Kimono-ul rosu [+18] [yaoi]

[Lithium-Angel]

am sa continuui sa ma gandesc la un titlu mai potrivit pentru povestea asta. multumesc de ajutor. totusi, sper sa comentezi si, dupa, daca reusesc uimitoarea performanta de a nu mai avea greseli.
De acum povestea devine mai accesibila si mai pe intelesul tuturor. Nu ma voi mai complica in cuvinte ciudate.
Rei = rei - autoritate rei - calm rei - nimic
rei - pledoarie rei - obicei rei - ordin rei - poruncă
rei - raci rei - răcoros rei - radia rei - caz rei - clientelă rei - comandă rei - datină
rei - duh rei - exemplu rei - folosire rei - glacial rei - ladă rei - liniştit


enjoy reading. hope u like it.

Capitolul 1
Evadare

Ce a pus stăpânire pe el? Nu era genul de persoană care să manifeste atâta interes pentru un necunoscut, mai ales pentru unul care reuşise să îi atragă atenţia într-un mod atât de indecent. Poate tocmai ăsta era motivul. Reuşise să îi stârnească curiozitatea şi trebuia să îşi satisfacă această nevoie. Oricum ar fi fost, era deja mult prea târziu ca să se oprească. Era la doar câţiva paşi în urma acelui tânăr şi, deşi multă lume se punea în calea lui, nu avea să renunţe prea curând la căutarea lui.
Într-un final, a ajuns în faţa unei uşi mari de lemn şi a deschis-o. În faţa lui era acel băiat şi a încercat să îl strige, dar nu a făcut-o. Cum a scos primul sunet, mâna necunoscutului i-a acoperit gura, iar trupul acestuia s-a lipit de al lui, forţându-l să se sprijine de peretele umed din spatele lui. A clipit des, timp de doar câteva secunde, apoi a făcut ochii mari şi a rămas cu privirea aţintită asupra celuilalt.
- Şşh.., a auzit venind din partea şatenului.
Nu putea vorbi, dar putea exprima indignarea şi, mai ales, nedumerirea folosindu-şi privirea. Celălalt a zâmbit, dar nu s-a mişcat din loc şi nici nu a mai vorbit. I-a făcut doar semn să privească în dreapta lui şi a continuat să îl privească pe bărbatul elegant ce îl urmărise până acolo. Nu se aflau tocmai în stradă, dar nici înauntrul localului. Era un fel de hol, nici el nu ştia sigur ce e, însă un număr mare de uşi pictau fiecare perete.
A urmat îndemnul băiatului şi a privit unde i s-a arătat. Privirea i s-a schimbat complet. Fiecare uşiţă avea un mic gemuleţ prin care se putea vedea înauntru întocmai ca celulele prizonierilor din închisoare. Înauntru, deşi nu putea cuprinde cu privirea tot, observa doi bărbaţi.
Unul dintre ei, cel tânăr, purta un kimono negru cu alb, stătea întins la pământ, purtând una dintre cele mai excitate expresii pe care le văzuse vreodată. Haina îi era lăsată jos până la coate, obi-ul desfăcut, înconjurând parţial unul dintre picioarele dezgolite, iar părul lăsat desprins, acoperindu-i jumătate din ochi. Mâinile îi erau parcă legate de ceva aflat la pământ deşi nimic nu se putea vedea clar, iar picioarele uşor întredeschise pentru a face loc celuilalt bărbat.
Al doilea, cel ce mai avea puţin şi se întindea asupra tânărului, purta un kimono obişnuit, fără culori extravagante sau o frumuseţe ingenioasă. Părea mult mai în vârstă, însă nu un bătrân, probabil între 40 şi 50 de ani. Ceva de genul. Îşi desfăcea obi-ul în timp ce lăsa săruturi pe coapsele „victimei”. Reacţionând imediat, celălalt şi-a coborât mâinile până între picioare, dovedind privitorului neautorizat că nu e legat, trecându-le mai întâi pe sus materialul colorat, apoi îndepărtându-l complet.
Rei a înghiţit în sec, dar a continuat să privească. Nu înţelegea ce anume făceau, sau mai bine zis, de ce, însă nu putea să îşi îndepărteze privirea. Avea de ales între a se uita acolo sau la cel ce stătea lipit de trupul lui. Cumva, prima opţiune părea mult mai convenabilă.
Cei doi nu au realizat prezenţa intruşilor sau, dacă au auzit zgomote, au decis să le ignore şi să îşi vadă de treabă. Curând, mâinile bărbatului umblau libere pe trupul celuilalt, buzele lui sărutau sfârcurile în timp ce limba făcea dungi verticale pe abdomen. Era o privelişte pe atât de dezgustătoare şi tulburătoare pe cât era de revelatoare. Începea să înţeleagă ce e cu locul ăla şi de ce femeia aceea se comportase în acel fel. Căuta un client cu care să facă probabil acelaşi lucru. Totuşi, ceva tot trebuia să fie nesănătos, dacă nu chiar ilegal, în toată afacerea aceea.
A tresărit uşor când l-a văzut pe cel mai în vârstă împingându-se cu toată forţa în trupul celuilalt. În acel moment, un geamăt înfundat şi câteva icnete s-au făcut auzite de pe buzele roşii ale tânărului care s-a forţat să se ridice şi să înconjoare spatele bărbatului cu braţele sale. Îi vedea lipiţi unul de celălalt, mişcându-se în acelaşi ritm, scoţând anumite sunete, unele plăcute auzului, altele înfiorătoare. Un fior ciudat i-a străbătut întreg trupul.
Şi-a îndreptat imediat atenţia spre cel ce încă refuza să îi elibereze gura. Îi vedea ochii căprui de aproape, privindu-l mai intens ca înainte, observa stropii de transpiraţie sau apă ce se prelingeau pe gâtul acestuia, devenea mult mai conştient de perechea de buze, nu foarte mari, dar nici mici, colorate într-un roşu aprins, şi începea să se sufoce. Trupul dansatorului era atât de lipit de al lui încât îi simţea fiecare osicior, fiecare curbă, dar şi senzaţia fină a materialului kimono-ului. Pe lângă asta, emana şi un miros de scorţişoară ce îl făcea să confunde corpul acestuia cu o prăjitură. Parcă toată fiinţa celuilalt striga să fie mâncat. Sau ceva de genul. Oricum ar fi fost, avea în faţa ochilor săi o persoană atrăgătoare ce îl făcea să se simtă ciudat.
Tânărul a zâmbit şi şi-a ridicat mâna de pe gura străinului, apoi i-a făcut semn să nu vorbeasă ci doar să îl urmeze. A făcut asta de parcă trupul său era posedat, ca o marionetă în mâinile păpuşarului. Nici nu ar fi putut să decidă pentru sine. Era mult prea confuz, derutat şi pierdut pentru a gândi în acel moment. Complet necaracteristic lui.
- Pe aici, domnule, a vorbit şatenul, revelând o voce la fel de seducătoare ca trupul său.
- Hm.., a îngânat Rei, aplecându-şi uşor capul în semn că a înţeles.
- Foarte rar văd acest gen de oameni pe aici. De fapt, chiar deloc. Ce vă aduce pe aici, domnule? a întrebat inocent, mai mult curios decât supărat.
Valul de aer rece de afară a fost întocmai ca un duş rece pentru brunet. S-a uitat în stânga şi în dreapta, apoi a realizat că au ajuns pe o străduţă ascunsă. Se pregătea să răspundă când privirea i s-a aţintit asupra tânărului. Acesta şi-a lăsat capul jos, a ridicat o găletuşă şi şi-a udat părul, apoi şi-a trecut degetele prin el pentru a îl aranja. În continuare, şi-a aranjat kimono-ul şi şi-a şters rujul de pe buze, reuşind să capete un aspect cât se poate de decent. Oricum mult mai decent decât cel de dinainte.
- Domnule? a insistat, atunci când şi-a dat seama că bărbatul se blocase.
- Uhm...păi..., a început confuz. Am vrut să beau ceva, a răspuns cu toată sinceritatea .
Cuvintele sale au reuşit să îl facă pe băiat să chicotească, acoperindu-şi gura cu mâneca kimono-ului, întocmai cum domnişoarele din clasa superioară ar fi făcut-o.
- Nu e locul cel mai potrivit pentru o băutură, domnule. Sunt o mulţime de localuri prin jur, mi-e greu să cred că a fost doar o simplă greşeală, a gângurit, aşezându-şi obi-ul pe jumătate desfăcut.
- Îhâ, a venit şi replica brunetului.
Au urmat câteva momente de tăcere. Rei nu ştia ce să zică şi nici nu prea avea ce în timp ce şatenul părea, mult prea brusc, mult prea timid. O licărire a apărut în ochii băiatului. De odată, a apărut la câţiva centimetrii în faţa străinului şi a început să îl privească din cap până în picioare, parcă analizându-l.
- Nu am văzut decât străini îmbrăcaţi aşa. Lucraţi la vreo ambasadă, domnule?
Rei a clipit des, apoi şi-a apropiat chipul de celălalt, întrebându-se dacă nu cumva a dat peste fratele geamăn sau sosia băiatului provocator din local.
Descoperise diferite feţe ale necunoscutului. La început fusese elegant şi solemn, apoi devenise uşor pervers, mai apoi senzual, imediat după misterios, iar acum se comporta ca un copil în faţa unei noi invenţii sau jucării, etalând o inocenţă nebănuită.
- Domnule? a întrebat mai mult pentru sine, simţind că apelativul acela era mult prea ciudat pentru sine. Sigur, mulţi în spuneau aşa, dar auzindu-l pe tânărul japonez folosindu-l, îl făcea să se simtă ca un moş.
- E ceva în neregulă, domnule?
- Rei, a şuşotit, nereuşind să adune suficientă forţă pentru a vorbi tare şi clar.
- Hm? Ordin, calm? Liniştit, duh? a înşiruit câteva dintre explicaţiile cuvântului „rei” ce îi venise în minte, sperând să înţeleagă ce anume i se spune.
- Numele meu, a explicat imediat, aranjându-şi cravata. Cum putea să îi fie atât de cald când afară era destul de frig?
- Ah. Rei-sama. E o plăcere să vă cunosc, a rostit calm, făcând o plecăciune, salutându-l în cel mai politicos mod posibil.
Brunetul a continuat să îl privească tăcut. De ce îl urmărise dacă acum nu găsea nimic interesant, important de spus. Trupul reacţionase înaintea mintei lui. Se afla în faţa lui, ar fi putut să îl întrebe orice îşi dorea, să facă orice ar fi vrut, dar nu reuşea să scoată un singur sunet. Se pregătea să îşi ceară scuze pentru comportamentul său când şi-a amintit cele văzute.
- Dezgustător..., a rostit încet, referindu-se la cei doi din dormitor, însă nu la cel din faţa lui.
Chipul tânărului a devenit uşor palid. Şi-a coborât privirea în pământ şi şi-a muşcat buza inferioară, dar a decis că e mai bine să tacă şi să plece. A dat să facă primul pas, însă o mână puternică l-a oprit. Strânsoarea bărbatului era puternică şi îl cam rănea, însă nu asta reuşise să îl şocheze.
- Rei-sama..? a întrebat, ezitând, neînţelegând ce se întâmplă.
- Cum poţi să lucrezi într-un loc în care se întâmplă „aia”? a răspuns, rostit „aia” de parcă se referea la o ciumă sau ceva de genul.
- Pardon?
- Nu ţi se face rău? Ce legătură are dansul cu lucrurile alea? E... .
Şatenul a zâmbit, ridicându-şi mâna liberă spre obrazul brunetului, mângâind pielea fină a acestuia. Vedea confuzia din ochii aceia negri, însă nu avea nici un răspuns mulţumitor, nici măcar nu putea comenta asupra subiectului. Într-un fel, erau strâns legate între ele.
O înjunghiere a străbătut inima tânărului. Era pentru prima oară pus în faţa unui astfel de lucru. Păstrase totul atât de secret încât nu se aşteptase să trebuiască vreodată să se explice în faţa unui complet strâin. Era conştient de ceea ce implica acel local, de faima lui şi de critici, însă de abia acum se simţea jenat.
Cu o mână pe obrazul brunetului şi cealaltă prinsă în palma lui Rei, băiatul a reacţionat într-un mod foarte surprinzător. Şi-a lăsat uşor trupul în jos, apropiindu-l de cel al bărbatului, aşezându-şi buzele peste cele ale distinsului domn.
Rei i-a eliberat încheietura, dar nu s-a putut mişca din loc. Simţea buzele acelea încă uşor roşiatice, mâna gentilă ce îi coborâse acum pe piept, rămânând acolo, şi, din nou, parfumul îmbietor emanat de trupul acestuia. Ce a fost în mintea lui când şi-a întredeschis gura? Ce explicaţie ar fi putut da pentru a motiva strângerea în braţe a băiatului?
Se comporta din nou într-un mod complet necunoscut lui. Mâinile sale se cuibăriseră pe mijlocul tânărului, ţinându-l aproape de el, în timp ce sărutul, îniţial inocent, se transforma într-unul mult mai pasional. Chiar şatenul a tresărit uşor când a simţit limba jucăusă a lui Rei căutând-o pe a sa, lingând-o şi tachinând-o. Nu s-a opus şi nici nu a încercat să îl facă să îşi revizuiască acţiunile.
S-a lăsat îmbrăţişat şi a răspuns sărutului în acelaşi fel, învăţând destul de rapid cum să îşi mişte propria limbă pentru a se potrivi cu celălalt.
Văzuţi din spate, oricine ar fi presupus că o domniţă se află în braţele iubitului său şi se lasă sărutată. Adevărul era că amândoi aveau sexul masculin, aproape aceeaşi înălţime şi probabil şi aceeaşi vârstă. Totuşi, păreau scoşi dintr-o pictură sau o ilustraţie dintr-o carte de dragoste.
Nu a durat mult până când s-au oprit. Amândoi şi-au lins buzele şi au continuat să se privească, până când un zgomot a început să se facă din ce în ce mai puternic auzit. Rei a recunoscut vocile ca fiind cele ale prietenilor săi şi s-a întors puţin, însă exact atunci tânărul a decis că e momentul să plece. Şi-a acoperit buzele cu ambele mâneci, nevenindu-i să creadă că tocmai sărutase un bărbat, dorind să scape de jena ce pusese stăpânire pe el.
- Hei...cum te cheamă? a strigat după el, crezând că avea să afle măcar atât de la el.
A fost găsit de amicii săi într-o stare ciudată. Privea înspre locul unde şatenul dispăruse, buzele îi erau mult prea roşiatice, însă privirea i-a speriat. Părea hotărât să facă ceva. Să se întoarcă acolo şi să afle numele primului şi singurului băiat pe care îl sărutase în toată viaţa lui, fie ea şi scurtă.