Illusion’s Highway [yaoi]

[myuu]

Mdah am scris foarte "repede" :)) In orice caz, multumesc mult de comentarii, ma bucur ca va place:D
Am gasit o poza pentru Shun, datorita lui Kaname [multumesc Kame:*:X], asa ca am s-o postez acum. P.S. nu luati in seama banii aia de pe acolo:))

Capitolul 5: After the rain, it is still gloomy

Imping usa masiva de lemn si imediat dau de luminile puternice ale localului. Decorul modern al barului Fantasy, unde obisnuiesc sa-mi petrec timpul, nu se potriveste deloc cu intrarea modesta. Ciudat, pana acum nu-mi pusesem problema asta, nu sunt chiar atent la detalii. Inaintez pe culoarul dintre canapele si ma asez la masa la care il vad pe Jinsei, un prieten inca din copilarie. Se poate spune ca am crescut impreuna fiindca el locuia la cateva case departare de mine. Era mai mare cu doi ani, insa cine ne vede impreuna mereu zice ca suntem de aceeasi varsta. Ma pun pe fotoliul din fata lui, iar el ma saluta vesel cu un zambet larg pe fata:
- Hei Shun, nu te-am mai vazut de mult. Cum merge la scufundari?
- M-am lasat...I-am raspuns scurt lasandu-l sa creada ce vrea despre motivul pentru care am facut-o. El m-a privit putin intrigat, dar a decis sa nu ma intrebe nimic. Hai sa bem ceva.I-am spus eu putin cam abatut, cred ca era din vina tampeniilor alea...dar a fost dragut cat a durat. Mda, „dragut” nu cred ca este adjectivul potrivit, mai degraba „incitant”.
I-am facut semn unei fete care lucra la bar, iar ea a venit imediat sa ne ia comanda.
- Cu ce sa va servesc? A spus afisand un zambet fals, cat pot sa urasc prefacatoriile. Dar nu e vina ei, asta ii cere slujba pe care o are, poate ca nici ea nu si-ar dori sa ranjeasca la fiecare client, insa ar risca sa-si piarda locul de munca. Si totusi, cu mine ar putea sa inceteze sa mai fie atat de excesiv de binevoitoare, ma lasa rece. M-am prefacut ca ma gandesc putin, desi stiam ce vreau sa comand inca dinainte.
- Doua Jack Daniel’s si mai vedem dupa.
Imediat ce a plecat, Jinsei s-a uitat lung dupa ea si o grimasa si-a facut aparitia in coltul gurii. Nu stiu ce putea vedea la blonda aia, bine, avea ce-i drept un piept foarte generos, iar picioarele care-i ieseau de sub fusta scurta erau intr-adevar perfecte, insa un tip ca mine nu poate intelege. Baietii mi se par interesanti, fetele enervante.
- Vad ca incepi de dimineata cu bautul...
- Cine vorbea, nu-mi spune ca esti aici pentru un suc de morcovi. I-am spus sarcastic, iar el s-a lasat pe spatarul canapelei cautandu-si o tigare in pachetul din buzunar. Si-a dat parul roscat care-i intra in ochii caprui apoi a luat bricheta alba de pe masa.
Mi-a intins si mie pachetul ghicindu-mi gandurile, iar eu am scos o tigare multumindu-i din priviri. In urmatoarele secunde a venit si comanda, iar Jin a profitat de ocazie pentru a vorbi cu tipa si a-i cere numarul de telefon. Dupa ce s-a indepartat suficient cat sa nu ne mai auda, roscatul s-a intors catre mine:
- Tu cu cine ti-o mai tragi? M-a inrebat mai mult in gluma, apoi a dus paharul de wisky la gura pentru a lua o inghititura sanatoasa.
- Teru. I-am raspuns scurt, iar el s-a innecat si a inceput sa tuseasca ceea ce m-a facut putin sa ma amuz. Imi place un alt tip la care si locuiesc, dar...
- Crezi ca nu e interesat? M-a intrebat el inainte sa termin eu de vorbit.
- Nu e vorba de asta, chiar cred ca ma place putin, doar ca...nu vreau sa-i complic viata. Hai s-o lasam asa, ok? I-am spus satul de discutia asta, iar el a schimbat subiectul realizand ca nu va scoate mai mult de la mine.
De obicei vorbesc cu el despre problemele mele, dar acum nu stiu ce as putea clarifica, nu i-ar fi placut sa auda povestea de noaptea trecuta. Cat despre Kai, asa va ramane, fiecare cu treaba lui si ar trebui sa incetez cu saruturile alea, nu vreau sa-i dau sperante false, oricum si el e nehotarat.

Ametit de alcool si totodata resimtind oboseala din cauza ca noaptea trecuta nu dormisem deloc, l-am rugat pe Jin sa ma duca acasa cu masina lui – avantajele de a fi major. A acceptat fara sa stea pe ganduri, iar eu i-am spus adresa lui Kai.
In timp ce masina mergea, am aruncat o privire catre ceasul de langa volan, era abia ora unsprezece. Se pare ca Jin nu avusese somn in dimineata asta, de obicei nu-i asa matinal. Am deschis radioul cautand un post de muzica care sa-mi placa, dar nu era nicio melodie de doamne ajuta, asa ca l-am inchis la loc. In scurt timp m-am vazut in fata blocului si mi-am luat ramas bun de la Jin intrand in scara. Odata ce am ajuns in fata usii, am folosit cheia de rezerva pe care o primisem si am intrat inauntru.
Inaintand prin holul intunecat, linistea devenea tot mai evidenta, pasii mei fiind singurii care spargau tacerea de gheata. Ma gandeam ca inca doarme asa ca am mers incet catre camera mea. Cand am trecut prin fata sufrageriei, am observat usa intre-deschisa asa ca am decis sa arunc o privire inauntru. Kai dormea ghemuit pe canapea, cu capul rezemat de niste pernute fantezie, iar parul blond ii era ravasit in toate directiile. Purta numai un tricou pe el si m-am gandit ca trebuie sa-i fie destul de frig.
L-am luat in brate pentru a-l duce in camera sa, insa nu am fost destul de atent cat sa nu-l trezesc:
- Shun...Ai venit in sfarsit acasa. Mi-a spus in timp ce ochii lui verzi ma urmareau cu privirea. Mi-a apucat cu ambele maine tricoul pe care-l purtam si si-a ingropat capul in pieptul meu.
Nu-mi vine sa cred ca el ma asteptase toate noaptea treaz...Chiar nu-si da seama cine sunt? Sau mai bine zis: cum sunt. Nu merit sa-si faca griji pentru mine, eu, spre deosebire de el, sunt mult mai indiferent.
L-am desprins de la piept si l-am pus in pat, invelindu-l cu o patura grosuta ca sa nu-i fie frig. Eram extrem de protectiv pentru felul meu de a fi, dar macar atata recunostiinta puteam sa am. Am inchis usa. apoi m-am dus catre camera mea. Nu m-am mai schimbat de haine, eram prea obosit, iar camera se invartea cu mine asa ca m-am asezat in pat si somnul m-a cuprins imediat.

Cand am deschis ochii era complet intuneric in camera, doar cateva lumini de pe strada taiau intunericul dens ca niste sabii infinite. Mi-am ascuns capul in perna incercand sa mai dorm pentru ca ma durea capul, dar stomacul a inceput sa-mi protesteze nemultumit. M-am ridicat din pat cam neglijent reusind sa trantesc lampa de pe noptiera, insa a aterizat pe covor asa ca nu s-au creat daune prea mari. Am ridicat-o pentru a pune-o la loc si atunci am auzit usa deschizandu-se.
- Am auzit ca te-ai trezit si m-am gandit ca trebuie sa-ti fie foame.
Kai a intrat putin nesigur, se gandea probabil ca m-as putea supara ca a intrat neanuntat in camera. Avea in mana o tava pe care pusese niste snitele, ba chiar si o bucata dintr-o parajitura de casa ce avea in interior vanilie si cirese. Arata atat de apetisant, iar zaharul vanilat de desupra ii dadeau un aspect placut, insa pe mine gustul ma interesa cel mai mult. S-a apropiat de mine vesel si mi-a asezat tava pe picioare, asta pentru ca eu inca stateam pe pat.
- Aa...multumesc...cred. I-am spus inainte sa ma apuc sa mananc. Am luat o muscatura dintr-un snitel in timp ce eram privit insistent de Kai asa ca m-am oprit sa vad care era problema.
- Nu-ti place? M-a intrebat cu o urma de teama in voce.
- Bineinteles ca-mi place, doar ca...Pana acum nu mi-a mai adus nimeni masa la pat, sau sa gateasca ceva special pentru mine. Multumesc, sincer.
I-am ciufulit suvitele moi si i-am oferit cel mai cald zambet de care eram in stare. Intr-un fel gaseam in pustiul asta tot ce as fi vrut vreodata, dat stiam ca el nu este pentru mine sau pur si simplu nu voiam sa fiu cu el mai mult decat ca prieten. Nu era genul meu sa fiu fidel, nu voiam sa-l ranesc.
Dupa ce am mancat tot, mi-a adus si un pahar de suc. In alte conditii as fi ras spunandu-i ca nu am mai baut suc de la paisprezece ani, dar acum l-am terminat pe tot dintr-o data. Avea un gust dulceag, de piersici, in orice caz, era suportabil.
A stans apoi vasele si a plecat catre bucatarie sa le spele. Nu voiam sa-l transform intr-un scalv totusi, asa ca m-am dus sa-l ajut, macar puteam sa ma ocup de farfurii. M-am dus catre bucatarie cu gandul de a lua si o pastila de cap daca tot ajunsesem acolo.
- Lasa-ma sa ma ocup eu de vase. Um...daca tot sunt nou prin casa, poti sa-mi dai tu o pastila de cap, te rog?
- Sigur...Hei, ma intrebam....daca...nu...vrei sa mergi...undeva cu seara asta in mine, adica, vreau sa spun, cu mine in seara asta. A spus el balbaindu-se si la sfarsit s-a inrosit tot la fata. Am incercat sa ma abtin si sa nu rad apoi i-am raspuns.
- Mi-ar placea, dar nu pot. Ramane alta data, bine?
Sau niciodata. Chiar speram sa nu ma intrebe asta, nu voiam sa-l refuz, iar acum cand ii vedeam chipul dezamagit mi se facea mila de el. Ah e numai vina lui ca se comporta atat de dulce incat ma innebuneste, sa nu mai pun la socoteala cum arata. Poate o sa-l imbat odata ca sa ma culc cu el, nu, trebuie sa-mi scot asta din cap, nu se va intampla.
Am terminat toate vasele de spalat, inclusiv pe cele in care gatise, si, din fericire, nu am spart nimic. Eram un adevarat dezastru prin bucatarie, dar de data asta am reusit sa nu fac pagube, pot spune ca am avut noroc. M-am dus sa ma imbrac pentru a iesi intr-un club, cu cine nu era o problema, aveam sa gasesc repede. Mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni albi si o camasa de aceeasi culoare pe care am lasat-o putin deschisa. L-a sfarsit mi-am pus bratara cu zale pe care o purtam mai mereu si cercelul micut din ureche apoi m-am dat cu putin parfum si eram gata.
L-am salutat pe Kai in graba in timp ce il sunam pe Jin. Aveam anumite avantaje cand mergeam cu el cum ar fi transportul asigurat si faptul ca, daca se lua cineva de mine, aveam spatele pazit, desi ma descurcam si eu sa impart cativa pumni la nevoie.
Cand am iesit in fata blocului, am observat ca ma astepta o masina neagra ce parea a fi a lui Jin. Ma gandeam ca fusese foarte rapid, insa cand m-am apropiat, mi-am dat seama ca ma inselam. Geamul din partea soferului a fost coborat incet, cu sunetul caracteristic si am putut sa-i vad figura cunoscuta a lui Daito. „Nu acum” mi-am spus in gand si am dat ochii peste cap. Incepea sa ma agaseze grija lui, desi stiam ca era normal sa se ingrijoreze, era deja prea de tot. M-a fixat cu privirea pentru a-mi arata ca era serios, apoi mi-a adresat cateva cuvinte:
- In sfarsit te-am gasit. Urca!