26-12-2009, 12:39 AM
Merry X-mas, people of Animezup!
Craciun fericit tuturor! Sper ca Mosul v-a adus exact ceea ce v-ati dorit. Mie mi-a adus asa ca am decis sa va fac si eu un mic cadou. Un inceput de yaoi pentru acest fic. Cause we all love yaoi and can't get enough of it.
E greu de crezut că în zilele acelea încă mai existau persoane care se credeau a fi luptători admirabili, din garda împăratului sau în slujba shogun-ului. Înfluenţele trecutului nu puteau fi trecute cu vederea, dar era momentul ca Japonia să se trezească la realitate şi să abandoneze anumite credinţe.
Nu era o problemă, dacă asta aţi înţeles că am vrut să zic. Era doar ciudat pentru cineva care a trăit toată viaţa într-o ţară complet diferită din toate punctele de vedere. Era oarecum jenant să meargă pe stradă şi să vadă oameni îmbrăcaţi în ceea ce ei ar numi halate de baie frumos colorate. La femei mai mergea, însă bărbaţii îl făceau pe tânăr să îşi dorească să plece cât mai repede.
Nu ar fi rezistat nici o zi în acele haine. Nici acasă nu îi prea plăcea să umble atât de dezbrăcat. Se simţea vulnerabil sau dezgolit, iar asta îl făcea să se simtă mult prea delăsător.
Şatenul se plimba de colo în colo ca un leu în cuşcă, neştiind ce anume ar trebui să facă pentru ca timpul să treacă cât mai repede. Era una atunci când se aflau şi prietenii lui prin preajmă. Desigur, Ken era un idiot şi Rei era mult prea preocupat să creeze o lume mai bună pentru cei din jur, aşa că de multe ori termina prin a se întreba ce opţiuni are pentru a se putea distra puţin.
Kano era genul de persoană care detesta lucrurile plictisitoare. Cu cât ceva era mai plictisitor, cu atât devenea mai enervat şi mai pus pe harţă. Căuta în mod constant noi modalităţi de a se amuza, iar acesta era probabil explicaţia cea mai corectă a comportamentului său. Se aventura în prietenii cu oricine, sperând că acele noi persoane aveau să îl facă să se simtă mai bine şi mai comfortabil. Nu căuta o distracţie periculoasă ci doar ceva interesant care să îl facă să râdă, să se simtă bine.
În acel oraş nu părea a fi nimic de genul ăla. Toţi duceau o viaţă mult prea monotonă, prea banală.
A oftat adânc, apoi a privit cerul înserat, crezând că acesta avea să îi ofere un răspuns sau să îi dea o idee. Veşnica lui sursă de inspiraţie care niciodată nu l-a dezamăgit şi-a făcut treaba şi de această dată. A dat din cap, semn că înţeles ce anume trebuie să facă chiar dacă nimeni nu îi spusese nimic, apoi s-a îndepărtat cât mai mult de zona aglomerată din centru şi a căutat să ajungă până aproape de râu. Nu s-a gândit că ar fi periculos să părăsească oraşul şi să se aventureze de unul singur pe acolo. Şi-a spus că măcar aşa va putea dormi puţin şi apoi motiva că s-a regăsit în natura înconjurătoare care l-a purificat şi i-a deschis mintea. Cu alte cuvinte, avea să tragă chiulul şi apoi să se justifice folosind cu totul alte cuvinte pentru a caracteriza lenevia din el.
Nu a trebuit să caute mult pentru că a găsit destul de rapid un loc numai bun pentru asta. A zâmbit şi s-a apropiat, dar imediat apoi a observat o sabie lăsată la pământ şi s-a hotărât să o ridice. De îndată ce a pus mâna pe ea, a auzit un icnet venind din apropiere şi a crezut că cineva este atacat. A mai făcut câţiva paşi, apoi s-a blocat.
Lipit de un copac, un bărbat se tot freca de scoarţa acestuia, gâfâind puternic, în timp ce un altul se afla în spatele lui şi se împingea cu forţă în el. Dacă lua în considerare absenţa hainelor, chipurile lor roşiatice şi sunetele interesante pe care le scoteau, era uşor să ajungă la concluzia că cei doi făceau sex. Când a realizat asta, sabia i-a căzut din mână şi s-a lovit de una din pietrele aflate pe jos.
A înghiţit în sec şi s-a pregătit să se îndepărteze, dar cineva l-a prins de ambele mâini, întorcându-i-le la spate şi apoi trântindu-l cu totul la pământ. Una din mâini a apăsat cu putere pe capul lui, făcându-l să înghită puţin praf şi câteva pietricele mici, în timp ce cealaltă l-a strâns cu putere de încheieturi şi a refuzat să îl mai elibereze.
- Au! a strigat rapid, încercând să scape. Era inutil. Şi-a dat seama de îndată ce genunchiul agresorului s-a aşezat pe spatele lui şi întreaga greutate a trupului necunoscutului s-a lăsat peste al lui.
- Nu am mai văzut pe nimeni îmbrăcat aşa. Cine eşti? s-a auzit vocea acelui bărbat, de îndată ce l-a prins pe şaten de păr şi l-a ridicat câţiva centimetri mai sus.
- Mă doare, a icnit, sperând că măcar avea să fie tratat cu delicateţe dacă nu se putea să fie lăsat în pace.
- Nu prea ne plac spionii pe aici. Sau eşti un pervers şi te-ai hotărât să urmăreşti spectacolul fără să plăteşti?
Întrebarea l-a cam făcut să îşi piardă cumpătul. Cum putea fi el perversul când doi bărbaţi în toată firea făceau un lucru atât de indecent la nici 40 de metri depărtare, lipiţi de un copac? Dacă ar fi fost el acel arbore, i-ar fi înjurat de mama focului. Bine, copacii nu pot înjura, dar nu conta. Era repugnant. Şi-a ridicat chipul spre individul ce încă îl ţinea strâns de păr şi i-a oferit o privire ucigătoare.
- Nu ştiam că trebuie să cumpăr bilete, a mârâit printre dinţi, continuând să se uite urât la celălalt.
- Măcar nu negi că te-ai uitat, a răspuns celălalt.
- Mi-ar fi fost cam greu să ignor din moment ce fac „aia†tocmai „acolo†unde „toţi†îi pot vedea, a rostit pe acelaşi ton, punând accent pe anumite cuvinte pentru a scoate în evidenţă dispreţul său.
După câteva zgomote scurte, un al doilea bărbat şi-a făcut apariţia lângă ei. Doar Kano purta costum, ceilalţi erau îmbrăcaţi în kimono, dar îşi păstrau un aspect mai barbar şi mai mizerabil decât oamenii din oraş.
- Să il ducem şefului, a rostit nou venitul, ridicând acea sabie de la pământ. Aceeaşi sabie care l-a băgat pe şaten în probleme.
A fost târât într-un soi de peşteră, catacombă sau ce mai era ea. Un loc umed, lipsit de prea mult aer, clar murdar şi privat de privilegiile lumii civilizate. Câteva materiale erau înşirate pe ici pe colo, lângă ele nişte kimono-uri, pe alocuri câteva săbii şi câteva blăniţe, apoi o grămadă de osicioare. A înghiţit în sec, sperând că acele oase nu proveneau de la oameni.
Era un pic speriat, oricine în locul lui ar fi fost, dar mai degrabă indignare. Ce anume făcuse el ca să merite să ajungă într-un loc ca acela, în care numai oameni ai străzii ar fi putut locui?
Un al treilea bărbat şi-a făcut apariţia. Părul îi era lung până la cot, de un negru închis, strălucitor, ochii negri, strălucind, iar haina pe care o purta părea mult mai dichisită decât a celorlalţi.
- Şefule, tipul ăsta trăgea cu ochiul la Moko şi Iwase. Părea atât de captivat, a chicotit acelaşi individ care nu doar îi scrântise mâna, dar îl şi lăsase fără câteva fire de păr.
Ar fi comentat, sau cel puţin ar fi vrut să facă asta, însă a decis că nu se merită să discute cu genul acela de persoane şi să îşi piardă vremea. Era pregătit să se comporte ca un adevărat nobil şi să nu cedeze în faţa lor până când a văzut rânjetul de pe chipul brunetului. Prea brusc, a fost lăsat în pace şi cei doi au dispărut, înauntru rămânând doar el şi sadicul ce punea ceva la cale.
- Îmi cer scuze pentru ei. Se pare că nu sunt obişnuiţi cu străini, a rostit calm, făcându-i semn lui Kano să se apropie cu încredere.
Şatenul doar l-a privit suspicios, apoi a făcut doi paşi în faţă. Bărbatul din faţa lui cu siguranţă arăta mai bine decât cei pe care îi văzuse până atunci. Cel puţin, era îngrijit şi nu mirosea a nespălat. Da, avea şi trăsături faciale destul de frumoase, însă nu asta îl interesa în acel moment.
A rămas neclintit timp de câteva secunde, apoi a făcut cale întoarsă şi s-a grăbit spre ieşire.
Din nou, a fost prins de încheieturi şi oprit în loc. Se pregătea să răsufle uşurat când nu şi-a mai simţit mâinile răsucite, însă s-a trezit icnind când ceva l-a zgâriat cu putere pe burtă.
Brunetul îl prinsese şi îl oprise cu totul, reuşind să îi blocheze orice mişcare şi să îl ţină în loc, apoi şi-a strecurat propriul braţ pe sub sacoul şi cămaşa lui Kano, doar pentru a îl răni cu unghiile sale.
- Avem o vorbă pe aici. Cei ce urmăresc o asemenea activitate, o fac doar pentru că îşi doresc să participe şi ei, a vorbit din nou, muşcând urechea dreaptă a captivului.
Ciudat sau nu, trupul său nu tremura. Era şocat şi uşor cutremurat de tot ceea ce se întâmplase doar pentru că lui i se făcuse somn şi decise să se aventureze departe de oraş, însă ar fi trebuit să simtă ceva mai multă repulsie pentru toate astea. Totuşi, nu mai era plictisit şi doar asta conta.
- Ce vrei să spui? a întrebat încet, de îndată ce a simţit limba brunetului coborându-i pe gât.
- Am să îţi satisfac nevoile, a răspuns celălalt, coborându-şi mâna până la prohapul pantalonilor şatenului, deschizându-l lent.
Acum era sigur că vrea să comenteze, însă nu a mai avut timp. Bărbăţia i-a fost prinsă în strânsoarea puternică a celuilalt şi apoi încet masată pe întreaga sa lungime. A încercat să se ghemuiască şi să scape cumva, însă un singur pas înapoi l-a ajutat să facă cunoştiinţă cu trupul ferm şi solid al omului peşterii.
Nu şi-a prea dat seama când a rămas fără sacou, dar a devenit pe deplin conştient când nu a mai simţit o bună parte a materialului cămăşii sale.
- Fii serios. E dezgustător, a strigat rapid, lovindu-l pe brunet direct în faţă cu piciorul său.
A încercat să profite de ocazie şi să se furişeze afară, însă norocul nu era de partea lui. S-a împiedicat de o piatră, apoi a avut ghinionul să îşi lovească capul de o alta, mult mai mare şi mai ascuţită. Era clar. Avea să moară acolo, în compania unui barbar, fără să îi mărturisească lui Rei că el i-a furat blocul de schiţe, fără a îi dezvălui lui Kano unde se aflau lucrurile sale mai de pret, şi, mai ales, fără a mânca vreodată sufleu. Nu a murit.
Capul îl dorea îngrozitor şi putea jura că mii de ciocănele mititele s-au decis să se lovească de fruntea lui. Simţea ceva umed pe trupul său, dar niciodată în acelaşi loc. Era cumva o senzaţie destul de plăcută. Îl răcorea, dar îi şi ţinea cald în acelaşi timp. Era cam răcoare ce e drept, însă măcar se afla undeva pe o suprafaţă plană, lipsite de alte obiecte periculoase. Am zis obiecte, nu oameni.
A clipit des şi a încercat să îşi deschidă ochii, însă imediat apoi a preferat să nu o fi făcut niciodată.
Brunetul îşi lipea buzele de pieptul şatenului, scoţându-şi limba şi lăsând-o să facă zeci de cerculeţe în aceeaşi zonă, undeva în apropierea sfârcurilor lui Kano. Atenţia s-a mutat imediat asupra lor, când acesta a băgat de seamă că tânârul îşi revine. A continuat să le lingă, muşcându-le ocazional, reuşind să le facă să se întărească puţin şi să devină roşii.
Şatenul şi-a ridicat mâinile, pregătit să îl lovească pe individ, dar a dat de primul obstacol. Ambele îi erau strânse şi prinse cu sfoară, legate undeva de o piatră, făcându-l incapabil să se mişte. Picioarele îi erau libere. Mult prea libere. Privind mai în jos, a descoperit imediat că era complet gol, expus privirilor barbarului, pradă acestuia.
A icnit din nou şi s-a cutremurat când aceeaşi strânsoare puternică şi-a făcut apariţia în jurul bărbăţiei sale şi a continuat să o tortureze. Cealaltă mâna a coborât încet de pe piept până în zona bazinulu, apoi pe coapsă, ajungând în cele din urmă pe fundul băiatului. Ar fi putut accepta şi asta, însă era conştient că individul nu avea nici cea mai mică intenţie de a se opri.
A bolborosit ceva, scoţând în acelaşi timp un geamăt, atunci când unul dintre acele degete şi-a făcut loc prin acea gaură strâmtă. Asta nu trebuia să se întâmple. Suna prea mult a cliche şi era şi greşit. Femeile erau cele prinse de persoane de genul, ele erau cele violate şi apoi abandonate în munţi. El era un simplu călător, cineva care a trăit toată viaţa sa alături de oameni cu clasă, care nu ar fi trebuit să ajungă niciodată într-o situaţie de genul. Cine l-ar fi crezut dacă ar fi spus că nişte bărbaţi l-au răpit şi apoi unul l-a şi violat? Gândea mult prea departe pentru că nici măcar nu era sigur dacă avea să mai trăiască după. Problema de moment era că trupul său era atins într-un mod indecent, acele degete continuau să îl pătrundă, întrând şi ieşind, şi se afla la un singur pas depărtare de a afla ce înseamnă să fie luat de un bărbat.
Putea să privească şi partea bună. Primise exact ce îşi dorise. O ocupaţie care să nu îl plictisească.
Ar fi fost chiar culmea ca aşa ceva să îl plictisească. Deci, aveţi grijă ce vă doriţi că poate o să şi primiţi. Kano, cu siguranţă, avea să primească din plin.
Craciun fericit tuturor! Sper ca Mosul v-a adus exact ceea ce v-ati dorit. Mie mi-a adus asa ca am decis sa va fac si eu un mic cadou. Un inceput de yaoi pentru acest fic. Cause we all love yaoi and can't get enough of it.
Capitolul 3
Samurai
Samurai
E greu de crezut că în zilele acelea încă mai existau persoane care se credeau a fi luptători admirabili, din garda împăratului sau în slujba shogun-ului. Înfluenţele trecutului nu puteau fi trecute cu vederea, dar era momentul ca Japonia să se trezească la realitate şi să abandoneze anumite credinţe.
Nu era o problemă, dacă asta aţi înţeles că am vrut să zic. Era doar ciudat pentru cineva care a trăit toată viaţa într-o ţară complet diferită din toate punctele de vedere. Era oarecum jenant să meargă pe stradă şi să vadă oameni îmbrăcaţi în ceea ce ei ar numi halate de baie frumos colorate. La femei mai mergea, însă bărbaţii îl făceau pe tânăr să îşi dorească să plece cât mai repede.
Nu ar fi rezistat nici o zi în acele haine. Nici acasă nu îi prea plăcea să umble atât de dezbrăcat. Se simţea vulnerabil sau dezgolit, iar asta îl făcea să se simtă mult prea delăsător.
Şatenul se plimba de colo în colo ca un leu în cuşcă, neştiind ce anume ar trebui să facă pentru ca timpul să treacă cât mai repede. Era una atunci când se aflau şi prietenii lui prin preajmă. Desigur, Ken era un idiot şi Rei era mult prea preocupat să creeze o lume mai bună pentru cei din jur, aşa că de multe ori termina prin a se întreba ce opţiuni are pentru a se putea distra puţin.
Kano era genul de persoană care detesta lucrurile plictisitoare. Cu cât ceva era mai plictisitor, cu atât devenea mai enervat şi mai pus pe harţă. Căuta în mod constant noi modalităţi de a se amuza, iar acesta era probabil explicaţia cea mai corectă a comportamentului său. Se aventura în prietenii cu oricine, sperând că acele noi persoane aveau să îl facă să se simtă mai bine şi mai comfortabil. Nu căuta o distracţie periculoasă ci doar ceva interesant care să îl facă să râdă, să se simtă bine.
În acel oraş nu părea a fi nimic de genul ăla. Toţi duceau o viaţă mult prea monotonă, prea banală.
A oftat adânc, apoi a privit cerul înserat, crezând că acesta avea să îi ofere un răspuns sau să îi dea o idee. Veşnica lui sursă de inspiraţie care niciodată nu l-a dezamăgit şi-a făcut treaba şi de această dată. A dat din cap, semn că înţeles ce anume trebuie să facă chiar dacă nimeni nu îi spusese nimic, apoi s-a îndepărtat cât mai mult de zona aglomerată din centru şi a căutat să ajungă până aproape de râu. Nu s-a gândit că ar fi periculos să părăsească oraşul şi să se aventureze de unul singur pe acolo. Şi-a spus că măcar aşa va putea dormi puţin şi apoi motiva că s-a regăsit în natura înconjurătoare care l-a purificat şi i-a deschis mintea. Cu alte cuvinte, avea să tragă chiulul şi apoi să se justifice folosind cu totul alte cuvinte pentru a caracteriza lenevia din el.
Nu a trebuit să caute mult pentru că a găsit destul de rapid un loc numai bun pentru asta. A zâmbit şi s-a apropiat, dar imediat apoi a observat o sabie lăsată la pământ şi s-a hotărât să o ridice. De îndată ce a pus mâna pe ea, a auzit un icnet venind din apropiere şi a crezut că cineva este atacat. A mai făcut câţiva paşi, apoi s-a blocat.
Lipit de un copac, un bărbat se tot freca de scoarţa acestuia, gâfâind puternic, în timp ce un altul se afla în spatele lui şi se împingea cu forţă în el. Dacă lua în considerare absenţa hainelor, chipurile lor roşiatice şi sunetele interesante pe care le scoteau, era uşor să ajungă la concluzia că cei doi făceau sex. Când a realizat asta, sabia i-a căzut din mână şi s-a lovit de una din pietrele aflate pe jos.
A înghiţit în sec şi s-a pregătit să se îndepărteze, dar cineva l-a prins de ambele mâini, întorcându-i-le la spate şi apoi trântindu-l cu totul la pământ. Una din mâini a apăsat cu putere pe capul lui, făcându-l să înghită puţin praf şi câteva pietricele mici, în timp ce cealaltă l-a strâns cu putere de încheieturi şi a refuzat să îl mai elibereze.
- Au! a strigat rapid, încercând să scape. Era inutil. Şi-a dat seama de îndată ce genunchiul agresorului s-a aşezat pe spatele lui şi întreaga greutate a trupului necunoscutului s-a lăsat peste al lui.
- Nu am mai văzut pe nimeni îmbrăcat aşa. Cine eşti? s-a auzit vocea acelui bărbat, de îndată ce l-a prins pe şaten de păr şi l-a ridicat câţiva centimetri mai sus.
- Mă doare, a icnit, sperând că măcar avea să fie tratat cu delicateţe dacă nu se putea să fie lăsat în pace.
- Nu prea ne plac spionii pe aici. Sau eşti un pervers şi te-ai hotărât să urmăreşti spectacolul fără să plăteşti?
Întrebarea l-a cam făcut să îşi piardă cumpătul. Cum putea fi el perversul când doi bărbaţi în toată firea făceau un lucru atât de indecent la nici 40 de metri depărtare, lipiţi de un copac? Dacă ar fi fost el acel arbore, i-ar fi înjurat de mama focului. Bine, copacii nu pot înjura, dar nu conta. Era repugnant. Şi-a ridicat chipul spre individul ce încă îl ţinea strâns de păr şi i-a oferit o privire ucigătoare.
- Nu ştiam că trebuie să cumpăr bilete, a mârâit printre dinţi, continuând să se uite urât la celălalt.
- Măcar nu negi că te-ai uitat, a răspuns celălalt.
- Mi-ar fi fost cam greu să ignor din moment ce fac „aia†tocmai „acolo†unde „toţi†îi pot vedea, a rostit pe acelaşi ton, punând accent pe anumite cuvinte pentru a scoate în evidenţă dispreţul său.
După câteva zgomote scurte, un al doilea bărbat şi-a făcut apariţia lângă ei. Doar Kano purta costum, ceilalţi erau îmbrăcaţi în kimono, dar îşi păstrau un aspect mai barbar şi mai mizerabil decât oamenii din oraş.
- Să il ducem şefului, a rostit nou venitul, ridicând acea sabie de la pământ. Aceeaşi sabie care l-a băgat pe şaten în probleme.
A fost târât într-un soi de peşteră, catacombă sau ce mai era ea. Un loc umed, lipsit de prea mult aer, clar murdar şi privat de privilegiile lumii civilizate. Câteva materiale erau înşirate pe ici pe colo, lângă ele nişte kimono-uri, pe alocuri câteva săbii şi câteva blăniţe, apoi o grămadă de osicioare. A înghiţit în sec, sperând că acele oase nu proveneau de la oameni.
Era un pic speriat, oricine în locul lui ar fi fost, dar mai degrabă indignare. Ce anume făcuse el ca să merite să ajungă într-un loc ca acela, în care numai oameni ai străzii ar fi putut locui?
Un al treilea bărbat şi-a făcut apariţia. Părul îi era lung până la cot, de un negru închis, strălucitor, ochii negri, strălucind, iar haina pe care o purta părea mult mai dichisită decât a celorlalţi.
- Şefule, tipul ăsta trăgea cu ochiul la Moko şi Iwase. Părea atât de captivat, a chicotit acelaşi individ care nu doar îi scrântise mâna, dar îl şi lăsase fără câteva fire de păr.
Ar fi comentat, sau cel puţin ar fi vrut să facă asta, însă a decis că nu se merită să discute cu genul acela de persoane şi să îşi piardă vremea. Era pregătit să se comporte ca un adevărat nobil şi să nu cedeze în faţa lor până când a văzut rânjetul de pe chipul brunetului. Prea brusc, a fost lăsat în pace şi cei doi au dispărut, înauntru rămânând doar el şi sadicul ce punea ceva la cale.
- Îmi cer scuze pentru ei. Se pare că nu sunt obişnuiţi cu străini, a rostit calm, făcându-i semn lui Kano să se apropie cu încredere.
Şatenul doar l-a privit suspicios, apoi a făcut doi paşi în faţă. Bărbatul din faţa lui cu siguranţă arăta mai bine decât cei pe care îi văzuse până atunci. Cel puţin, era îngrijit şi nu mirosea a nespălat. Da, avea şi trăsături faciale destul de frumoase, însă nu asta îl interesa în acel moment.
A rămas neclintit timp de câteva secunde, apoi a făcut cale întoarsă şi s-a grăbit spre ieşire.
Din nou, a fost prins de încheieturi şi oprit în loc. Se pregătea să răsufle uşurat când nu şi-a mai simţit mâinile răsucite, însă s-a trezit icnind când ceva l-a zgâriat cu putere pe burtă.
Brunetul îl prinsese şi îl oprise cu totul, reuşind să îi blocheze orice mişcare şi să îl ţină în loc, apoi şi-a strecurat propriul braţ pe sub sacoul şi cămaşa lui Kano, doar pentru a îl răni cu unghiile sale.
- Avem o vorbă pe aici. Cei ce urmăresc o asemenea activitate, o fac doar pentru că îşi doresc să participe şi ei, a vorbit din nou, muşcând urechea dreaptă a captivului.
Ciudat sau nu, trupul său nu tremura. Era şocat şi uşor cutremurat de tot ceea ce se întâmplase doar pentru că lui i se făcuse somn şi decise să se aventureze departe de oraş, însă ar fi trebuit să simtă ceva mai multă repulsie pentru toate astea. Totuşi, nu mai era plictisit şi doar asta conta.
- Ce vrei să spui? a întrebat încet, de îndată ce a simţit limba brunetului coborându-i pe gât.
- Am să îţi satisfac nevoile, a răspuns celălalt, coborându-şi mâna până la prohapul pantalonilor şatenului, deschizându-l lent.
Acum era sigur că vrea să comenteze, însă nu a mai avut timp. Bărbăţia i-a fost prinsă în strânsoarea puternică a celuilalt şi apoi încet masată pe întreaga sa lungime. A încercat să se ghemuiască şi să scape cumva, însă un singur pas înapoi l-a ajutat să facă cunoştiinţă cu trupul ferm şi solid al omului peşterii.
Nu şi-a prea dat seama când a rămas fără sacou, dar a devenit pe deplin conştient când nu a mai simţit o bună parte a materialului cămăşii sale.
- Fii serios. E dezgustător, a strigat rapid, lovindu-l pe brunet direct în faţă cu piciorul său.
A încercat să profite de ocazie şi să se furişeze afară, însă norocul nu era de partea lui. S-a împiedicat de o piatră, apoi a avut ghinionul să îşi lovească capul de o alta, mult mai mare şi mai ascuţită. Era clar. Avea să moară acolo, în compania unui barbar, fără să îi mărturisească lui Rei că el i-a furat blocul de schiţe, fără a îi dezvălui lui Kano unde se aflau lucrurile sale mai de pret, şi, mai ales, fără a mânca vreodată sufleu. Nu a murit.
Capul îl dorea îngrozitor şi putea jura că mii de ciocănele mititele s-au decis să se lovească de fruntea lui. Simţea ceva umed pe trupul său, dar niciodată în acelaşi loc. Era cumva o senzaţie destul de plăcută. Îl răcorea, dar îi şi ţinea cald în acelaşi timp. Era cam răcoare ce e drept, însă măcar se afla undeva pe o suprafaţă plană, lipsite de alte obiecte periculoase. Am zis obiecte, nu oameni.
A clipit des şi a încercat să îşi deschidă ochii, însă imediat apoi a preferat să nu o fi făcut niciodată.
Brunetul îşi lipea buzele de pieptul şatenului, scoţându-şi limba şi lăsând-o să facă zeci de cerculeţe în aceeaşi zonă, undeva în apropierea sfârcurilor lui Kano. Atenţia s-a mutat imediat asupra lor, când acesta a băgat de seamă că tânârul îşi revine. A continuat să le lingă, muşcându-le ocazional, reuşind să le facă să se întărească puţin şi să devină roşii.
Şatenul şi-a ridicat mâinile, pregătit să îl lovească pe individ, dar a dat de primul obstacol. Ambele îi erau strânse şi prinse cu sfoară, legate undeva de o piatră, făcându-l incapabil să se mişte. Picioarele îi erau libere. Mult prea libere. Privind mai în jos, a descoperit imediat că era complet gol, expus privirilor barbarului, pradă acestuia.
A icnit din nou şi s-a cutremurat când aceeaşi strânsoare puternică şi-a făcut apariţia în jurul bărbăţiei sale şi a continuat să o tortureze. Cealaltă mâna a coborât încet de pe piept până în zona bazinulu, apoi pe coapsă, ajungând în cele din urmă pe fundul băiatului. Ar fi putut accepta şi asta, însă era conştient că individul nu avea nici cea mai mică intenţie de a se opri.
A bolborosit ceva, scoţând în acelaşi timp un geamăt, atunci când unul dintre acele degete şi-a făcut loc prin acea gaură strâmtă. Asta nu trebuia să se întâmple. Suna prea mult a cliche şi era şi greşit. Femeile erau cele prinse de persoane de genul, ele erau cele violate şi apoi abandonate în munţi. El era un simplu călător, cineva care a trăit toată viaţa sa alături de oameni cu clasă, care nu ar fi trebuit să ajungă niciodată într-o situaţie de genul. Cine l-ar fi crezut dacă ar fi spus că nişte bărbaţi l-au răpit şi apoi unul l-a şi violat? Gândea mult prea departe pentru că nici măcar nu era sigur dacă avea să mai trăiască după. Problema de moment era că trupul său era atins într-un mod indecent, acele degete continuau să îl pătrundă, întrând şi ieşind, şi se afla la un singur pas depărtare de a afla ce înseamnă să fie luat de un bărbat.
Putea să privească şi partea bună. Primise exact ce îşi dorise. O ocupaţie care să nu îl plictisească.
Ar fi fost chiar culmea ca aşa ceva să îl plictisească. Deci, aveţi grijă ce vă doriţi că poate o să şi primiţi. Kano, cu siguranţă, avea să primească din plin.