A single love is my wish

[Yuki4ever]

Multumesc mult pentru pareri. Continuarea:

Capitolul 2.Bad boy




Se aproprie din ce in ce mai mult de mine, iar eu ma dau mai in spate, simtind peretele din spatele meu. Brunetul ii facu semn fetei sa plece, aceasta iesind imediat din clasa. Ajungand in dreptul meu ma lipeste de perete punandu-si mainile pe o parte si pe alta a capului meu.
-Ce mai vrei acum, draga? Iar visezi cu ochii deschisi si nu iti poti controla hormonii? Eu tot iti zic sa te arunci de pe bloc. Imi sustin idea si sper ca tu sa o pui in aplicare cat de curand.
-Nu am sa iti fac pe plac niciodata, Amaya. Intelege odata ca tu esti o fata ca toate celelalte si nu ai sa ai parte de tratament special asa ca nu te mai crede nu stiu ce diva, deoarece nu esti.
-Ce mai impresionat prin vorbele tale, ii zic clipind des. Nu ai voie sa mi te adresezi cu Amaya, ci cu domnisoara Masashi.imi reiau eu tonul de fata dura.
-Tot nu te inveti minte, nu?
Isi aproprie buzele de ale mele, dar ezita cateva secunde, dupa care le uni intr-un sarut. Incerca sa isi bage limba in gura mea, dar nu vroiam sa raspund sarutului in ruptul capului. Gandindu-ma totusi mai bine, l-am lasat, el incepand sa cotrobaie prin lacasul meu umed. Limba lui explora fiecare coltisor, in cele din urma intalnindu-se cu a mea. Aveam o idee, o idee ce vroiam sa o pun in aplicare. L-am muscat de limba pana am simtit gustul sangelui, despartindu-ma de el si impingandu-l. Mi-am luat rucsacul in mana, l-am calcat pe picior, pentru a nu stiu cata ora si am iesit din clasa uitandu-ma inca odata la el. Saracul, se uita asa urat la mine. Am iesit din scoala, asteptand cu nerabdare sa ajung acasa sa le sun pe prietenele mele. Nu mai vobisem cu ele decand am plecat din Franta. Imi era tare dor de ele, mai ales ca acum stam la asa distanta. Eu in Japonia, iar ele in Franta. Mergeam agale pe drum admirand peisajul. Toamna isi pusese puternic amprenta, fiind pe carari numai frunze ruginii. Un tablou incantator! Soarele stralucea pe cerul senin mangaindu-mi fata cu razele sale. Chiar e frumos in Japonia, dar tot Franta este locul in care ma simt cel mai bine. Fiind cu capul in nori nu realizasem ca ma izbisem de cineva. Am cazut pe jos, vrand sa ii adresez cateva injuraturi idiotul care nu se uita pe unde merge, dar cand ridic privirea observ un baiat blond, cu ochii albastrii, asemanatori cu cei a lui Kaito care ma privea cu o privire rece. Toti baietii duri privesc fetele cu asa o privire? Baiatul se ridica de jos, neajutandu-ma si pe mine, asa ca m-am ridicat singura. Amutisem de-a dreptul. Era asa dragut tipul, mai ales cu parul ala blond! Nu vroiam totusi sa ma inmoi asa ca am vrut sa ii spun ceva, dar el mi-a taiat-o scurt:
-Uita-te pe unde mergi! imi zice pe un ton rece, eu ramanand de-a dreptul uimita. Numai baieti cu tupeu pe aici.
Si-a continuat drumul, eu inca privindu-l. Parca era un inger! Atat de frumos! Amaya, trezeste-te la realitate, ai prieten! Mi-am dat doua palme peste fata si mi-am reluat drumul. Intr-un final am ajuns in fata unei vile imense vopsita in maro, cu un gard de un metru, eu sunand la interfon si raspunzandu-mi o servitoare. Portile de metal s-au dat inlaturi permitandu-mi sa pasesc pe aleea ce ducea spre casa. Am intrat, lasandu-mi ghiozdanul la voia intamplarii si m-am indreptat spre bucatarie. Imi era sete si vroiam sa beau un suc natural de portocale, dar un bilet de pe masa de langa mine imi atrase atentia. L-am luat in mana si am observat ca era de la mamica mea prea scumpa. Am citit continutul imediat deoarece nu avea mai mult de un rand. ''Draga mea, voi fi plecata timp de o saptamna cu treaba in Kyoto. Sper sa nu faci prostii! Cu drag, mama.'' Vezi sa nu. Chiar acum imi voi suna prietenii si ii invit sa stea in weekend la mine. Pe langa asta voi da si o petrecere ca sa iti arat ca sunt fata serioasa si cuminte. Am zambit dupa care am lasat biletul si mi-am luat sucul de portocale din frigider. Dupa ce am baut si am cautat ghiozdanul ce era aruncat dupa canapeau din hol, m-am indreptat spre camera mea. Imediat ce ajung, ma trantesc in pat, obosita fiind. Telefonul mobil era in pat asa ca l-am luat si am sunat-o pe prietena mea cea mai buna, Nayuri. Fata mi-a raspuns imediat fiind foarte fericita ca am sunat-o insfarsit.
-Aya!!! striga ea ca o disperata. Iubita mea prietena! Ti-ai adus aminte de mine?
-Haide, Nayu! ii spun si eu alintand-o. Stii doar ca nu am avut timp. Femeia aia a stat numai si numai cu ochii pe mine. Uite acum miracol: s-a dus in Kyoto pentru o saptamna cu treaba.
-Asta inseamna ca vii acasa? spune ea entuziasta.
-Esti nebuna? Nu pot fugi de aici. Daca vin acasa, inapoi la tata, va da vina pe el. Ca mi-a bagat nu stiu ce prostii in cap si aberatii deastea. Nu pot sa o las, cel putin nu acum. De aceea ma gandeam sa vii tu la mine. Tu, Hikari, Shiori si Nagaya. Ce zici?
-Cum sa nu? spune ea tipand de bucurie si topaind. Mereu cand era bucuroasa tipa si topaia pana si ceilalti faceau la fel.
-Ma bucur! Macar nu voi sta singura. In orice caz vroiam sa iti povestesc despre noua mea scoala. Am dat peste un prost, care ma calca pe nervi si am intalnit un baiat tare dragut azi! Adica am dat peste el din greseala, dar ma rog.
-Vreau detalii fato! imi spune ea pe un ton jucaus si neserios. Tot vreau sa stiu.
I-am povestit totul cu lux de amanunte. Cum am fost intampinata in clasa cu o carte in cap. Cum m-am luat la cearta cu Kaito. Cum am luat trei saptamani de detentie, si toate din cauza lui. Nu i-am mai spus si faza de la sfarsit, ca poate ma para lui Kai, prietenul meu. Asta imi aminteste ca trebuie sa il sun si pe el. I-am spus fetei ca ne vom vedea sambata cand vine la mine impreuna cu celelalte trei fete. Am inchis dupa care am format numarul lui Kai. Nu mi-a raspuns. Ciudat, el mereu raspundea la telefon. Ma rog, cine stie ce face. Acum ca suntem la distanta chiar ca nu ne vom mai intelege. Nici cand eram aproape de el nu ma baga in seama, dar acum. Cel mai bine era sa ma despart de el. Luasem hotararea asta de mult, dar nu am aplicat-o. M-am intins dupa telefon si i-am dat mesaj. ''Kai, imi pare rau dar oficil, nu mai esti iubitul meu. Nu ma mai cauta. Amaya''. Nici un telefon nu imi daduse de cand eram in Japonia. Si eram aici de doua saptamani. Poate facusem un lucru stupid, care mi-a venit pe moment, dar o merita. Daca ma iubeste sa vina dupa mine, pana atunci vreau sa aflu cine e acel baiat dragut peste care am dat. Sper sa invete la noi in liceu, ca sa il caut urmatoarea zi. Vrand sa vad cat e ceasul, imi atintesc ochii spre cel ce era pe perete. Indica ora 14:00. Nu prea aveam ce face asa ca am decis sa ma apuc de tema la matematica. Imi amintesc cu greata, de profesorul ala ce m-a pedepsit pe mine si pe ala. Macar e si el pedepsit, nu numai eu. Am cotrobait prin ghiozdan dupa jurnalul meu, dar realizez ca nu il mai am. Intru in panica si ma gandesc unde l-am lasat. Cand mi-am amintit, mi-a picat cerul in cap. Il lasasem in banca. Daca l-a luat Kaito? Acum imi poate afla toate secretele. Deodata un sunet enervant ce venea dinspre telefonul meu imi deschide mintea. Oare cine ma suna? Am luat telefonul in mana si m-am uitat pe ecran. Este numar necunoscut. Am raspund fara tragere de inima si aud o voce perversa ce ii apartinea bineinteles lui Kaito.
-Ce faci, coleguto? Nu ai murit inca? ma intreaba el sarcastic.
-Planific urmatorul atac asupra ta. Tu ce faci? ii raspund la fel de sarcastic.
-M-ai bine ti-ai schimba atitudinea, scumpete, deoarece am ceva ce iti apartine, si nu cred ca vrei sa afle cineva ceva.
-Daca il citesti sau il arati cuiva jur ca vin la tine acasa si te impusc! spun nervoasa si foarte hotarata pe mine.
-Doar incearca, draguta! Te astept cu placere la mine. Daca nu vrei sa se afle vei face ceva pentru mine.
-Haha! rad eu ca o isterica. Eu, pentru tine, ceva? Niciodata!
-Prea bine. Daca vrei ca tot liceul sa afle ca tu dormi cu un ursulet de plus si ca mori dupa mine, ok. Nu am nimic impotriva.
-Ce? tip eu la el. Nu am un urs de plus si nici nu sunt in limba dupa tine. Doamne fereste! Nu am scris niciodata asa ceva.
-Si tu crezi ca prostii aia stiu? Voi scrie eu si le voi arata. Deci ce alegi? Ori faci ceva pentru mine, ori afla tot liceul minciunile astea.
-Esti un nesuferit! tip si mai tare crezand ca il voi intimida, dar chiar deloc. Nimic nu merge cu tipul asta.
-Zi ce vrei sa fac pana nu vin la tine si te impusc!
Baiatul rade, asteptand cateva minute sa ma linistesc. Dupa ce ma mai calmez imi spune:
-Vei fi iubita mea pentru doua saptamani.