva, se bucura să audă că era dorit de acel bărbat chipeş, educat şi bun la suflet. Simţea că s-ar putea îndrăgosti de Rei, nici nu era prea departe de asta, însă nu putea uita că e un novice în ceea ce priveşte relaţiile şi nu ar şti cum să se comporte pentru a îşi face sentimentele auzite.
Cert era că inima sa bătea puternic în acel moment. Se bucura de compania lui Rei şi era aproape sigur că ar fi acceptat să facă orice. Dacă i s-ar fi cerut să se dezbrace, probabil ar fi făcut şi asta. Deşi s-ar fi comportat ca una dintre femeile uşoare din localul în care muncea, nu i-ar fi păsat atâta timp cât ar fi însemnat că brunetul avea să fie aproape de el.
- Rei-sama, dacă aş fi femeie, v-aş fi putut fi amantă şi primi în braţele mele în fiecare noapte. Ştiu că nu sunt una şi asta face ca o relaţie sentimentală între mine şi dumneavoastră să vie imposibilă. Dar.., s-a oprit puţin, încercând să găsească cuvintele cele mai potrivite.
A tras aer în piept, şi-a ridicat privire spre brunet, şi-a strâns pumnii şi a îndrăzniz să continue înainte ca celălalt să îl poată opri.
- Rei-sama, inima mea bate puternic când sunteţi în preajmă. Îmi sunteţi drag şi nu pot nega asta. Atâta timp cât mă veţi dori în preajmă, eu voi fi mai mult decât bucuros să mă supun.
Şi asta era uşor de înţeles pentru brunet. Cumva, simţea acelaşi lucru. Nu îl deranja compania şatenului, ba chiar îl bucura şi şi-ar fi dorit să stea cât mai mult în preajma acestuia. Nu era pregătit nici să îl refuze, nici să îi dea speranţe deşarte tânârului din faţa sa. Ştia doar ceea ce simţea în acel moment şi se putea baza doar pe instincte.
- Yuki, pot să vin şi mâine să te văd dansând? a întrebat încet, pentru a nu fi auzit de bunicul şatenului.
- Rei-sama poate veni oricând îşi doreşte, a răspuns timid, dar fericit.
- Atunci voi veni. Voi veni să te văd zilnic şi ce va fi va fi.
Credea în ceea ce rostea şi era sigur că lucrurile vor lua întorsăturile potrivite la momentele potrivite. Nu era cazul să se grăbească, dar nici să fugă din calea destinului. Orice le era rezervat, avea să fie simţit când trebuie şi acţionat în consecinţă. Aşa cum în acel moment simţea că trebuie să îl sărute pe Yuki, ştia că sentimentele sale vor fi într-o continuă schimbare.
O nouă zi, un nou început. Chiar dacă Ken era neştiutor de ce i se întâmplă prietenilor săi, pentru toţi cinci urmau evenimente importante ce avea să îi marcheze pentru tot restul vieţii. Povestea lor de abia începea.