Predestined paths

[Minnie]

@Bambilici: nu-i problema:*, si inca nu-l cun indeajuns pe Edi sa vezi ce-i poate pielea>:):)), iar in lipsa lui vei vedea ^^
@marya: multumesc pt urare si pt laude:* poi.. e cam devreme pt o despartire, cel putin deokmdata, sper sa iti placa si in continuare >:D<
@Japan Lover: ma bucur ca nu te-a dezamagit continuarea^^, sper sa iti placa si nextul, dar chiar sunt curioasa la ce te-ai gandit in continuare caci din cate spui, se pare ca ne-am ganti la acelasi lucru :))

Lectura placuta!:D

Cap 12: Subiect principal: Robert

Dupa ce am plecat de la aeroport, m-am gandit sa trec pe la Ioana. Desigur ca era cam devreme pana si pentru ea.. O zi rezista! mi-am zis. Am luat telefonul si am sunat-o. Dupa tonul somnoros mi-am dat seama ca inca dormea. Mi-a adresat cateva cuvinte „dulci” pentru desteptarea primita, apoi m-a rugat sa trec mai intai pe la Mec sa-i iau o cafea si ceva de mancare. Asa si am facut si mi-am luat si ceva pentru mine. Intr-o jumatate de ora parcasem masina la mine si doar am trecut strada. Am sunat insistent la usa. Stiam ca asta o enerva, iar eu ma distram nemaipomenit cand o vedeam ca se agita asa de dimineata.
- O sa-mi scot soneria, sa vad, atunci ce naiba o sa mai faci? a inceput sa tipe cand mi-a deschis usa invitandu-ma inauntru.
- O sa bat! am inceput sa rad si ca drept rasplata am primit o palma peste fund.
Ne-am indreptat spre camera ei si ne-am facut comode in patul mare si rotund. Era o incapere destul de mare, culoarea predominanta fiind un verde sters. Patul se afla in mijloc, in fata un tv suspendat si dedesupt biroul pe care se afla un laptop si cateva cartii si caiete, intr-un colt pe dreapta se afla un sifonier imens ce avea pe una din usii o oglinda. Rozalia inca era imbracata in pijamale de culoare crem, parul nu foarte scurt il avea prins intr-o coada la spate sus.
- Parintii tai? am intrebat-o sorbind din cafea.
- Sunt plecati de ieri la munte. Se intorc abia maine.
- Si cum se face ca Andrei nu a dormit aici?
- Vine asta seara. mi-a spus zambind si clipind des din gene. Dar lasa-l pe brunetu’ meu, si zi-mi, ce cautai la aeroport?
Am inceput sa-i povestesc tot. De la intalnirea cu fosta prietena a blondului pana la sarutul ce l-am primit inainte sa urce in avion. Ionici ma asculta cu sufletul la gura, chicotind si facand tot felul de afirmatii. Mai ca ii venea sa sara in sus de bucurie doar la gandul ca ar putea fii posibila o idila intre mine si Edi. Si mai ales, ca acum era si „ceva” din partea mea. I-am spus de Robert si mutarea lui si de faptul ca acest lucru nu m-a incantat cat probabil ar fii trebuit avand in vedere ca se presupunea ca asta imi dorisem din momentul in care am plecat din orasul natal. Pe deoparte a bucurat-o ce a auzit, dar pe de alta parte nu. Nu ii placea de el si nici nu il cunoscuse fata in fata. La acest aspect as putea spune ca se potrivea de minune cu frate’miu.
- Un lucru am sa iti spun scumpo: esti indragostita! Si norocosul nu e in niciun caz prietenul tau. mi-a facut cu ochiul. Sa nu mai vorbesc de Ed..
- Nu are cum! Cel putin, nu cred..
- Ori esti oarba ori tu chiar nu vrei sa vezi! Deci tie iti raman doar doua lucruri de facut, 1. desparta-te de gagica’tu si 2. pune gheara pe blondul ala pana nu ti-l fura vreo fufa!
M-a bufnit rasul. E nebuna! Dar in felul ei, stia sa ma inteleaga si cel mai important, sa-mi pastreze secretele foarte bine.
- Sincera sa fiu, el nu a fost niciodata asa.. Vreau sa spun ca a avut unele din cele mai dorite tipe si mereu „profita” cand i se puneau pe tava. Dar la tine...La tine a fost altfel si crede-ma ca nu face asta doar pentru ca e prieten cu frate’tu.
- Sau poate da. Nu e ca si cum eu as fii speciala sau mai stiu eu, vreo frumusete rara.
- Taci mah! Vorbesti numai si numai prostii.
Am impins-o in joaca, ea cazand pe spate in pat, iar eu m-am asezat alaturi. Privea tavanul ingandurata.
- Auzi, stii ce? M-am gandit la ceva. o privesc nedumerita ridicand din spranceana. Vreau sa-l cunosc pe Robert. Ce zici, maine intalnire in patru la film?
Am stat si am analizat situatia. Poate asa isi schimba parerea despre el si poate vor ajunge chiar prietenii.
- OK. S-a facut! i-am raspuns categoric.
Restul zilei am discutat despre alte subiecte, am vizionat cateva filme asta pana si-a facut aparitia Andrei si mi-am luat talpasita. Astia doi aveau nevoie de intimitate. Deea si Cosmin se pare ca erau plecati. Mi-am facut niste floricele si m-am dus in camera mea. L-am sunat pe Rob sa-l anunt in legatura cu filmul de a doua zi si a spus ca poate veni. Nu am stat mult la discutii caci avea ceva treaba, nu prea am inteles ce anume. Am incercat sa-l sun pe Edi, dar la fel ca si data trecuta, telefonul il avea inchis. M-am trantit in pat cu gandul sa vizionez ceva interesant la tv, dar oboseala si-a spus cuvantul si am adormit la scurt timp.
A doua zi am fost in picioare destul de devreme pentru o zi de Duminica. Mi-am facut obisnuita siesta de dimineata, apoi am coborat in bucatarie unde am luat micul dejun singura. Banuiesc ca cei doi inca dormeau. Dupa ce am terminat le-am lasat un bilet pe frigider sa stie de mine si m-am intors in camera mea sa ma schimb. M-am imbracat intr-o fusta neagra cu cateva desene albe ce ajungea pana la genunchii, pe dedesupt am luat un dres gen colant, in sus un maieu si un bolero in aceeasi combinatie de culori si in picioare am luat cizmele mele fara toc. Am coborat si am scos masina din garaj, indreptandu-ma spre casa lui Robert. Pe drum l-am sunat si desigur ca el inca dormea. Cand am ajuns la cabana am coborat din masina si m-am indreptat spre usa. Chiar inainte sa bat, cineva tocmai iesea din casa. Mai exact un baiat. Era cu mult mai inalt ca mine, semana foarte mult cu Andrei, diferenta o facea pielea lui alba ca neaua si modul ciudat de as aranja parul si anume, nici un fir din parul sau brunet nu era deranjat.
- Buna. m-a salutat cu zambetul pe buze. Tu trebuie sa fii prietena lui Robert, Alexandra.
- Da..Buna! spun usor surprinsa de afirmatia brunetului.
- Eu sunt Marius. mi-a intins mana prieteneste, prinzand-o pe a mea intr-o stransoare. Robi e in prima camera pe dreapta. mi-a facut loc sa trec pe langa el. Eu am plecat, ne mai vedem!
- Pa!
Am inchis usa. Ma aflam intr-un hol nu foarte larg, in fata era sufrageria si pe stanga se afla bucataria. Din holul principal, la dreapta ajungeam intr-un alt hol unde se aflau doua camere, iar la capatul acestuia baia. Am intrat in prima camera, cea a satenului. Era o dezordine de nedescris. Haine aruncate neglijent peste tot, cutii de bere si ambalaje de la cipsuri si ciocolata erau oriunde numai incosul de gunoi nu, care pe deasupra mai era si gol. Mi-am lasat sacoul pe singurul scaun aflat acolo, apoi am tras draperiile lasand lumina de afara sa patrunda in incapere si am deschis larg geamul pentru a aerisi.
- Bah, Mariuse, termina-te cu glumele astea! Ma doare capul si nu am chef, ce dracu’! tipa de-a dreptul iritat Rob, acoperindu-se cu patura.
Am prins pilota, tragand-o de pe el si lasand-o sa cada pe jos. Isi duse mainile in dreptul fetei, caci lumina de afara ii ingreuna pentru un moment vederea.
- Nu sunt glume si in niciun caz nu ma cheama Marius!
Stateam cu mainile in san dand dezaprobator din cap. S-a ridicat in sezut frecandu-se la ochii.
- Asa ne-a fost vorba? Trebuia sa te trezesti pana vin eu!
- Haide iubi, nu te supara! Vin-o incoa’!
S-a intins dupa mine, tragandu-ma in pat peste el. S-a rasucit ajungand deasupra mea. Ochii lui mari si caprui ma sfidau. A scos la iveala un zambet usor pervers, apoi m-a sarutat, apasandu-si delicat buzele peste ale mele.
- Putem sa facem ceva mai distractiv decat sa mergem la un film idiot! mi-a soptit la ureche in momentul cand mi-a eliberat gura .
A inceput sa ma sarute tandru pe gat „adulmecandu-mi” mirosul. Sunetul pe care l-a scos a fost cat se poate de animalic. Mana lui a coborat de pe abdomen pe picioarele mele ridicandu-mi fusta. Incepusem sa tremur usor si nu de placere. L-am impins, sarind din pat si aranjandu-mi tinuta. Respiram sacadat. El ma privea usor incruntat de gestul meu.
- Nu..avem timp, Rob! Intarziem la film, iar Ioana si Andrei se vor supara.
- Putem iesi altadata. Si oricum, nu iti fie teama, Marius vine abia diseara! s-a intins din nou dupa mine, dar m-am ferit.
- Nu, haide fugi si imbraca-te cat iti pregatesc un ceai si iti aduc o pastila pentru cap.
Am plecat din camera inainte sa mai spuna ceva si m-am indreptat spre bucatarie. Am incalzit apa intr-un ibric apoi am turnat-o intr-o cana in care se aflau doua pliculete de musetel. Am cautat si o pastila intr-unul din numeroasele sertare. Intre timp a aparut si Robert. Purta o pereche de blugi inchisi la culoare si un tricou negru ce ii venea ca turnat pe bustul bine sculptat.
- Poftim. i-am intins cana si pastila. Deci asta era „treaba” pe care ai avut-o aseara, sa bei?! tonul imi era serios.
A luat pastila si a dat peste cap ceaiul care era fierbinte, drept pentru care s-a ars zdravan. Nah, asa-ti trebuie!
- Iubita, nu au fost decat vreo doua beri cu tovarasi. Nimic mai mult. s-a apropiat de mine sa ma imbratiseze, dar m-am dat din calea lui.
- Haide, trebuie sa plecam! mi-am luat sacoul din camera lui, iar el geaca din piele din cuierul aflat pe hol si am iesit.
Am urcat pe locul soferului, iar el in dreapta mea. Pe drum am sunat-o pe Ioana. Tocmai plecau de acasa. Perfect! Am hotarat sa ne intalnim direct la mall. Am apasat si mai tare pe acceleratie, noroc ca strazile nu erau foarte aglomerate. Cand am ajuns, cei doi ne asteptau la o masa. Rozalia nu-l scapa din priviri pe prietenul meu.
- Iubitu’, ei sunt Ioana si Andrei! am spus cand ne-am apropiat de ei. Au strans mainile prieteneste, salutandu-se.
- Ne scuzati intarzierea, a fost din vina mea! a spus pe un ton parca de ingeras. Chiar m-a surprins gestul lui.
- Nici o problema. Si noi tocmai am ajuns! a spus brunetul. Haide-ti, am luat deja biletele!
Ne-am indreptat cu toti spre sala de cinema si ne-am ocupat locurile. Vizionam o comedie romantica. Robert nu prea era atent la marele ecran, ci la mine. Din cate observam, nu ii trecuse infierbantarea de dimineata. Incepeam sa cred ca gandul de a o face in locuri nu tocmai decente il excita.. Pff! Mi-am scuturat capul usor amuzata de propriile-mi ganduri. Dupa film am mers sa mancam si sa bem ceva. Discutia noastra a pendulat din subiect in subiect, care mai de care mai interesante sau mai putin interesante. Ma bucuram sa vad ca Andrei se intelegea si era destul de deschis cu prietenul meu, pe cand Ionici inca avea o oarecare retinere. Dar nu ma deranja acest lucru atata timp cat nu era grosolana in fata lui si pana la urma, asta era doar prima intalnire. Cu timpul, mai mult ca sigur isi va schimba parerea. Cel putin, asa credeam.
- Ia te uita peste cine am dat! Cred ca e adevarat ce se spune: „cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa”. Tu ce parere ai, Alexandra?
Parca 1000 de table erau zgariate in acelasi timp de 1000 de unghii. Doar asa as putea descrie cum a rasunat vocea ei pentru mine in acel moment. Parca totul se derula cu incetinitorul. M-am intors cu fata spre ea. Lavinia isi tinea mainile in san privind sfidator spre mine. Purta o fusta scurta lucioasa, alba, in sus o bluza roz decoltata ce lasa la vedere sanii ei mari si nu numai, sutienul negru ce nu se potrivea de nici un fel si in picioare avea cizme albe cu toc cui. Atentia mi-a fost captata si de machiajul strident aplicat, iar parul lung si blond il avea indreptat, de aceasta data. Fatuco, tu realizezi cate grade sunt afara? Totusi era inca iarna, iar cerul inca se mai scutura de fulgii mici de nea. Am schitat un zambet cat se poate de neprietenos. In acel moment cred ca rozalia a realizat cine e blonda oxigenta. S-a apropiat salutandu-i din cap pe cei aflati la masa. Pot sa jur ca iubitul meu mai ca o sorbea din priviri, iar ea profita la maxim de acest lucru.
- Nu stiu despre ce vorbesti. i-am raspuns intr-un tarziu.
- Robert! se ridica acesta cuprinzandu-i mana intra sa. Si al tau care e, scumpete? ma uitam la el surprinsa, iar Ioana mai ca l-ar fii snopit cu bataia in secunda urmatoare.
- Lavinia! a spus pe un ton cat se poate de...gretos. Imi venea sa vomit, nu alta!
- In caz ca simturile tale nu te-au parasit, eu inca sunt aici! m-am rastit catre Rob.
Si-a relut locul langa mine incercand sa ma impace, dar l-am impins. Blonda ne privea, analizandu-ne.
- Ah, sunteti foarte simpatici! Faceti un cuplu minunat. nu am auzit o afirmatie mai falsa ca a ei si nu ca sens, ci felul cum a „scuipat” acele cuvinte. Draga, chiar ma bucur ca ai realizat ca iti sta mai bine langa satenul asta bine facut. il vedeam pe Robi cum isi scotea mandru pipetul in fata. E un nimic blondul ala pe langa el.
- Care blond? tonul ii era serios si am vazut cum s-a incruntat spre mine.
- Glum...
- Ups! m-a intrerupt Lavinia, ducandu-si mana la gura. Vai, scuza-ma! Ce gura mare am! Nu credeam ca subiectul Eduard e tabu. se uita in dreapta si in stanga ca si cum facuse o gafa nevinovata.
- Poftim? Eduard?! se rasti catre mine. Sper ca ai o explicatie si sper sa fie una buna!