31-12-2009, 02:17 AM
Hello ;)) Deci acesta este un fic Yaoi, pe care eu, impreuna cu nee a mea, Kaname o sa il scriem.
Sunt noua in scrierea ficurilor, dar totusi sper sa ajung la asteptarile voastre ;;)
!!! In primul capitol va fi o convorbire in germana, asadar va dau de acum traducerile :) iar pozele cu cei doi vor fi postate in capitolul scris de Kaname
Dir auch einen guten morgen, Marko. Jahrzornig wie immer. - Buna dimineata si tie, Marko. Irascibil ca deobicei.
Lass das Heuchlen sein - Lasa prefacatoria
Ich kenne dich und du hast mich sicher nicht nur angerufen, um zu fragen wie es mir noch geht. Hast du eine Nachricht fur mich? - Te cunosc, si sunt sigur ca nu m-ai sunat doar pentru a ma intreba cum o mai duc. Ai vreo veste pentru mine?
Ja, das hab ich mein Freund. Ich habe das Programm unseres Opfers erfahren. Aber das wirst du von unserem Ansprechpartner bekommen, du weisst ja, das wir uber solche Sachen nicht am Telefon sprechen konnen. Das ware zu gefahrlich!- Da, am prietene. Am facut rost de programul victimei noastre. Dar il vei afla de la persoana noastra de legatura, stii doar ca e prea periculos sa vorbim despre astfel de lucruri la telefon. Ar fi prea periculos!
Der Treffpunkt ist vor der Kathedrale Sankt Peter in einer Stunde. Beeil dich, sonst wirst du dich verspaten. Viel Gluck- Locul de intalnire esta in fata caredralei Sf. Petru intr-o ora. Grabeste-te sau vei intarzia. Mult noroc!
Warte! Wie sieht diese Person aus? Wie werde ich sie erkennen?- Asteapta! Cum arata persoana aceea? Cum o voi recunoaste?
Ma intreb cum ar reactiona lumea daca ar sti ca printre ei se ascunde un om cu puteri nemaiauzite, cu o inzestrare atat de rara, incat toate organizatiile de pe pamant si-ar dori sa il aibe in slujba sa. La cum ii stiu eu pe fricosii astia fara caracter, probabil ar incerca sa se ascunda. Cat de patetic! Din nefericire pentru ei, nimeni nu poate scapa de puterea mea. Asta... daca nu alege moartea, ceea ce e mult prea infricosator pentru niste marionete cu frica de Dumnezeu. Nu i-am putut intelege niciodata pe credinciosii astia, care nu pot face un pas fara sa consulte biblia. Nu au caracter si nu pot hotara singuri ce e mai bine pentru ei. Ma dezgusta absolut tot ce are legatura cu omenirea, de la cel mai neinsemnat gest de afectiune venit din partea lor, pana la cea mai mica atingere. Probabil e gresit sa-i bag pe toti in aceeasi oala, dar nu ca mi-ar pasa. Ori esti in preajma mea pentru ceea ce sunt si nu pentru a profita de pe urma mea, ori te duci dracu! Scurt si la obiect. Inca din copilarie, de cand am fost invatat cum sa imi folosesc darul, ura si repugna s-au aflat in sufletul meu. De asemenea si sentimentul de a fi neputincios, pentru ca nu pot schimba sub nicio forma traiul fiintelor acestea demne de mila. La inceput nu eram asa... dar imprejurarile in care am fost instruit, moartea scumpei mele mame, precum si schimbarea radicala de comportament a familiei mele de atunci m-au schimbat... Inevitabila modificare s-a produs si din cauza unor oameni prefacuti, mincinosi si orgoliosi, care au incercat sa profite de pe urma mea si a inzestrarii mele. Astfel am renuntat la gandurile marete de a schimba lumea, si m-am decis ca o mult mai buna intrebuintare a puterii mele era practicarea unei slujbe pe care putini si-o alegeau, iar si mai putini supravietuiau practicand-o. Ei bine, eu... omor. Dar nu oricum, ci la dorinta unor oameni prea slabi de inger pentru a se ocupa singuri de asta. De placere sau nu, chiar nu conteaza. Important e a ca asa pot face lumea asta un loc mai bun, scapand-o de oamenii aceia parsivi care o strica.
Niciodata nu mi-as fi putut inchipui ca viata mea avea sa se schimbe radical tocmai din cauza unei persoane, ca acelea de care voiam sa scap. Destul de ironic, nu? Eram atat de arogant, incat credeam ca sunt indreptatit sa ma cred superior rasei umane doar pentru ca le puteam citi gandurile. Chiar si cele mai ascunse secrete ale fiintei lor erau pentru mine ca o carte deschisa, care astepta sa-i fie descoperite tainele. Stiam fara sa vreau fiecare detaliu nesemnificativ al vietii lor: primul sarut, prima dragoste, dureroasele respingeri, moartea cuiva drag sau cat de bine aratase intr-o zi de luni colega de la servici... Tot ce le trecea acelor ignoranti prin minte, se reflecta in a mea, daca ii puteam vedea. Eram o arma nepretuita, care ar fi putut declansa multe conflicte daca ar fi fost descoperita. Tocmai de aceea, una dintre conditiile mele, cand am acceptat sa lucrez pentru organizatie, a fost ca puterea mea sa ramana ascunsa. Dar cineva si-a dat drmul la gura iar eu am dat pentru prima data gres! Asta nu va ramane insa asa; oricare ar fi tradatorul va regreta clipa in care a vorbit!
Ma aflam de vreo saptamana la Roma, iar ultimele zile mi le-am petrecut incercand sa gasesc o cale de a-l omora pe vicepresedintele Frantei aflat in vizita in acest oras. Daca nu gaseam repede un plan, riscam sa ratez misiunea, ceea ce nu ar fi fost pe placul sefilor mei...
Dar gandurile mi-au fost intrerupte brusc, de telefonul care suna deja de cateva minute. M-am indepartat de geamul cu vedere la strada, indreptandu-ma grabit in directia din care venea sunetul enervant.
- Ce e?! m-am rastit eu la persoana de la celalalt capat al telefonului.
M-am calmat insa de indata ce mi-am auzit limba materna, rostita cu un accent perfect de seful meu. Imi facea placere sa-mi aud limba; ma facea sa ma simt acasa, inconjurat de caldura familiei mele.
- Dir auch einen guten morgen, Marko. Jahrzornig wie immer.
Mi-am inabusit un zambet auzindu-l pe seful meu atat de politicos. Nu-i statea in fire sa faca pe catelusul nevinovat, cu mine aratandu-si tot timpul adevarata fata.
- Lass das Heuchlen sein, i-am spus eu plictisit de toata vorbaria inutila. Ich kenne dich und du hast mich sicher nicht nur angerufen, um zu fragen wie es mir noch geht. Hast du eine Nachricht fur mich? l-am intrebat apoi, analizand in acelasi timp camera de hotel in care eram cazat. Trebuie sa recunosc ca era decorata cu mult bun gust, desi la prima vedere arata chiar banal. Era o camera mica, in care nu incapeau mai mult decat cateva piese necesare de mobilier, cum ar fi patul amplasat in mijlocul incaperii, si un dulap intr-un colt, undeva inspre fereastra. Ambele pareau a fi facute din lemn de Mahon, destul de pretentios pentru ceva atat de simplu ca aceasta camaruta de hotel. Iar acest covor persan din fata patului... hmm, minunat! Ma simt nevoit sa admit ca detaliile fac totul; draperiile crem, tablourile decorative cu model floral, si nu in ultimul rand galbenul de pe pereti se imbina perfect si te fac sa te simti comod, ramanandu-ti doar sa-ti savurezi cafeaua de dimineata in timp ce admiri modelul fotoliului din apropierea patului. Ma indoiesc dar, ca ignorantii acestia, carora le sta gandul numai la bani, ar putea vreodata sa pretuiasca ceva atat de nesemnificativ pentru ei... In invalmaseala asta de ganduri, am si uitat sa continui convorbirea, asadar tresar brusc, indreptandu-mi atentia spre vocea sefului meu:
- Ja, das hab ich mein Freund. Ich habe das Programm unseres Opfers erfahren. Aber das wirst du von unserem Ansprechpartner bekommen, du weisst ja, das wir uber solche Sachen nicht am Telefon sprechen konnen. Das ware zu gefahrlich!
Aproape ca am izbucnit in hohote de ras, auzindu-l pe seful meu atat de ingrijorat. Cred ca a uitat ca eu sunt cel care citeste ganduri si omor oamenii ca pe gandaci. Am inganat un simpla "aha", iar fara alte ocolisuri i-am cerut mai multe detalii.
- Der Treffpunkt ist vor der Kathedrale Sankt Peter in einer Stunde. Beeil dich, sonst wirst du dich verspaten. Viel Gluck! mi-a mai rostit Lukas inainte sa puna receptorul in furca.
- Warte! Wie sieht diese Person aus? Wie werde ich sie erkennen? Am strigat eu enervat la culme, deoarece niciodata nu primeam toate detaliile. Le place sa se joace cu mine, insa doar pentru ca il stiu pe seful meu de atatia ani, nu inseamna ca nu ma pot intoarce impotriva lor. NU sunt si nu voi fi niciodata o marioneta fara creier! Credeam ca le-a intrat bine in minte chestia asta. Poate ar trebui sa le dau o lectie candva... curand.
Afisand inca acel zambet atat de specific mie, m-am indreptat cu pasi grabiti spre dulapul rosiatic, luandu-mi o pereche de pantaloni negri, nu prea stramti, si indeajuns de largi incat sa am libertate de miscare. Acestora le-am adaugat o camasa alba, numai buna pentru vremea cu temperaturi atat de ridicate. In picioare mi-am luat niste pantofi negri de piele, apoi completez cu pantantivul pe care il port tot timpul si cateva picaturi din parfumul meu preferat "Str8 My Way" si sunt gata sa ies la agatat... dar probabil de ganduri pentru ca momentan nu am de gand sa implic vre-o femeie cat timp am treburi de rezolvat. Mi-am luat in graba cheile si perechea de ochelari "Ray-Ban Wayfarer", iesind intr-un final pe usa camerei de hotel. Parcurg cu rapiditate holul, incercand sa ignor multimea de ganduri care ma apasa. Chiar nu vreau sa stiu cat de atragator ma mai considera receptionera si cu cata pasiune ar vrea sa i-o pun. Daca ar face ceva cu kilogramele acelea in plus si cu machiajul incredibil de ieftin, poate as fi bucuros sa o fac, dar asa... nu. Sa ma scuteasca. Parasute de-astea gasesc la orice colt de strada! Inainte sa ies pe usa hotelului, i-am aruncat un zambet provocator, iar ea s-a inrosit mai ceva ca un rac. Daca as fi fost mai nesimtit, probabil ca i-as fi ras in nas. Unele femei chiar au o parere prea buna despre ele.
Caldura de afara imi loveste corpul inca de cum pasesc pe asfaltul negru, iar eu trebuie sa merg la catedrala pe temperatura asta incredibila. Noroc ca e aproape. Dupa vreo zece minute de mers pe jos, am ajuns la locul stabilit. M-am uitat in jur, incercand sa ghicesc cine ar putea fi persoana de legatura, dar era pustiu, asadar nu am auzit niciun gand care mi-ar fi putut indica ceva.
M-am hotarat sa dau o raita in jurul catedralei in speranta ca voi intalni persoana respectiva, dar nu am facut nici macar un pas, ca m-am izbit de ceva masiv. Imi dau la o parte ochelarii de pe ochi, asezandu-i putin mai sus de frunte, incat sa pot observa ce anume imi sta in cale. Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca in fata mea se afla un barbat brunet, cu parul nu foarte lung, si usor ciufulit. Nu era cu mult mai inalt decat mine, dar totusi aveam senzatia ca ma priveste "de sus", ceea ce nu-mi facea placere. Purta un costum alb, al carui sacou era lasat desfacut, insa in ciuda faptului ca o camasa inca il acoperea, puteam zari cu usurinta conturul muschilor, care erau foarte bine lucrati, fara a parea exagerati. Nu avea trasaturi agresive, ba din contra, totul era in perfecta armonie. Ochii de un negru patrunzator ma priveau oarecum mirati, parca intrebandu-ma de ce ma agat inca de el, cu toate ca trecuse aproape un minut de la ciocnirea nostra. Nici eu nu stiu... poate pentru ca nu mai vazusem pe nimeni atat de fermecator.
-Imi cer scuze, am murmurat cu jumatate de gura, intrerupandu-mi sirul gandurilor deja mult prea injositoare.
Am dat sa ma indepartez, dar am ramas acolo, ca traznit, fiind uluit de descoperirea facuta. Nu puteam sa-i citesc gandurile oricat de mult m-as fi straduit. Imi era greu sa gasesc o explicatie la ceea ce se petrecea...
Sunt noua in scrierea ficurilor, dar totusi sper sa ajung la asteptarile voastre ;;)
!!! In primul capitol va fi o convorbire in germana, asadar va dau de acum traducerile :) iar pozele cu cei doi vor fi postate in capitolul scris de Kaname
Dir auch einen guten morgen, Marko. Jahrzornig wie immer. - Buna dimineata si tie, Marko. Irascibil ca deobicei.
Lass das Heuchlen sein - Lasa prefacatoria
Ich kenne dich und du hast mich sicher nicht nur angerufen, um zu fragen wie es mir noch geht. Hast du eine Nachricht fur mich? - Te cunosc, si sunt sigur ca nu m-ai sunat doar pentru a ma intreba cum o mai duc. Ai vreo veste pentru mine?
Ja, das hab ich mein Freund. Ich habe das Programm unseres Opfers erfahren. Aber das wirst du von unserem Ansprechpartner bekommen, du weisst ja, das wir uber solche Sachen nicht am Telefon sprechen konnen. Das ware zu gefahrlich!- Da, am prietene. Am facut rost de programul victimei noastre. Dar il vei afla de la persoana noastra de legatura, stii doar ca e prea periculos sa vorbim despre astfel de lucruri la telefon. Ar fi prea periculos!
Der Treffpunkt ist vor der Kathedrale Sankt Peter in einer Stunde. Beeil dich, sonst wirst du dich verspaten. Viel Gluck- Locul de intalnire esta in fata caredralei Sf. Petru intr-o ora. Grabeste-te sau vei intarzia. Mult noroc!
Warte! Wie sieht diese Person aus? Wie werde ich sie erkennen?- Asteapta! Cum arata persoana aceea? Cum o voi recunoaste?
Capitolul I
Ma intreb cum ar reactiona lumea daca ar sti ca printre ei se ascunde un om cu puteri nemaiauzite, cu o inzestrare atat de rara, incat toate organizatiile de pe pamant si-ar dori sa il aibe in slujba sa. La cum ii stiu eu pe fricosii astia fara caracter, probabil ar incerca sa se ascunda. Cat de patetic! Din nefericire pentru ei, nimeni nu poate scapa de puterea mea. Asta... daca nu alege moartea, ceea ce e mult prea infricosator pentru niste marionete cu frica de Dumnezeu. Nu i-am putut intelege niciodata pe credinciosii astia, care nu pot face un pas fara sa consulte biblia. Nu au caracter si nu pot hotara singuri ce e mai bine pentru ei. Ma dezgusta absolut tot ce are legatura cu omenirea, de la cel mai neinsemnat gest de afectiune venit din partea lor, pana la cea mai mica atingere. Probabil e gresit sa-i bag pe toti in aceeasi oala, dar nu ca mi-ar pasa. Ori esti in preajma mea pentru ceea ce sunt si nu pentru a profita de pe urma mea, ori te duci dracu! Scurt si la obiect. Inca din copilarie, de cand am fost invatat cum sa imi folosesc darul, ura si repugna s-au aflat in sufletul meu. De asemenea si sentimentul de a fi neputincios, pentru ca nu pot schimba sub nicio forma traiul fiintelor acestea demne de mila. La inceput nu eram asa... dar imprejurarile in care am fost instruit, moartea scumpei mele mame, precum si schimbarea radicala de comportament a familiei mele de atunci m-au schimbat... Inevitabila modificare s-a produs si din cauza unor oameni prefacuti, mincinosi si orgoliosi, care au incercat sa profite de pe urma mea si a inzestrarii mele. Astfel am renuntat la gandurile marete de a schimba lumea, si m-am decis ca o mult mai buna intrebuintare a puterii mele era practicarea unei slujbe pe care putini si-o alegeau, iar si mai putini supravietuiau practicand-o. Ei bine, eu... omor. Dar nu oricum, ci la dorinta unor oameni prea slabi de inger pentru a se ocupa singuri de asta. De placere sau nu, chiar nu conteaza. Important e a ca asa pot face lumea asta un loc mai bun, scapand-o de oamenii aceia parsivi care o strica.
Niciodata nu mi-as fi putut inchipui ca viata mea avea sa se schimbe radical tocmai din cauza unei persoane, ca acelea de care voiam sa scap. Destul de ironic, nu? Eram atat de arogant, incat credeam ca sunt indreptatit sa ma cred superior rasei umane doar pentru ca le puteam citi gandurile. Chiar si cele mai ascunse secrete ale fiintei lor erau pentru mine ca o carte deschisa, care astepta sa-i fie descoperite tainele. Stiam fara sa vreau fiecare detaliu nesemnificativ al vietii lor: primul sarut, prima dragoste, dureroasele respingeri, moartea cuiva drag sau cat de bine aratase intr-o zi de luni colega de la servici... Tot ce le trecea acelor ignoranti prin minte, se reflecta in a mea, daca ii puteam vedea. Eram o arma nepretuita, care ar fi putut declansa multe conflicte daca ar fi fost descoperita. Tocmai de aceea, una dintre conditiile mele, cand am acceptat sa lucrez pentru organizatie, a fost ca puterea mea sa ramana ascunsa. Dar cineva si-a dat drmul la gura iar eu am dat pentru prima data gres! Asta nu va ramane insa asa; oricare ar fi tradatorul va regreta clipa in care a vorbit!
*
Ma aflam de vreo saptamana la Roma, iar ultimele zile mi le-am petrecut incercand sa gasesc o cale de a-l omora pe vicepresedintele Frantei aflat in vizita in acest oras. Daca nu gaseam repede un plan, riscam sa ratez misiunea, ceea ce nu ar fi fost pe placul sefilor mei...
Dar gandurile mi-au fost intrerupte brusc, de telefonul care suna deja de cateva minute. M-am indepartat de geamul cu vedere la strada, indreptandu-ma grabit in directia din care venea sunetul enervant.
- Ce e?! m-am rastit eu la persoana de la celalalt capat al telefonului.
M-am calmat insa de indata ce mi-am auzit limba materna, rostita cu un accent perfect de seful meu. Imi facea placere sa-mi aud limba; ma facea sa ma simt acasa, inconjurat de caldura familiei mele.
- Dir auch einen guten morgen, Marko. Jahrzornig wie immer.
Mi-am inabusit un zambet auzindu-l pe seful meu atat de politicos. Nu-i statea in fire sa faca pe catelusul nevinovat, cu mine aratandu-si tot timpul adevarata fata.
- Lass das Heuchlen sein, i-am spus eu plictisit de toata vorbaria inutila. Ich kenne dich und du hast mich sicher nicht nur angerufen, um zu fragen wie es mir noch geht. Hast du eine Nachricht fur mich? l-am intrebat apoi, analizand in acelasi timp camera de hotel in care eram cazat. Trebuie sa recunosc ca era decorata cu mult bun gust, desi la prima vedere arata chiar banal. Era o camera mica, in care nu incapeau mai mult decat cateva piese necesare de mobilier, cum ar fi patul amplasat in mijlocul incaperii, si un dulap intr-un colt, undeva inspre fereastra. Ambele pareau a fi facute din lemn de Mahon, destul de pretentios pentru ceva atat de simplu ca aceasta camaruta de hotel. Iar acest covor persan din fata patului... hmm, minunat! Ma simt nevoit sa admit ca detaliile fac totul; draperiile crem, tablourile decorative cu model floral, si nu in ultimul rand galbenul de pe pereti se imbina perfect si te fac sa te simti comod, ramanandu-ti doar sa-ti savurezi cafeaua de dimineata in timp ce admiri modelul fotoliului din apropierea patului. Ma indoiesc dar, ca ignorantii acestia, carora le sta gandul numai la bani, ar putea vreodata sa pretuiasca ceva atat de nesemnificativ pentru ei... In invalmaseala asta de ganduri, am si uitat sa continui convorbirea, asadar tresar brusc, indreptandu-mi atentia spre vocea sefului meu:
- Ja, das hab ich mein Freund. Ich habe das Programm unseres Opfers erfahren. Aber das wirst du von unserem Ansprechpartner bekommen, du weisst ja, das wir uber solche Sachen nicht am Telefon sprechen konnen. Das ware zu gefahrlich!
Aproape ca am izbucnit in hohote de ras, auzindu-l pe seful meu atat de ingrijorat. Cred ca a uitat ca eu sunt cel care citeste ganduri si omor oamenii ca pe gandaci. Am inganat un simpla "aha", iar fara alte ocolisuri i-am cerut mai multe detalii.
- Der Treffpunkt ist vor der Kathedrale Sankt Peter in einer Stunde. Beeil dich, sonst wirst du dich verspaten. Viel Gluck! mi-a mai rostit Lukas inainte sa puna receptorul in furca.
- Warte! Wie sieht diese Person aus? Wie werde ich sie erkennen? Am strigat eu enervat la culme, deoarece niciodata nu primeam toate detaliile. Le place sa se joace cu mine, insa doar pentru ca il stiu pe seful meu de atatia ani, nu inseamna ca nu ma pot intoarce impotriva lor. NU sunt si nu voi fi niciodata o marioneta fara creier! Credeam ca le-a intrat bine in minte chestia asta. Poate ar trebui sa le dau o lectie candva... curand.
Afisand inca acel zambet atat de specific mie, m-am indreptat cu pasi grabiti spre dulapul rosiatic, luandu-mi o pereche de pantaloni negri, nu prea stramti, si indeajuns de largi incat sa am libertate de miscare. Acestora le-am adaugat o camasa alba, numai buna pentru vremea cu temperaturi atat de ridicate. In picioare mi-am luat niste pantofi negri de piele, apoi completez cu pantantivul pe care il port tot timpul si cateva picaturi din parfumul meu preferat "Str8 My Way" si sunt gata sa ies la agatat... dar probabil de ganduri pentru ca momentan nu am de gand sa implic vre-o femeie cat timp am treburi de rezolvat. Mi-am luat in graba cheile si perechea de ochelari "Ray-Ban Wayfarer", iesind intr-un final pe usa camerei de hotel. Parcurg cu rapiditate holul, incercand sa ignor multimea de ganduri care ma apasa. Chiar nu vreau sa stiu cat de atragator ma mai considera receptionera si cu cata pasiune ar vrea sa i-o pun. Daca ar face ceva cu kilogramele acelea in plus si cu machiajul incredibil de ieftin, poate as fi bucuros sa o fac, dar asa... nu. Sa ma scuteasca. Parasute de-astea gasesc la orice colt de strada! Inainte sa ies pe usa hotelului, i-am aruncat un zambet provocator, iar ea s-a inrosit mai ceva ca un rac. Daca as fi fost mai nesimtit, probabil ca i-as fi ras in nas. Unele femei chiar au o parere prea buna despre ele.
Caldura de afara imi loveste corpul inca de cum pasesc pe asfaltul negru, iar eu trebuie sa merg la catedrala pe temperatura asta incredibila. Noroc ca e aproape. Dupa vreo zece minute de mers pe jos, am ajuns la locul stabilit. M-am uitat in jur, incercand sa ghicesc cine ar putea fi persoana de legatura, dar era pustiu, asadar nu am auzit niciun gand care mi-ar fi putut indica ceva.
M-am hotarat sa dau o raita in jurul catedralei in speranta ca voi intalni persoana respectiva, dar nu am facut nici macar un pas, ca m-am izbit de ceva masiv. Imi dau la o parte ochelarii de pe ochi, asezandu-i putin mai sus de frunte, incat sa pot observa ce anume imi sta in cale. Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca in fata mea se afla un barbat brunet, cu parul nu foarte lung, si usor ciufulit. Nu era cu mult mai inalt decat mine, dar totusi aveam senzatia ca ma priveste "de sus", ceea ce nu-mi facea placere. Purta un costum alb, al carui sacou era lasat desfacut, insa in ciuda faptului ca o camasa inca il acoperea, puteam zari cu usurinta conturul muschilor, care erau foarte bine lucrati, fara a parea exagerati. Nu avea trasaturi agresive, ba din contra, totul era in perfecta armonie. Ochii de un negru patrunzator ma priveau oarecum mirati, parca intrebandu-ma de ce ma agat inca de el, cu toate ca trecuse aproape un minut de la ciocnirea nostra. Nici eu nu stiu... poate pentru ca nu mai vazusem pe nimeni atat de fermecator.
-Imi cer scuze, am murmurat cu jumatate de gura, intrerupandu-mi sirul gandurilor deja mult prea injositoare.
Am dat sa ma indepartez, dar am ramas acolo, ca traznit, fiind uluit de descoperirea facuta. Nu puteam sa-i citesc gandurile oricat de mult m-as fi straduit. Imi era greu sa gasesc o explicatie la ceea ce se petrecea...