29-12-2009, 11:43 PM
Adyna_45 multumim de comm. Daca vrei pe viitor poti sa ne spui ce nu-ti place ca sa schimbam sau ce altceva vrei tu sa ne dam seama ce nu facem bine. Multumim si cititorilor.
Capitolul 8- Declaratia
Daisuke dormea ca un prunc, iar Aizawa ii transmitea caldura corpului sau. Simtea respiratia tanarului adormit aproape de baza gatului sau, ii simtea bataile regulate ale inimii si decise ca era mai bine sa-l mute in pat. Il lua in brate usor pentru a nu il trezi si il aseza pe pat intinzandu-se langa el. Ii privi chipul dulce cu trasaturi inocente si adormi tinandu-l de mana.
O raza a lunii lumina dormitorul lor, iar stelele pareau ingerii care le faceau cu mana in stralucirea lor. Prin vis, Daisuke auzi strigatele infundate ale pictorului. Se trezi sa vada ce e cu acesta si il vazu zvarcolindu-se in pat transpirat si vorbind in somn.
- Aizawa, dragul meu, trezeste-te! spuse tanarul somnoros si speriat.
- Eu sunt! tipa pictorul trezindu-se si apoi incepu sa planga.
- Gata, e in regula. A fost un cosmar. Vino in bratele mele! ii zise tanarul.
Aizawa s-a lasat imbratisat de Daisuke si ii povesti de bolile mintale ale parintilor lui si de tot ce a fost nevoit sa suporte de la o varsta frageda.
Se intinsera inapoi in pat inconjurati de o liniste tulburata de suspinele pictorului si de indemnarea blanda a tanarului de a se calma: ‘Shh!’
Aizawa il ruga pe Daisuke sa se intinda si sa-si desfaca picioarele pentru a se pune comfortabil peste el. Acesta facu cum i s-a spus si si il saruta pe crestetul capului.
Aizawa isi ridica privirea spre tanar si il saruta. Durerea, placerea, suferinta, spaima, iubirea erau toate sentimentele pe care le simtea in acel moment le-a depus in acel sarut mult mai intim decat celalalte. Nu era nevoie ca pictorul sa-i spuna pentru ca Daisuke a simtit nevoia acestuia de a auzi doua cuvinte magice.
-Te iubesc, i-a spus tanarul.
Aizawa i-a multumit zambindu-i si l-a sarutat din nou. Dimineata i-a prins imbratisati. Se priveau lasandu-si ochii sa vorbeasca in locul lor, inimile isi trimiteau reciproc mesajele pe care buzele nu erau capabile sa le spuna cu atata sinceritate.
Pictorul il mai saruta odata pe obraz si pe frunte spunandu-i ca va reveni spre seara apoi pleca.
Aerul diminetii era racoros, iar faptul ca nu a dormit prea mult facea sa-i fie si mai frig.
Intra in casa incercand sa o evite pe Mia, care tocmai iesise de la un dus si era imbracata intr-o camasa de noapte scurta din dantela si matase.
-Unde ai fost pana la ora asta? Unde ai dormit? Unde e Daisuke? De ce….
-Daca nu taci in momentul asta te omor! Nu am nevoie de interogatorii si mai ales, nu am nevoie sa-ti aud vocea de mata calcata pe coada! ii spuse si pleca in camera de oaspeti pentru a se culca.
Orele au trecut cu o rapiditate fulgeratoare. Aizawa a mers sa faca un dus, s-a imbracat, a impachetat ceva intr-o plasa si a plecat din casa sub privirea furioasa a Miei.
Daisuke il astepta cu cina pregatita, apoi un drum de petale de trandafiri rosii i-a condus pana la baia inspumata inconjurata de lumanari parfumate. S-au jucat cu spuma, au baut vin unul din gura celuilalt.
S-au spalat reciproc, atingerile lor provocandu-le foc in inima, foc ce aprindea tortele din trupurile lor. Pictorul il lua in brate si ii sterse bine corpul, apoi il lua si il duse in dormitor complet dezbracat. Sub privirea curioasa si putin tematoare a tanarului acesta scoase o paleta de culori si o pensula din plasa adusa de el. Se puse peste tanar si incepu sa picteze pe pieptul sau. Pensula ii gadila pieptul si atingerea sa ii provoca mii de fiori. Daisuke a inchis ochii si si-s muscat buzele pentru a nu elibera sunetele provocate de excitatie. Cu ochii inchisi incerca sa ghiceasca locurile in care pensula il atingea si se lasa purtat in deriva de betia fiorilor din care il destepta apoi un sarut al pictorului numai ca sa-l afunde intr-un tempul abisal al placerii si iubirii.
Era el, Aizawa, pictorul ce putea reda pe o panza franturi din paradis sau peisaje apocaliptice, desenele sale te pot face sa auzi coruri de ingeri sau voci groase de demoni din cavouri, e el barbatul ce l-a facut sa se indragosteasca in doua zile, persoana a carei atingere il trimite pe tinuturi neexplorate de iubire si el va fii posesorul unor buze catifelate, dulci precum mierea, rafinate ca matasea si delicate ca florile, el este prezentul pe care il iubeste si de care se bucura si viitorul pe care il doreste.
Cand pensula inceta a se misca deschise ochii si analiza desenul de pe pieptul lui: era o semiluna in mijlocul unor flori de imortele si irisi.
-Stii ce simbolizeaza aceste flori? Il intreba pictorul.
Tanarul dadu din cap in semn ca nu.
-Imortele simbolizeaza dragostea eterna, iar irisii reprezinta un mesaj. Impreuna alcatuiesc mesajul ca te voi iubi pentru eternitate, iar noaptea in care noi am devenit un singur trup a fost o noapte cu semiluna. Te iubesc!
-Si eu, ii zise Daisuke.
Capitolul 8- Declaratia
Daisuke dormea ca un prunc, iar Aizawa ii transmitea caldura corpului sau. Simtea respiratia tanarului adormit aproape de baza gatului sau, ii simtea bataile regulate ale inimii si decise ca era mai bine sa-l mute in pat. Il lua in brate usor pentru a nu il trezi si il aseza pe pat intinzandu-se langa el. Ii privi chipul dulce cu trasaturi inocente si adormi tinandu-l de mana.
O raza a lunii lumina dormitorul lor, iar stelele pareau ingerii care le faceau cu mana in stralucirea lor. Prin vis, Daisuke auzi strigatele infundate ale pictorului. Se trezi sa vada ce e cu acesta si il vazu zvarcolindu-se in pat transpirat si vorbind in somn.
- Aizawa, dragul meu, trezeste-te! spuse tanarul somnoros si speriat.
- Eu sunt! tipa pictorul trezindu-se si apoi incepu sa planga.
- Gata, e in regula. A fost un cosmar. Vino in bratele mele! ii zise tanarul.
Aizawa s-a lasat imbratisat de Daisuke si ii povesti de bolile mintale ale parintilor lui si de tot ce a fost nevoit sa suporte de la o varsta frageda.
Se intinsera inapoi in pat inconjurati de o liniste tulburata de suspinele pictorului si de indemnarea blanda a tanarului de a se calma: ‘Shh!’
Aizawa il ruga pe Daisuke sa se intinda si sa-si desfaca picioarele pentru a se pune comfortabil peste el. Acesta facu cum i s-a spus si si il saruta pe crestetul capului.
Aizawa isi ridica privirea spre tanar si il saruta. Durerea, placerea, suferinta, spaima, iubirea erau toate sentimentele pe care le simtea in acel moment le-a depus in acel sarut mult mai intim decat celalalte. Nu era nevoie ca pictorul sa-i spuna pentru ca Daisuke a simtit nevoia acestuia de a auzi doua cuvinte magice.
-Te iubesc, i-a spus tanarul.
Aizawa i-a multumit zambindu-i si l-a sarutat din nou. Dimineata i-a prins imbratisati. Se priveau lasandu-si ochii sa vorbeasca in locul lor, inimile isi trimiteau reciproc mesajele pe care buzele nu erau capabile sa le spuna cu atata sinceritate.
Pictorul il mai saruta odata pe obraz si pe frunte spunandu-i ca va reveni spre seara apoi pleca.
Aerul diminetii era racoros, iar faptul ca nu a dormit prea mult facea sa-i fie si mai frig.
Intra in casa incercand sa o evite pe Mia, care tocmai iesise de la un dus si era imbracata intr-o camasa de noapte scurta din dantela si matase.
-Unde ai fost pana la ora asta? Unde ai dormit? Unde e Daisuke? De ce….
-Daca nu taci in momentul asta te omor! Nu am nevoie de interogatorii si mai ales, nu am nevoie sa-ti aud vocea de mata calcata pe coada! ii spuse si pleca in camera de oaspeti pentru a se culca.
Orele au trecut cu o rapiditate fulgeratoare. Aizawa a mers sa faca un dus, s-a imbracat, a impachetat ceva intr-o plasa si a plecat din casa sub privirea furioasa a Miei.
Daisuke il astepta cu cina pregatita, apoi un drum de petale de trandafiri rosii i-a condus pana la baia inspumata inconjurata de lumanari parfumate. S-au jucat cu spuma, au baut vin unul din gura celuilalt.
S-au spalat reciproc, atingerile lor provocandu-le foc in inima, foc ce aprindea tortele din trupurile lor. Pictorul il lua in brate si ii sterse bine corpul, apoi il lua si il duse in dormitor complet dezbracat. Sub privirea curioasa si putin tematoare a tanarului acesta scoase o paleta de culori si o pensula din plasa adusa de el. Se puse peste tanar si incepu sa picteze pe pieptul sau. Pensula ii gadila pieptul si atingerea sa ii provoca mii de fiori. Daisuke a inchis ochii si si-s muscat buzele pentru a nu elibera sunetele provocate de excitatie. Cu ochii inchisi incerca sa ghiceasca locurile in care pensula il atingea si se lasa purtat in deriva de betia fiorilor din care il destepta apoi un sarut al pictorului numai ca sa-l afunde intr-un tempul abisal al placerii si iubirii.
Era el, Aizawa, pictorul ce putea reda pe o panza franturi din paradis sau peisaje apocaliptice, desenele sale te pot face sa auzi coruri de ingeri sau voci groase de demoni din cavouri, e el barbatul ce l-a facut sa se indragosteasca in doua zile, persoana a carei atingere il trimite pe tinuturi neexplorate de iubire si el va fii posesorul unor buze catifelate, dulci precum mierea, rafinate ca matasea si delicate ca florile, el este prezentul pe care il iubeste si de care se bucura si viitorul pe care il doreste.
Cand pensula inceta a se misca deschise ochii si analiza desenul de pe pieptul lui: era o semiluna in mijlocul unor flori de imortele si irisi.
-Stii ce simbolizeaza aceste flori? Il intreba pictorul.
Tanarul dadu din cap in semn ca nu.
-Imortele simbolizeaza dragostea eterna, iar irisii reprezinta un mesaj. Impreuna alcatuiesc mesajul ca te voi iubi pentru eternitate, iar noaptea in care noi am devenit un singur trup a fost o noapte cu semiluna. Te iubesc!
-Si eu, ii zise Daisuke.