Viitorul din trecut [+16]

[Sushiiushii]

Heya..uite-ma si pe mine pe aici, cu regret spun ca nu am mai scris de cam multicel..mai exact cam de un anisor ^^". Nu sunt profesionista, insa datorita faptului ca am prea multe idei ce nu-mi dau pace, am hotarat sa postez acest fan-fic in speranta ca o sa va placa. Imi cer scuze pentru posibilele greseli, sau altele din neamul lor, iar orice critica/lauda/parere este bine primita. [Incerc sa postez acest capitol..sper insa sa reusesc sa scriu..adica e cam greu sa ma impart intre scoala si AMV-uri XD ..But I hope u like it XD]
Lectura placuta :D




Capitolul 1



,,Zambetele de azi sunt sunt scumpe, dar maine le vei pierde, asa ca ai grija ce faci poimaine."

-De-asi putea..


Privirea imi era pierduta undeva departe de tot ce ma inconjura, fizic. Priveam acea bucata de sticla, ce ma tinea pe mine prizonier intre patru pereti, departe de libertate, departe de puritate. Ma simteam ca o pasare colibri, inchisa intr-o cusca de aur. Suna patetic, dar totusi eu sunt acel vinovat. Pretind cu nerusinare ca sunt o simpla victima, dar uite..sunt mai mult decat vinovat.Ce puteam face?


-Domnule Carter, domnule Carter ! Da chiar asa, ce puteam face? Doar sa regret, sa oftez in tacere intre cei patru pereti, si in fata unui mosorog.


-Domnule Carter, va rog sa semnati aici. In timp ce imi imana o hartie pe care erau tiparite cuvinte inutile. Totusi imi venea sa rad. Ma amuza si mai tare faptul ca el inca astepta un raspuns..si va primi.

-Domnule Haiujmi, sunteti sigur ca indepliniti toate regurile acestui contract? Dumneavoastra cel care le impuneti? Si apoi stiti prea bine care este scopul acestui contract. Vroiam sa taca, sa ma lase in pace.
-Dar...
-Ahh...care spuneati ca e numele dumneavostra ? Carol Haiujmi?Hmm...mie mi se parerea ca va numiti Hojo Manjor, sau poate gresesc? Stiti nu mai am aceiasi minte ca acum un an, am mai imbatranit si eu, insa nu am uitat care a fost ,,nasul" lui Carol. Si-am ras in sinea mea, ma amuza cum ii se albea fata, de frica oare? Nu-mi pasa, tot ce conta acum e doar acea dorinta de libertate. Ohh..dar ce prostut sunt... Stii, nu am mai folosit de mult timp jucaria asta. Mi-am indreptat mana spre sertarul biroului. Intdeauna se afla acolo, era cuminte si ascultatoare..perfecta pentru mine.

Doamne, ma simteam ca un psihopat scapat din spitalul de nebuni.Si uite unde am ajuns, iar eu vorbeam de Dumnezeu. Mi-am ridicat privirea spre victima care statea nemiscata. Puteam sa jur ca mai avea putin si ingheta de frica. Tot ce puteam spune despre el acum este.. ohh dar de ce sa lungesc vorba cand in pot descrie intr-un singur cuvant? Si anume: Pierdut?! Nu prea ma oboseam sa fac miscari bruste, dar totusi el se astepta ca in orice moment sa-i pun capat zilelor. Dar de ce asi face eu asa ceva?

-Dispari din fata ochiilor mei ! Auzisem doar niste gemete, si un obiect care se izbise de sol. Dar nu am dat atentie. Eram prea concentrat sa-mi privesc ,,prietena".


Dar ce naiba vad unii atat de facinant sa stai inchis intre patru pereti idioti? Poate doar pentru faptul ca buzunarul meu e generos. La naiba cu banii! Sunt scarbit de cate curve am putut intalni, doar pentru ca sunt un om important din societate. Ce bine era daca nu eram nevoit sa fiu singurul mostenitor al unchiului meu. Dar totusi aveam de indeplinit o misiune, sper macar sa fie ultima. Totusi am nevoie de liniste, macar o saptamana sau doua.

-Hikari ! Priveam acum roscata care incerca sa adune stricaciunea provocata de bunul meu ,,prieten". Hikari, vreau sa-mi anulezi toate intalnirile pentru urmatoarele doua saptamani. Nu-mi pasa cine vrea sa ma vada, spune-le ca sunt plecat din tara, orice numai sa nu ma bata la cap
- Desigur domnule, insa sunteti sigur ca vreti sa o anulati si ce pe cea de saptamana viitoare. Stiti reprezentantul Frantei asteapta de 3 luni pe lista de asteptari.
-Nu-mi pasa. O sa merg in Romania, nu cred ca o sa-mi duca dorul.
-Desigur domnule... Aa.. si isi ridica privirea, in sfarsit puteam sa-i acei ochii. Culoarea lor de un albastru pur ma hipnotiza,dar totusi ochii imi coborau la decolteul ei generos. Trebuie sa recunosc ca ma simteam norocos cu o asemenea secretara, ma bucur nespus ca nu e o vrajitoare care isi baga nasul peste tot. Si vreau sa o rasplatesc
- Ai vre-o intalnire importanta in urmatoarele doua saptamani? Ma privea atat de inocent, nici nu stia ce sa raspunda, era prea dulce.
- Nu domnule..dar... Ce voce dulce ..
- Atunci vei veni alaturi de mine la conacul meu din Romania.
- Dar..prea provacator
- Spuneai ca nu ai nici un plan, sau iti e frica de mine? Bine atunci, o sa primesti o marire de 50%, doar daca vii cu mine. Ma indreptam lejer spre ea, am uitat ceva ? Ohh da..sa zambesc, si sa o cuceresc.
- Domnule..eu nu am nimic impotriva, de fapt chiar imi face placere...insa ce o sa zica presa despre dumneavostra?
- Sa vedem, " Celebrul Ryuzaki Carter, fuge in Romania cu secretara sa Hikari Sayuri" Stii imi place cum suna. I-am luat barbia intre degete, imi placea la nebunie sa privesc cum ii inroseau obraji.
- Ei bine...eu..
- Ne vedem maine dimineata la ora noua fix. E decizia ta.


Ma ridicasem din fata ei, puteam observa cum angazati firmei ne spionau fara nici un pic de respect. Detestam asemenea oameni. Ma indreptam spre usa, lasandu-mi secretara singura cuc. Era mult prea visatoare ca sa o pot trezi.

-STAI ! Deci pana la urma puicuta s-a razgandit Accept, accept sa vin cu tine. Oare cum a reusit? Nu stiu, insa stiu ca in urmatorul moment mi-am indreptat mainile spre ea. Acum o tineam strans in brate, si nu vroiam sa-i dau prea repede drumul. Ce mult asi vrea sa-i pot vedea fata in momentul asta, sa-i vad inocenta. Dar am suficient timp pentru toate...

-------------------------------------------------
Scurt..sau nu..astept pareri :D