Every girl needs her own Prince - Charming

[Nya.]

@Minnie Mouse - Mulţumim de comment! ^^ Ne bucurăm că`ţi place, iar această Aya este una din cele o groază de fete cu care s`a 'culcat' Shu. ^^
@Live And Die For Metal - Era şi cazu` să laşi comment, so sankyu. ^^ Nu prea vrem nici noi să facem ceva tipic... Şi mie îmi place personalitatea lui Shu. :)) Oricum, nu`ţi putem spune dacă Alice va fi sau nu doar o distracţie pentru el. : D
Hope you`ll like this chapter! ^^

[center]Capitolul 3
Alice P.O.V.[/center]

În timp ce îmi dădeam palme peste faţă, mă gândeam la prostia mea. Nu ştiu cum am putut crede că Shu ar putea să nu fie asaltat de fete la fiecare pas. Chiar când să intru în clasă, brunetul mă prinse din urmă şi mă lipi de perete, ţinându-mi mâinile, în timp ce mă privea în ochi, cu un zâmbet ce nu prevestea nimic bun. Am încercat să mă zbat, dar am eşuat, băiatul fiind mult mai puternic decât mine. Îmi studie corpul şi îşi linse buzele. Uram ca cineva să facă asta când mă privea. Îşi aplecă capul spre mine şi îmi muşcă buza inferioară, dându-mi sângele. Am ţipat uşor, în timp ce el îmi lingea picăturile de sânge, care îmi ajunseseră acum până la gât. Şi-a unit buzele cu ale mele, strecurându-şi brutal limba printre ele. Îmi explora fiecare colţişor al gurii, în timp ce eu doar stăteam ca o marionetă. Voiam asta, dar nu-mi plăcea. A rupt uşor sărutul, apoi m-a lăsat pe hol, în timp ce eu încercam să mă calmez pentru a intra în clasă. Am tras aer în piept şi am intrat, scoţându-mi cartea de engleză şi un caiet. Profesorul intră în clasă şi se aşeză la catedră. Noilor mei colegii le dădu nişte exerciţii, iar pe mine mă ascultă în engleză. Era clar că voi şti, doar în California vorbeam engleză. Mi-a zâmbit mulţumit şi mi-a spus:
- Din moment ce vorbeşti aşa bine, te voi ruga să-l meditezi şi pe domnul Shu. El a decăzut foarte tare.
Îl privi dezamăgit, clătinând din cap. M-am dus înapoi în bancă, înjurând în sinea mea. Asta însemna că îl voi vedea mai des decât voiam. Orele au trecut repede, nu prea eram atentă. Când m-am ridicat din bancă, Shu mă prinse de mână şi-mi zise:
- Când începem meditaţiile?
- Când vrei tu, i-am răspuns cu jumătate de gură.
- Azi la opt e bine?
Am dat din cap şi am plecat. Când ieşeam din şcoală m-am întâlnit cu Aiko şi am plecat împreună. Mă întrebă ce am, căci arătam groaznic. I-am spus că îi zic acasă. Mi-am trecut o mână prin părul roşcat, gândindu-mă dacă îi voi putea spune brunetei adevărul. Am ajuns acasă şi am intrat, descălţându-ne, apoi mergând în living. Ne-am aşezat pe canapea, iar Aiko mă privi cu subînţeles.
- E vorba de Shu, un coleg, iar el... am început eu, dar ea mă întrerupse cu un glas plin de dispreţ.
- Este cea mai îngrozitoare persoană pe care o cunosc. A dezvirginat toată populaţia feminină din şcoală, mai puţin pe mine. Sfatul meu este să nu te încurci cu el. După ce şi-o trage cu o fată, o aruncă la gunoi.
- Nu-mi place, stai liniştită. Dar cred că a pus ochii pe mine.
- Este şi normal. Eşti nouă, arăţi bine şi pari foarte inocentă şi naivă. Doar că să ai grijă. Nu vreau să te rănească.
Se apropie de mine şi mă îmbrăţişă. Cu siguranţă începea să-mi placă de Aiko. Aceasta îmi spuse că se duce să facă ceva de mâncare, iar eu m-am dus la mine în camera, pentru a mă pregăti de întâlnirea de studiu cu Shu. Mi-am scos din dulap o rochie neagră cu buline albe, fără mâneci destul de scurtă, şi apoi am mers spre baie. Am lăsat rochia pe stinghia de lemn din încăpere şi am intrat în duş. Picăturile de apă cădeau pe corpul meu, simţind ca şi cum mii de pietre îmi acaparau trupul. Am ieşit, înfăşurându-mă într-un prosop, apoi îmbrăcându-mă. Mi-am pieptănat părul şi mi-am pus o bentiţă albă în el. Am părăsit baia, luându-mi din dulapul de pantofi nişte bascheţi negri. Am coborât la parter, uitându-mă după Aiko, apoi am strigat-o.
- Aici sunt, zise ea din bucătărie. Ţi-e foame?
- Nu. Voiam să-ţi zic că ies puţin.
Veni din bucătărie şi mă analiză. Dădu aprobator din cap la vederea vestimentaţiei mele, apoi mă întrebă:
- Unde ieÅŸi?
- Îi dau meditaţii unui coleg, am spus eu evitându-i privirea.
Mi-a zis un pa lejer, fără să mă mai întrebe numele colegului. Am ieşit din casă şi am intrat în maşină, rugându-mi şoferul să mă ducă la adresa lui Shu, pe care o citeam de pe o foaie. Nu ştiu ce m-a făcut să merg la el. O voce din capul meu îmi spunea că fac o enormă greşeală, dar nu puteam să nu îl întâlnesc. Şoferul puse frână şi îmi zise că am ajuns. Am coborât uşor şi apoi am sunat la uşă. În prag stătea Shu, care mă privi blând. Expresia îi era atât de schimbată, faţă de zâmbetul lui pervers, încât am crezut că are un frate geamăn. Dar ştiam că el era. M-a poftit în casă, conducându-mă în living. Am luat loc pe o canapea din piele neagră şi am îndrăznit să-l întreb:
- Unde sunt părinţii tăi?
- Ei stau în Egipt, a răspuns el plictisit. Uite, voiam să vorbesc cu tine. Ce s-a întâmplat la şcoală, azi... ei bine, îmi pare rău.
- Mie nu, am ÅŸoptit.
S-a uitat şocat la mine, parcă nevenindu-i să creadă. A deschis gura, dar apoi a închis-o la loc. Am încercat să rectific:
- Adică a fost o experienţă interesantă, dar nu vreau să se repete.
Totuşi eu ştiam că voiam să o facă din nou. Nu voiam să recunosc, dar fusese foarte plăcut să îi simt corpul lângă al meu. În ciuda a tot ce îmi spusese Aiko, nu puteam opri sentimentul ce îl aveam pentru el. Dar ce era acel sentiment? Atracţie, iubire? Nici eu nu ştiam şi credeam că nici nu voi şti.