[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Yaoi Queen]

Asaa.. un cadou de dupa revelion si o urare, daca tot sunt pe aici. La Multi Ani si sper sa aveti un an nou plin de fericiri si impliniri
Kissez from Kana & Myuu (si multumim ca ne cititi ^.^)

Capitolul 9

Razele nemiloase ale soarelui imi invadeaza incaperea, deranjandu-mi somnul si obligandu-ma sa imi acopar chipul cu plapuma, insa ma ridic brusc din pat, simtindu-mi corpul neacoperit de haine. Imi amintesc ce am facut aseara si imi asez o palma pe chip.
-Oh Doamne... Am violat papadia! spun eu cu voce tare, trecandu-mi mana peste ochii obositi. Cum se numeste asta? Plantofilie? continui apoi, incercand sa zambesc. Nu stiu pe cine incerc sa pacalesc...Poate ca daca nu ma simteam vinovat as fi ras, dar totusi, nu cred ca el va mai bea vreodata cand sunt eu prin preajma. Adevarul e ca toata bautura aceea m-a ametit, mai mult decat data trecuta, si desigur, am actionat dupa bunul meu plac, fara sa ma gandesc la papadie. Ei bine, e si vina lui. Nu trebuia sa se dea beat. Dar atunci de ce naiba a acceptat sa vina cu mine la hotel? Pun pariu ca nu credea ca ii voi aranja perna sub cap si ii voi spune povestea "Alba ca zapada si cei sapte pitici". Oftez prelung, apoi ma ridic lent de pe suprafata moale, indreptandu-ma cu pasi mici spre baie, unde imi clatesc chipul cu apa rece. Imi privesc reflexia in oglinda in timp ce stau sprijinit de chiuveta, inca putin uimit de ceea ce am facut aseara. As fi putut pur si simplu sa-l las in pace daca am vazut ca nu era beat, dar prostia care zace in mine, se pare ca n-are de gand sa ma paraseasca, si m-a impins la cu totul altceva. Amintindu-mi ca sunt in pielea goala, ies din baie, grabindu-ma spre dulap si imbracand de acolo o pereche de boxeri, apoi privesc ceasul digital de pe noptiera, tersarind.
-Ce dracu'?! Ora doispe' jumatate, iar noi trebuie sa plecam la unu ! De ce naiba nu m-a trezit nimeni?! Telefonu' asta ii pus aici de-ampururea?! Strig eu nervos, amintindu-mi apoi ca aseara, inainte sa ma pun in pat am scos toate firele telefonului pentru a nu fi deranjat... si totusi, de ce niciunul dintre baieti nu a venit?
Revenind la plecarea nostra, incep sa imi fac bagajul, aruncandu-mi din dulap in valiza toate hainele care le prind in mana, si tocmai din cauza asta nu reusesc sa-mi inchid prea usor porcaria asta, deloc spatioasa.
-Atat de idiot... Am uitat sa ma imbrac pentru ca m-am grabit sa-mi fac bagajul asta nenorocit! zic eu, punandu-mi mana in cap si injurand pe un ton marait de la tot ce e pe pamant, pana mai sus de atmosfera. Intr-un final, deschid din nou valiza, luandu-mi un maiou rosu cu un dragon imprimat pe piept si niste blugi negrii cu lanturi argintii prinse de la buzunarele din fata, pana la cele din spate. Imi inchid din nou valiza (desigur, asta mai dureaza inca cinci minute), apoi ma incalt, ieisind pe usa apartamentului si tragandu-mi bagajul dupa mine. Intru in lift, apasand butonul de parter si lasandu-mi pentru un timp mana ce cara valiza sa se odihneasca. De cum ajung in holul hotelului, ii vad pe Shin, Kiro si Romeo asteptandu-ma pe niste fotolii, de care eu ma apropii nervos.
-Vreau sa stiu de ce dracu' nu am fost trezit mai devreme! spun eu ridicandu-mi tonul si lasandu-mi bagajul jos.
-Ei bine, Strify ne-a spus ca te-ai trezit si ca te pregatesti, dar vad ca ti-a luat cam mult, raspunde Romeo, analizandu-ma din cap pana-n picioare.
-Unde e? Intreb eu, privind nervos in jurul meu, asteptand sa zaresc o papadie.
-Autocar. Nu a vorbit aproape deloc cu noi. S-a intamplat ceva aseara? Se plangea ca il doare tot corpul, imi spune brunetul, incrucisandu-si bratele si privindu-ma suspicios.
-Umm... Chiar nu stiu. Am fost ametit rau de tot si nu mai tin minte nimic.
Desigur, am mintit. Dar poate ca daca Strif' va crede ca eram beat, nu va mai fi asa de suparat pe mine... desi nu sunt prea sigur, pentru ca un viol, tot viol ramane. Ah... prostia omeneasca! Imi ridic valiza, apoi ies din hotel, impreuna cu ceilalti trei baieti si urcam cu totii in autocarul nostru. Nu e unul cu multe scaune asa cum probabil multi cred... ci e ca un fel de rulota, asadar avem paturi, baie, si toate cele... Destul de spatios, dupa parerea mea. De cum am intrat in autocar, imi las bagajul aruncat langa patul meu si merg inspre cel a lui Strify. Acesta este mai indepartat, si despartit de o usa de celelalte paturi, deoarece el se trezeste de obicei dimineata si incepe sa povesteasca cu Kiro (care are patul paralel cu al lui), iar eu, Shin si Romeo nu vrem sa fim deranjati, pentru ca de obicei dormim mai mult.
Patul papadiei este acoperit cu acea perdea groasa, care nu permite luminii sa intre, si care se obicei se pune seara daca nu vrei sa fii deranjat de lumina diminetii.
-Ce ai patit, cap de papadie? intreb eu, dand perdeaua aia la o parte. Strify sta intins pe spate, cu mainile sub cap, si privind in gol, insa de cum constata ca sunt langa el, isi muta privirea spre mine.
-Dispari de-aici, imi spune el, intorcandu-se pe partea cealalta.
-Oh... e suparata papadia. Da' ce-ai patit? intreb eu, incercand sa par cat mai natural, lucru care nu stiu cat voi reusi.
-Poftim?! Striga el, sarind el ca ars, si ridicandu-se in sezut. Adica tu faci ce faci si ma intrebi de ce sunt suparat?! Nu ti se pare logic sa fiu? Esti cretin?! continua apoi si mai nervos.
-Bine, dar... ce am facut?
-Haide, Yu! Nu-mi veni mie cu idiotenii de genul "nu-mi amintesc". Si chiar daca nu iti amintesti nimic de aseara, sigur tii minte cum ai profitat de mine cand eram beat! Sper sa mori in chinuri pentru ca esti un nenorocit!
Ce dracu'? Cred ca ar trebui sa ma las de meserie! Chiar nu imi vine sa cred ca stie tot! Ei bine... probabil pana la urma oricum isi dadea seama, dar cred ca era mai bine daca asta se intampla mai tarziu. Intr-un final, plec de langa el, indreptandu-ma spre patul meu, unde ma trantesc ca o leguma, cu mainile sub cap si cu privirea spre un punct fix. Trebuie sa scap cumva de sentimentul asta nenorocit de vinovatie. Parca ma macina pe dinauntru si-mi da si o durere de cap. Aud zgomotul facut de cineva care se indreapta spre patul meu, iar de cum observ ca este Kiro, il prind de incheietura, tragandu-ul in patul meu si asezandu-ma desupra lui.
-Yu! M-ai speriat... ce s-a intamplat? intreaba el, privindu-ma curios.
-In seara asta o sa vin la tine, asadar te-am anuntat, ii soptesc eu, aplecandu-ma spre urechea sa si muscandu-l de lob.
-Stai putin! Eu... Patul meu e langa a lui Strify si oricum, stii foarte bine ca eu nu...
-Haide, Kiro. Ma simt groaznic dupa ce am facut aseara. Si Strif' e suparat pe mine. Trebuie sa fac ceva si sa ma scap de vinovatia asta groaznica.
-Deci sa inteleg ca eu sunt doar ceva care te scapa pe tine de griji? intreaba el, afisand un zambet fals, si coborandu-si privirea. Se ridica din patul meu, aranjandu-si hainele spunandu-mi apoi oarecum resemnat: - In noaptea asta, dupa ce vor adormi Shin si Romeo. Sa-ti fie clar ca e ultima oara cand mai fac asa ceva!
Oficial, ma simt ca un rahat! Acum Kiro crede ca eu il consider un obiect. Frumos... Dar cel putin stiu ca pentru el nu ar fi prima si nici a doua oara cand e cu un tip. Stiu... pentru ca a fost al meu cu mult timp in urma. Nu imi amintesc nimic de atunci, deoarece amandoi eram atat de beti incat nici nu mai stiam cum ne cheama, iar lucrul asta s-a intamplat de doua ori. Tot ceea ce imi amintesc, este ca ne-am trezit de fiecare data in patul meu, dezbracati, iar Kiro avea niste dureri de corp ingrozitoare. Desigur, a jurat ca nu va mai bea niciodata atat de mult, dar observ ca nu se eschiveaza in a iesi cu alti baieti de atunci. Nici fetele nu-i lipsesc din program, asadar se poate spune ca o duce bine.
Autocarul porneste, iar Romeo se aseaza pe patul lui, care este paralel cu al meu si, ca de obicei, ne invita pe toti la o partida de poker, iar singurul care nu are de gand sa se ridice din pat este Strify...
-Poker pe dezbracate? intreb eu, privindu-i pe ceilalti si zambind in coltul gurii.
Au aprobat in scurt timp, apoi ne-am ocupat locurile: Shin langa Romeo, iar Kiro langa mine. Asta ar trebui sa fie amuzant pentru ca nu am mai jucat niciodata asa, decat pe bobarnace sau pedepse. Parca suntem niste copii, dar e totusi amuzant.

* * * * *

-Ha! Plangeti fraierilor! Am full! Spun eu, mandru, si lasandu-mi cartile sa cada pe masa, astfel incat sa vada toti ca nu mint. Nu dureaza mult bucuria mea, pentru ca, imediat intra Kiro, parca izbindu-ma cu ceva in cap.
-Chinta roiala! Te-ai dus, amice! Spune el, facand acelasi lucru cu cartile, si zambind al dracului de multumit ca mi-a dat peste nas.
Acum, toti sunt dezbracati pana la chiloti si numai eu mai am pantalonii pe mine. Se pare ca am sa scap si eu de ei, din pacate. Daca mai pierd o data, s-a zis si cu boxerii mei. Dar nu voi lasa eu sa se intample asta...
Trec vreo cinci minute pana sunt impartite din nou cartile. Romeo si Kiro s-au retras, ceea ce inseamna ca nu le-au placut mana pe care o aveau, si a mai ramas numai Shin.
-Careu de asi! spune el, sigur pe sine, asezand cartile pe masuta din fata, punandu-si apoi mainile-n san.
-Ce?! Tu glumesti frate! Tresar eu, nemultumit, si targand o privire peste cartile lui. Injur printre dinti, si ma ridic pe urma in picioare. La fel ca el, am tot careu, insa e mai slab decat al lui, ceea ce inseamna ca am pierdut. A dracu' porcarie! rostesc apoi, prinzand de materialul boxerilor mei, si tragand de ei, in jos. Nu e vorba ca voi ramane dezbracat, dar urasc sa pierd... Se pare ca am fost urmarit de ghinion in zilele astea.
-Yu, prietene, ce exercitii faci? intreaba Romeo, incepand sa fluiere si sa rada in hohote, fiind apoi urmat si de Kiro, pe urma de Shin.
-Exercitii de dat pumni in gura, daca mai radeti! raspund eu, incrucisandu-mi bratele si ridicand o spranceana.
-Iarta-ma amice, dar mi-e mila de persoanele care isi petrec noptile cu tine. Acum stiu de ce toate fetele cu care iesi, merg cracanate dupa ce ies din camera ta, spune el, continuand sa rada pana ce aproape ii dau lacrimile.
Nu pot sa cred cat de repede trece timpu, cand eu ma distrez cu oamenii astia... Dupa ce m-am imbracat la loc, continuam cu tot felul de jocuri si glume, iar la un moment dat ni se alatura Strify, insa pe mine nu ma baga in seama si se preface ca nu sunt in acelasi loc cu el. Deranjant, dar sunt baiat mare, asadar pot sa suport.
Noaptea si-a facut aparitia mai rapid decat as fi crezut, insa nu ma deranjeaza... chiar deloc. Cum deja este ora trei noaptea, cred ca a venit timpul sa-mi fac simtita prezenta in alt loc. Ii pronunt numele lui Romeo in soapta, apoi a pe a lui Shin, vrand sa vad daca au adormit, si, spre fericirea mea, ei nu mai aud nimic acum. Cum patul lui Romeo este supraetajat, Shin doarme desupra lui, asadar imi e usor sa ii urmaresc... Norocul meu.
Cobor de pe suprafata moale, indreptandu-ma lent spre usa pe care o deschid cu grija, pentru a nu face zgomot. Ajungand in dreptul locului in care doarme Kiro, dau perdeaua groasa la o parte si ma asez peste el, trezindu-l.
-Buna, soptesc eu, aplecandu-ma asupra lui si cuprinzandu-i buzele intr-un sarut oarecum violent. Fara sa mai pierd timpul, scap de tricoul lui, si apoi de al meu, lasandu-le sa zaca cine stie pe unde. Pe urma, incep a-i saruta sfarcurile, care se intaresc la contactul cu buzele mele. Le umezesc, trecandu-mi limba peste ele, iar Kiro scapa un geamat, moment in care imi ridic capul, pentru a-l privi.
-Ai grija sa nu faci prea mult zgomot, spun eu privindu-i chipul si vazand o alta persoana sub mine. O sa te auda... Strify?! rostesc eu aproape sarind in sus abtinandu-ma sa nu urlu ca un fraier, vazand papadia in locul lui Kiro... Ce naiba?
-Ce s-a intamplat, Yu? Intreaba el, facandu-ma sa-mi scutur capul si sa revin la realitate. Dar atat de mult mi s-au accelerat bataile inimii in momentul ala... Cred ca incep sa innebunesc! De ce l-am vazut pe Strify?
Trecand peste asta, revin la ceea ce faceam si scap de restul obiectelor vestimentare, plasandu-ma apoi intre picioarele lui Kiro.
-Yu, stai! E prea repede! sopteste el, aratand oarecum speriat, dar nu il bag in seama si il patrund rapid, facandu-l sa scape un scancet. Ii acopar gura cu a mea, pentu a nu lasa zgomotele sa se auda si imi strecor limba printre buzele sale, cautand-o pe a lui. Scoate sunete infundate, la fiecare patrundere si ma prinde cu ambele maini de brate, strangandu-ma cu putere. De indata ce ii eliberez gura, din nou ma sochez, vazandu-l pentru a doua oara pe Strify, moment in care inima si-a grabit din nou ritmul si un fior imi strabate corpul.
-Kiro, innebunesc... rostesc eu, realizand ca mintea mea o ia pe alte cai. Imi grabesc si mai mult miscarile, iar el scapa gemete, arcuindu-si in acelasi timp spatele. As vrea sa-l vad si pe Strify asa sub mine... gemand de placere... Cred ca delirez. Ce naiba mi se intampla?


______________
Si acum niste poze, pe care eu, personal, le ador Sper sa va placa si voua :3