Rănile unei despărţiri [Cinema Bizarre yaoi; KiroxYu; +16]

[angeliqueVampire]

Heya! Bineinteles ca nu voi lasa ficul asta in voia sortii, asa ca postez acum continuarea [deoarece maine voi pleca din tara... damnit]. Luati capitolul asta ca pe un cadou de Craciun de la mine ;)

Avertizare! Contine faze de threesome [pe care nu le-am descris foarte bine dar promit ca o sa mai invat, la capitolul yaoi sunt incepatoare :D] !

Enjoy!

Capitolul 3 – Hai să lăsăm lucrurile în voia sorţii... O nouă dilemă apare....

Nu am dormit deloc în noaptea de după întâlnire. Trupul îmi era întins pe salteaua mărginită de un cadru de lemn şi acoperită de nişte pânze fine, dar mintea îmi era la mile distanţă. Îmi aduceam aminte de zicala pe care Romeo i-a spus-o lui Yu imediat după ce iubita chitaristului a fost văzută de paparazzi sărutându-se cu un prezentator de ştiri: „You`d better be a heartbreaker then a heartbroken.”
Totuşi, aceste vorbe nu se potriveau cu situaţia în care mă aflam eu: iubita lui Yu era un nimeni, pe cînd Strify este şi va fi cel mai bun prieten al meu. Am oftat, aşteptând ca boarea dimineţii să coboare peste marele Berlin. Poate că, odată ce soarele va răsări, mă voi trezi din acest coşmar.
Dar nu s-a întâmplat aşa... Cum m-am ridicat din pat, am remarcat că oasele mele erau mult prea slăbite pentru a efectua o acţiune simplă; nu puteam merge singur. M-am sprijinit de perete până am ajuns în faţa oglinzii. M-am speriat de mine însumi. Frumoşii mei ochi erau înconjuraţi de nişte cercuri negre şi adânci.
Am oftat şi m-am îndreptat spre bucătărie ţinându-mă de tot ce apucam. M-am decis că aveam disperată nevoie de un ibric mare de cafea aşa că, ignorând durerea, am pus lichidul la fiert.
Înainte ca buzele mele să atingă marginea ceştii de porţelan, Strify a invadat micul meu sanctuar, ţopăind de colo-colo. Era precum un Ferarri F458 care gonea cu o viteză ameţitoare pe centura Berlinului şi care, văzându-mi faţa, se opreşte, izbit parcă de un stâlp. S-a îndreptat spre mine, încet. M-a cuprins în braţe, iar eu mi-am lăsat capul pe umărul lui. Puteam simţi bătăile alerte ale inimii sale atunci când mă mişcam, încercând să îmi găsesc o poziţie confortabilă. Am zâmbit. Rana din adâncul inimii părea vindecată cu el alături. Vreau să mai stau aşa, dar simt privirile indiscrete ale lui Romeo şi îl împing uşor pe Srtify.
- Fără sex în bucătărie! a râs Romeo, destinzând atmosfera.
Eu şi solistul eram acum pe partea stângă a mesei, ţinându-ne de mână. Din când în când îi mai simţeam privirea partenerului meu căzând pe unele părţi mai intime ale corpului meu, ce ieşeau mult în evidenţă din pricina pantalonilor mei strâmţi.
Atunci, savurându-mi cafeaua, am observat cât de nebun şi de egoist eram. Mereu am ştiut că Shin simţea ceva pentru Strify şi am încercat de multe ori să îi cuplez. Când toboşarul a intrat în bucătărie şi ne-a văzut aşa de aproape, m-am simţit de parcă am încălcat o lege foarte importantă.
M-am ridicat de la masă, cu un efort destul de mare, dar cu o idee briliantă în cap, şi i-am anunţat pe colegii mei că trebuia să rezolv ceva. Aceştia şi-au continuat poveştile, iar eu i-am făcut un semn discret lui Shin să mă urmeze.
După cinci minute, amândoi eram pe canapeaua extensibilă din living, tăcuţi şi cu capetele plecate. Am îndrăznit să sparg tăcerea, spunându-i direct:
- ÃŽl iubeÅŸti?
Nu am primit nici un răspuns. Am continuat să-mi lungesc firul gândurilor, până am ajuns la concluzia că nu îl meritam pe solist. Vreau să spun, au fost atâţia ani când mi-aş fi putut manifesta dragostea mea sinceră pentru el, dar am tăcut, urmându-l pe altul. Prietenul meu, singurul meu iubit intim, m-a părăsit după doi ani buni de săruturi tandre şi mângâieri interzise, iar eu mi-am găsit alinarea în braţele celuia care aşteptase atâta amar de vreme să realizez că îl iubesc mai mult decât pe acela care m-a părăsit. Dar oare, îl iubesc pe Strify? Recunosc, l-am iubit dar mi-a fost frică de reacţia celorlalţi. Acum, ce simt pentru el?
-Nu, nu-l mai iubesc, a spus Shin, după o lungă perioadă de linişte.
M-am uitat direct în ochii lui. Minţea cu neruşinare! Am simţit uşa deschizându-se şi am sărit în braţele toboşarului, sărutându-l cu pasiune. După cum mă aşteptam, cel care intrase în cameră era Strify. Nu m-am sinchisit să mă opresc şi am continuat să-i parcurg lui Shin gâtul cu buzele.
Strify se uita la noi, înmărmurit. Când am remarcat că el nu avea de gând să se mişte, am păşit spre el, împingându-l pe canapea. Nu am crezut nici măcar o clipă că mă voi putea ocupa de amândoi deodată. I-am făcut un semn cu ochiul lui Shin, iar acesta a intrat în jocul meu. Am început amândoi să-i lingem sfârcurile solistului, iar acesta a gemut scurt. Apoi, pentru a-l reduce pe Strify la tăcere, l-am sărutat pasional, lăsându-l pe Shin să il scape de haine. Blondul de sub mine încă părea nedumerit de ce se întâmplă, aşa că a stat, liniştit, aşteptând ca totul să se termine. Cred că nu prevăzuse valul de căldură pe care Shin i-l împinsese direct în obraji, odată ce îi parcurse cu limba zona intimă. Strify a început să geamă incontrolabil, iar eu l-am privit pur şi simplu pe toboşar cum l-a satisfăcut pe solist. Limba lui părea atât de pricepută în această artă a linsului încât, dacă aş fi fost în locul lui Strify, aş fi invadat lumea plăcerii infinite de mult timp. Totuşi, blondul se ţinea destul de bine pe picioare, încercând să refuze să se elibereze, dar mi se pare că nici un expert nu s-ar putea abţine să nu simtă plăcerea transmisă de limba lui Shin. Într-un final am auzit geamătul final al solistului.
M-am retras, zâmbind. Odată ajuns în cameră, m-au invadat temerile. Oare făcusem ce trebuia? Eu unul, mă simţeam perfect cu situaţia, chiar dacă ştiu că am înşelat puţin încrederea solistului. Shin nu avea cum să nu fie mulţumit, îi oferisem o continuare reală a fanteziilor lui. Strify... eh, măcar avuse parte de un sex, oarecum în trei, pe cinste. „Ah, tu nu iei o pauză, niciodată?” râd eu în sinea mea, simţindu-mi mândria lipită de pantaloni. Hmm, se pare că voi avea şi eu parte de un mic moment de plăcere, doar al meu...